Perchè Ghjesù deve mori?

214 perchè Ghjesù hè mortu?U travagliu di Ghjesù hè vintu in modu incredibile. Hà amparatu è curatu migghiara. Attraia un gran numeru di ascoltatori è puderia avè un impattu assai più largu. Puderia avè guaritu più millaie se ellu era andatu in i Ghjudei è in i Ghjudei chì habite in altre terra. Ma Ghjesù hà permessu chì a so opara hè vultata à a fine brusca. Puderia avè evitatu l'arrestu, ma hà sceltu di muriri invece di portà u so messagiu in u mondu. I so insegnamenti eranu impurtanti, ma micca solu vense à insegnà ma ancu à muriri, è ancu cù a so morte hà fattu più ch'è in a so vita. A morte era a parte più impurtante di l'opera di Ghjesù. Quandu pensemu à Ghjesù, pensemu à a croce cum'è un simbulu di u Cristianesimu, di u pane è u vinu di a Cena di u Signore. U nostru Redentore hè un Redentore chì hè mortu.

Natu per muriri

L'Anticu Testamentu ci dice chì Diu apparsu in forma umana parechje volte. Se Ghjesù avia solu vulutu guarisce è insignà, puderia esse solu "apparsu". Ma hà fattu di più : divintò umanu. Perchè? Allora puderia more. Per capiscenu à Ghjesù, avemu da capisce a so morte. A so morte hè una parte cintrali di l'evangelu di salvezza è qualcosa chì cuncerna direttamente tutti i cristiani.

Ghjesù hà dettu chì "u Figliolu di l'omu ùn hè micca vinutu per esse servitu, ma per serve è dà a so vita cum'è un riscattu per parechji" Matt. 20,28). Hè vinutu à sacrificà a so vita, à more ; a so morte era di "cumprà" a salvezza per l'altri. Chistu era u mutivu principale ch'ellu hè vinutu à a terra. U so sangue hè statu versatu per altri.

Ghjesù hà annunziatu a so passione è a morte à i so discìpuli, ma apparentemente ùn anu micca cridutu. "Da quellu tempu Ghjesù hà cuminciatu à mustrà à i so discìpuli cumu si deve andà in Ghjerusalemme è soffre assai da a manu di l'anziani, i principali sacrificadori è i scribi, è esse messi à morte è risuscitatu u terzu ghjornu. È Petru u pigliò à parte è u sgridò, dicendu : Diu ti salvi, Signore ! Ùn lasciate micca chì vi succede! " (Matteu 1 Cor6,21-22.)

Ghjesù sapia ch'ellu avia da more perchè era scrittu cusì. "...E cumu dunque hè scrittu di u Figliolu di l'omu, chì ellu soffre assai è esse disprezzatu?" (Marcu. 9,12; 9,31; 10,33-34.) "È cuminciò cù Mosè è tutti i prufeti è li spiegò ciò chì era dettu di ellu in tutte e Scritture... Cusì hè scrittu chì Cristu soffrerà è risuscitarà da i morti u terzu ghjornu" (Luc). 24,27 è 46).

Tuttu hè accadutu secondu u pianu di Diu: Erodu è Pilatu anu fattu solu ciò chì a manu è u cunsigliu di Diu "urdinatu prima deve accade" (Atti 4,28). In u giardinu di Getsemani supplicava in preghiera s'ellu ùn pudia esse un altru modu; ùn ci era nimu (Luc. 22,42). A so morte era necessaria per a nostra salvezza.

U servitore chì soffre

Induve era scrittu ? A prufezia più chjara si trova in Isaia 53. Ghjesù stessu hà Isaia 53,12 citatu: "Perchè vi dicu chì deve esse realizatu in mè ciò chì hè scrittu: "Hè statu cuntatu trà i malfattori". Perchè ciò chì hè scrittu di mè serà realizatu" (Luca 22,37). Ghjesù, senza peccatu, deve esse cuntatu trà i peccatori.

Chì altru hè scrittu in Isaia 53? "Veramente hà purtatu a nostra malatia è hà pigliatu nantu à sè i nostri peni. Ma avemu pensatu ch'ellu era afflittu è colpitu è ​​martirizatu da Diu. Ma ellu hè feritu per i nostri iniquità è brusgiatu per i nostri peccati. U castigo hè nantu à ellu chì pudemu avè a pace, è da e so ferite simu guariti. Simu tutti sviati cum'è pecure, ognunu fighjendu u so modu. Ma u Signore hà cacciatu nantu à ellu i peccati di tutti noi" (versi 4-6).

Era "afflittu per l'iniquità di u mo pòpulu ... ancu s'ellu ùn hà ingiustu à nimu ... Allora u Signore l'hà colpitu cù a malatia. Quand'ellu hà datu a so vita per l'offranda per u trasgressione ... [ellu] porta i so peccati ... [hà] purtatu i peccati di parechji ... è intercede per i malfattori " (versi 8-12). Isaia descrive un omu chì soffre micca per i so piccati, ma per i piccati di l'altri.

Stu omu deve esse "snatched away from the land of the living" (verse 8), ma a storia ùn hè micca per finisce quì. Hè per "vede a luce è avè abbundanza. È per a so cunniscenza ellu, u mo servitore, u ghjustu, stabiliscerà a ghjustizia trà parechji ... ellu hà a sumente, è camparà longu "(versi 11 è 10).

