Ghjesù - u sacrifiziu megliu


464 Ghjesù a megliu vittimaGhjesù hè ghjuntu à Ghjerusalemme una ultima volta prima di u so patimentu, induve a ghjente cù rami di palme preparava una entrata solenni per ellu. Era dispostu à sacrificà a so vita per i nostri peccati. Fighjemu sta verità sorprendente ancu più intensamente, rivoltendu à a lettera à l'Ebraiani, chì mostra chì l'alta sacerdotalità di Ghjesù hè superiore à u sacerdoziu Aaronu.

1. U sacrifiziu di Ghjesù caccià u peccatu

Noi l'omi siamu peccatori per natura, è e nostre azioni o dimustranu. Cosa hè a suluzione? I vittimi di l'Anticu Alianza anu servutu per espone u peccatu è indicanu à l'unica soluzione, u sacrifiziu perfettu è finale di Ghjesù. Ghjesù hè a vittima megliu in trè modi:

A necessità di u sacrifiziu di Ghjesù

"Per a lege ùn hà solu l'ombra di i bè à vene, micca l'essenza di i beni stessi. Per quessa, ùn pò micca per sempre rende perfetti quelli chì sacrificanu, postu chì i stessi sacrifici deve esse fattu annu dopu annu. I sacrifizi ùn anu micca cessatu se quelli chì facenu u cultu sò stati purificati una volta per sempre è ùn avianu più cuscenza di i so piccati ? Piuttostu, hè solu un ricordu di i peccati ogni annu. Perchè hè impussibile chì u sangue di i toru è di i capri caccià i peccati " (Ebr. 10,1-4, LUT).

E liggi divinamente urdinate chì guvernanu i sacrifici di l'antica allianza eranu in vigore per seculi. Cumu ponu esse cunsiderate e vittime inferiori ? A risposta hè, a lege di Mosè avia solu "una ombra di i bè à vene" è micca l'essenza di i beni stessi. U sistema di sacrificiu di a lege di Mosè (l'Anticu Pattu) era un tipu di u sacrificiu chì Ghjesù avissi. offerta per noi. U sistema di l'antica allianza era tempuranee, ùn hà micca pruduciutu nunda permanente è ùn era micca pensatu per fà cusì. A ripetizione di i sacrifici ghjornu dopu ghjornu è u ghjornu di l'espiazione annu dopu annu mostranu a debulezza inherente di u tuttu u sistema.

I sacrifici animali ùn anu mai pussutu caccià completamente a culpabilità umana. Eppuru chì Diu hà prumessu perdonu à e vittime credenti sottu u Vechju Allianza, era solu una copertura temporaria di u peccatu è micca a rimuzione di a culpabilità da u core di l'omi. S'ellu era accadutu, e vittime ùn avianu micca avutu averà fattu sacrifici supplementari chì sò solu in memoria di u peccatu. I sacrifici fatti in u ghjornu di l'Espiazione coprenu i peccati di a nazione; ma questi peccati ùn sò micca stati "lavati", è u populu ùn hà ricevutu alcuna testimonianza interna di u perdonu è l'accettazione da Diu. Resta un bisognu per una vittima megliu chè u sangue di torri è di capre, chì ùn pudia micca caccià i peccati. Solu u megliu sacrifiziu di Ghjesù pò fà quellu.

A vuluntà di Ghjesù di sacrificà sè stessu

"Per quessa, dice quandu ellu vene in u mondu: Ùn avete micca vulutu sacrifici è rigali; ma avete preparatu un corpu per mè. Ùn ti piace micca l'olocausto è l'offerte per u peccatu. È aghju dettu: eccu, vengu (hè scrittu di mè in u libru) per fà a to vulintà, o Diu. Prima ch'ellu avia dettu: "Ùn vulia micca sacrifici è rigali, l'offerazioni brusgiate è l'offerte per u peccatu, è ùn li piace micca", chì sò offerti secondu a lege. Ma tandu disse: "Eccu, vengu à fà a to vulintà". Allora piglia u primu per stabilisce u sicondu" (Ebrei 10,5-9u).

Era Diu, micca solu qualsiasi persona, chì hà fattu u sacrifiziu necessariu. A citazione fa chjaru chì Ghjesù stessu hè a cumplimazione di e vittime di u vechju allianza. Quandu l’animali eranu sacrificati, sò stati chjamati sacrifici, mentri chì e vittime di i frutti di u campu eranu chjamati alimenti è bevande. Tutti sò simbolichi di u sacrifiziu di Ghjesù è mostranu alcuni aspetti di u so travagliu per a nostra salvezza.

A frasa "un corpu chì avete preparatu per mè" si riferisce à u Salmu 40,7 è hè resa cum'è: "Avete apertu l'arechje". A frasa "arechje aperte" rapprisenta a vuluntà di sente è ubbidì à a vulintà di Diu chì Diu hà datu à u so Figliolu. corpu umanu per ch'ellu puderia fà a vulintà di u Babbu nantu à a terra.

U scuntente di Diu riguardu à e vittime di l'Anticu Alianza hè spressu duie volte. Questu ùn significa micca chì queste vittime eranu sbagliate o chì i credenti sinceri ùn anu avutu nisun beneficu. Diu ùn hà micca gioia in a vittima cum'è tale fora di i cori ubbidienti di e vittime. Nisun sacrificiu, quantunque grande, puderia rimpiazzà un core ubbiditu!

Ghjesù hè ghjuntu à fà a vulintà di u Babbu. A so vuluntà hè chì u novu allianza sustituisci l'anticu allianza. Attraversu a so morte è a risurrezzione, Ghjesù hà "annullatu" u primu allianza per aduprà a seconda. I lettori judeo-cristiani originali di sta lettera capìanu u significatu di sta dichjarazione chjocante - perchè tornate à un pattu chì hè statu purtatu?

L'efficacia di u sacrifiziu di Ghjesù

"Perchè Ghjesù Cristu hà fattu a vulintà di Diu è offre u so propiu corpu cum'è sacrificiu, simu avà santificati una volta per sempre" (Ebr. 10,10 NGÜ).

I credenti sò "santificati" (santificati chì significheghja "disparatu per l'usu divinu") da u sacrificiu di u corpu di Ghjesù offru una volta per tutte. Nisuna vittima di u vechju pattu hà fattu questu. In l'antica allianza, i sacrificadori anu da esse "santificati" una volta è una volta da a so impurtanza cerimoniale. Ma i "santi" di u novu pattu sò infine è cumpletamente "disposti" - micca per u so meritu o opere, ma per via di u sacrificiu perfettu di Ghjesù.

2. U sacrifiziu di Ghjesù ùn deve esse ripetutu

"Tous les autres prêtres se tient à l'autel jour après jour pour servir, offrant d'innombrables fois les mêmes sacrifices qui ne peuvent jamais enlever les péchés. Cristu, invece, avendu offertu un solu sacrificiu per i peccati, s'hè assittatu per sempre in u locu d'onore à a manu diritta di Diu, dapoi aspittendu chì i so nemichi si facenu un sgabello per i so pedi. Perchè cù questu unicu sacrifiziu hà liberatu cumplettamente è per sempre da a so culpabilità tutti quelli chì si lascianu esse santificati da ellu. U Spìritu Santu ci cunfirma ancu questu. In l'Scrittura (Jer. 31,33-34) si dice prima di tuttu: "U futuru pattu chì cuncluderaghju cun elli sarà cusì cusì: - dice u Signore - mette e mo lege in i so cori è li scriveraghju in u so internu". E poi cuntinueghja: "Ùn penseraghju mai à i so peccati è à a so disubbidienza à i mo cumandamenti". Ma induve i peccati sò pardunati, ùn ci hè bisognu di più sacrifiziu " (Ebr. 10,11-18 NGÜ).

U scrittore di a carta à l'ebbrei cuntrasta u gran prete di l'Antica Alianza cù Ghjesù, u gran sacerdote di a Nova allianza. U fattu chì Ghjesù si pusò cun u Babbu dopu l'ascensione in u celu hè una prova chì u so travagliu hè statu rializatu. In cuntrastu, u ministeru di i preti di l'Antica Alianza ùn hè mai statu rializatu, facianu ogni ghjornu i stessi sacrifici: sta ripetizione era una evidenza chì e so vittime ùn anu micca veramente cacciatu i peccati. Ciò chì decine di millaie di vittime animali ùn anu pussutu riesce, Ghjesù hà rializatu per sempre è per tutti cun u so, sacrificiu perfettu.

A frasa "[Cristu] ... hè pusatu" si riferisce à u Salmu 110,1: "Siate à a mo diritta finu à ch'e aghju fattu i vostri nemichi un sgabello per i vostri pedi!" Ghjesù hè avà glurificatu è hà pigliatu u postu di u vincitore. Quandu ellu torna, cunquisterà ogni nemicu è a pienezza di u regnu à u so. babbu Quelli chì anu fiducia in ellu ùn anu micca bisognu di teme, perchè sò "fatti perfetti per sempre" (Ebr. 10,14). Infatti, i credenti sperimentanu "a pienezza in Cristu" (Colossians 2,10). Per mezu di a nostra unione cù Ghjesù, stamu davanti à Diu cum'è perfettu.

Cumu sapemu chì avemu sta stante davanti à Diu? I sacrificadori di l'antichi pattu ùn puderanu micca dì chì "ùn avianu bisognu di più cuscenza di i so peccati." Ma i credenti di u novu pattu ponu dì chì, per via di ciò chì Ghjesù hà fattu, Diu ùn vole più ricurdà i so peccati è i misfatti. Allora "ùn ci hè più sacrifiziu per u peccatu". Perchè? Perchè ùn ci hè più bisognu di sacrifiziu "induve i peccati sò pardunati".

Quandu avemu principiatu à cunfidenza in Ghjesù, avemu a verità chì tutti i nostri peccati sò pardunati in è per ellu. Stu svegliu spirituale, chì hè un rigalu da u Spìritu per noi, caccià ogni culpabilità. Per a fede sapemu chì u prublema di u peccatu hè per sempre stabilitu è ​​simu liberi di campà in cunseguenza. In questu modu simu "santificati".

3. U sacrificiu di Ghjesù apre a strada à Diu

Sutta l'antica allianza, nisun credente ùn saria abbastanza bravu per entra in u santu di i santi in u tabernaculu o tempiu. Ancu u gran sacerdote ùn entrava in questa stanza solu una volta à l'annu. Le rideau épais qui séparait le saint des saints du sacré servait de barrière entre l'homme et Dieu. Solu a morte di Cristu puderia strappà sta cortina da cima à fondu5,38) è apre u caminu versu u santuariu celeste induve Diu abita. Cù queste verità in mente, u scrittore di a Lettera à l'Ebrei manda a seguente invitu cordiale:

"Allora, cari fratelli è soru, avemu un accessu liberu è senza impedimentu à u santuariu di Diu; Ghjesù hà apertu à noi per mezu di u so sangue. À traversu a cortina - chì significa cuncretamente : à traversu u sacrifiziu di u so corpu - hà allughjatu una strada chì nimu ùn hà camminatu prima, una strada chì porta à a vita. È avemu un gran sacerdote in capu di tutta a casa di Diu. Hè per quessa chì vulemu avvicinà à Diu cun devozione indivisa è piena di fiducia è cunfidenza. Dopu tuttu, simu sprinkled internu cù u sangue di Ghjesù è cusì liberatu da a nostra cuscenza culpevule; simu - figurativamente parlante - lavati in tuttu cù acqua pura. In più, attenemu unswervingly à a speranza à quale professemu; perchè Diu hè fidu è mantene ciò ch'ellu hà prumessu. È perchè simu ancu rispunsevuli l'un di l'altru, incuraghjemu l'un l'altru à dimustrà l'amore è à fà u bè. Hè dunque impurtante chì ùn stemu micca assenti da e nostre riunioni, cum'è certi anu pigliatu à fà, ma chì ci incuraghjemu l'un l'altru, è di più chì, cum'è pudete vede per voi stessu, u ghjornu chì u Signore s'avvicina s'avvicina. torna torna" (Ebr. 10,19-25 NGÜ).

A nostra cunfidenza chì ci hè permessu di entre in u Locu Santu, per vene in a prisenza di Diu, hè basatu annantu à u travagliu finitu di Ghjesù, u nostru gran sacerdote. Le jour de l'expiation, le souverain sacrificateur de l'ancienne alliance ne pouvait entrer dans le lieu le plus saint du temple que s'il offrait le sang du sacrifice (Héb. 9,7). Ma ùn duvemu micca a nostra entrata in a presenza di Diu à u sangue di un animali, ma à u sangue di Ghjesù. Questa entrata libera in a presenza di Diu hè nova è ùn hè micca parte di l'Antica Allianza, chì si dice chì hè "obsoleta è obsoleta" è "pronto" sparirà in tuttu, suggerenu chì l'Ebrei hè statu scrittu prima di a distruzzione di u Tempiu in AD 70. U novu modu di u novu pattu hè ancu chjamatu "u modu chì porta à a vita" (Eb. 10,22) perchè Ghjesù "vive per sempre è ùn cesserà mai di stà per noi" (Ebr. 7,25). Ghjesù stessu hè u modu novu è vivu! Hè u Novu Pattu in persona.

Venemu liberamente è cunfidendu à Diu per mezu di Ghjesù, u nostru Gran Sacerdote nantu à a "Casa di Diu". "Sta casa hè noi, basta chì mantenemu ferma in a speranza chì Diu ci hà datu, chì ci riempia di gioia è di orgogliu" (Eb. 3,6 NGÜ). Quandu u so corpu hè statu martirizatu nantu à a croce è a so vita hè stata sacrificata, Diu hà strappatu a cortina in u tempiu, simbulizendu u modu novu è vivu chì apre à tutti quelli chì anu fiducia in Ghjesù. Esprimemu sta fiducia rispundenu in trè manere, cum'è delineatu da u scrittore di l'Ebrei cum'è un invitu in trè parte:

Passemu postu

Sutta l'Antica Allianza, i preti ùn puderanu avvicinà a prisenza di Diu in u tempiu solu dopu avè subitu diverse abluzioni rituali. Sutta a Nova Allianza, tutti avemu accessu liberu à Diu per mezu di Ghjesù per via di a purificazione di l'internu (cori) fattu per l'umanità per via di a so vita, morte, risurrezzione è ascensione. In Ghjesù simu "sprinkled internu cù u sangue di Ghjesù" è i nostri "corpi sò lavati cù acqua pura". In u risultatu, avemu a cummunione piena cù Diu, è cusì simu invitati à "close" - per accede, quale hè. i nostri in Cristu, dunque essemu audaci, curaggiu è pieni di fede !

Affirmemu fermu

I lettori giudeo-cristiani originali di l'Ebrei sò stati tentati di abbandunà u so impegnu à Ghjesù per vultà à l'ordine di cultu di l'Anticu Testamentu di u credente Ghjudeu. A sfida per elli à "tene ferma" ùn hè micca di mantene a so salvezza, chì hè certa in Cristu, ma di "mantene fermu in a speranza" à quale "professanu". Pudete fà questu cun cunfidenza è perseveranza perchè Diu, chì hà prumessu chì l'aiutu chì avemu bisognu vene à u mumentu propiu (Ebr. 4,16), hè "fidele" è mantene ciò chì hà prumessu. Se i credenti mantenenu a so speranza in Cristu è cunfidendu in a fideltà di Diu, ùn vacilanu micca. Fighjemu avanti in speranza è fiducia in Cristu !

Ùn lasciamu micca u nostru riunione

A nostra fiducia cum'è credenti in Cristu per entra in a presenza di Diu hè spressu micca solu in modu persunale, ma ancu inseme. Hè pussibule chì i cristiani Ebrei si riunirianu cù l'altri Ghjudei in a sinagoga di u Sabbatu è dopu riunite in a cumunità cristiana dumenica. Eranu tentati di cessà di a cumunità cristiana. A lettera à l'ebbrei spiega chì ùn anu micca, è si incuraghjenu unu à l'altru per cuntinuà à assistisce à i riunioni.

A nostra fraternità cù Diu ùn deve mai esse autocentrata. Semu chjamati à fraternità cù altri credenti in e chjese lucali (cum'è a nostra). L'enfasi quì in a Lettera à l'Ebrei ùn hè micca nantu à ciò chì un credente riceve da assistendu à a chjesa, ma nantu à ciò chì cuntribuisce cun considerazione per l'altri. L'assistenza cuntinua à e riunioni incuraghjenu è spinge i nostri fratelli è sorelle in Cristu "à amà l'altri è à fà u bè". Un forte mutivu di sta persistenza hè a venuta di Ghjesù Cristu. Ci hè solu un secondu passaghju chì usa a parolla greca per "reunione" in u Novu Testamentu, è questu hè in 2. Tessalonicesi 2,1, induve hè traduttu "riunitu inseme (NGU)" o "adunanza (LUT)" è si riferisce à a seconda venuta di Ghjesù à a fine di l'età.

cunchiusioni

Avemu tutti i raggiuni per avè una fiducia cumpleta per avanzà in fede è persistenza. Picchì? Perchè u Signore chì servimu hè u nostru sacrifiziu più altu - U so sacrificiu per noi hè abbastanza per tuttu ciò chì avemu sempre bisognu. U nostru sacerdote perfettu è onnipotente ci porterà à u scopu - ellu sarà sempre cun noi è ci porterà à a finalizazione.

di Ted Johnson


in pdfGhjesù - u sacrifiziu megliu