Ciò chì Isaia hà scrittu hè statu cumpletu da Ghjesù. Hà datu a so vita per e so pecure (Gh. 10, 15). In a so morte hà pigliatu i nostri peccati è hà patitu per i nostri trasgressioni; hè statu punitu in modu chì pudemu avè a pace cù Diu. Per mezu di u so soffrenu è a morte, a malatia di a nostra ànima hè guarita; simu ghjustificati - i nostri piccati sò tolti. Queste verità sò allargate è approfondite in u Novu Testamentu.

Una morte in vergogna è in vergogna

"Un omu impiccatu hè maleditu da Diu", dice in 5. Mosè 21,23. A causa di stu versu, i Ghjudei anu vistu a malidizioni di Diu nantu à ogni omu crucifissu, cum'è Isaia scrive, cum'è "colpitu da Diu". I preti ebrei prubabilmente pensavanu chì questu dissuaserà è paralizerà i discìpuli di Ghjesù. In fatti, a crucifixion hà distruttu e so speranze. Affligés, ils confessèrent : « Nous espérions que c'était lui qui rachèterait Israël » (Luc 2).4,21). A risurrezzione tandu ristabilisce e so speranze, è u miraculu di Pentecostal l’hà rimpinata di curaghju rinnuvatu per annunzià un eroe chì era u portu di salvezza chì, secondu a credenza populari, era un antieroe assolutu : un Messia crucifissu.

"U Diu di i nostri babbi," Petru pruclamò davanti à u Sanedrinu, "hà risuscitatu à Ghjesù, chì avete impiccatu à un arbre è uccisu" (Atti). 5,30). In "Holz" Petru lascia tutta a disgrazia di a crucifixion sona. Ma a vergogna, dice, ùn hè micca nantu à Ghjesù - hè nantu à quelli chì u crucifissu. Diu l'hà benedettu perchè ùn si meritava micca a maledizione ch'ellu hà patitu. Diu hà invertitu u stigma.

Paul parla a listessa maledizione in Galati 3,13 à: "Ma Cristu ci hà riscattatu da a malidizzione di a lege, postu ch'ellu hè diventatu una maledizione per noi; perchè hè scrittu: "Maledetti sò tutti quelli chì sò appiccicati à un arbre" ... "Ghjesù divintò a malidizzione per noi per noi per esse liberati da a maledizione di a lege. Hè diventatu qualcosa chì ùn era micca cusì chì pudemu diventà qualcosa chì ùn simu micca. "Perchè ellu hà fattu peccatu per noi chì ùn cunnosci micca u peccatu, chì in ellu pudemu diventà a ghjustizia di Diu" (2. Cor.
5,21).

Ghjesù hè diventatu peccatu per noi per chì pudemu esse dichjaratu ghjusti per ellu. Perchè hà patitu ciò chì ci meritavamu, ci hà liberatu da a malidizioni - a pena - di a lege. "U castigo hè nantu à ellu chì pudemu avè a pace." Per via di u so castigo, pudemu gudiri a pace cù Diu.

A parolla di a croce

I discìpuli ùn anu mai scurdatu di a manera ignominiosa chì Ghjesù hè mortu. Calchì volta era ancu u focu di a so pridicazione: "... ma noi predicemu Cristu crucifissu, scuzzulu per i Ghjudei è stoltezza per i Grechi" (1. Cor. 1,23). Paulu ancu chjama l'evangelu "a parolla di a croce" (verse 18). Li rimprovera à i Galati d'avè persu di vista a vera maghjina di Cristu: "Quale hà incantatu, videndu chì Ghjesù Cristu hè statu dipintu crucifissu in i vostri ochji?" (Gal. 3,1.) In questu hà vistu u missaghju core di u Vangelu.

Perchè hè a croce "evangelu", bona nova? Perchè avemu statu redimutu nantu à a croce è quì i nostri peccati anu ricivutu a punizione chì meritanu. Paul si focalizeghja nantu à a croce perchè hè a chjave per a nostra salvezza per mezu di Ghjesù.

Ùn serà micca risuscitatu à a gloria finu à chì a culpabilità di i nostri peccati hè stata pagata, quandu avemu statu fattu ghjustu in Cristu cum'è "hè davanti à Diu". Solu allora pudemu entre in gloria cù Ghjesù.

Paul hà dettu chì Ghjesù hè mortu "per noi" (Rum. 5,6-8; 2. Corinti 5:14; 1. Tessalonicesi 5,10); è "per i nostri peccati" hè mortu (1. Cor. 15,3; Gal. 1,4). Ellu "portò i nostri peccati in ellu stessu ... in u so corpu nantu à l'arbre" (1. Petru. 2,24; 3,18). Paul continua à dì chì avemu mortu cù Cristu (Rum. 6,3-8u). Cridendu in ellu, spartemu in a so morte.

Se accettemu Ghjesù Cristu cum'è u nostru Salvadore, a so morte conta cum'è a nostra; i nostri peccati cuntenenu cum'è e so, è a so morte abolisce u casticu per quelli peccati. Hè cume cume siamu stati appiccicati à a croce, cum'è s'ellu avemu ricevutu a maledizione i nostri peccati avemu. Ma l'hà fattu per noi, è perchè l'hà fattu, pudemu esse ghjustificate, vale à dì cunsideratu ghjustu. Piglia u nostru peccatu è a nostra morte; ellu ci dà ghjustizia è a vita. U prìncipe hè diventatu un zitellu di capricciò cusì chì pudemu diventà príncipes di i zitelli.

Ancu s'ellu si dice in a Bibbia chì Ghjesù hà pagatu u riscattu (in u vechju sensu di a redenzione: riscattu, riscattu) per noi, u riscattu ùn hè statu pagatu à alcuna autorità specifica - hè una frasa figurativa chì vole esse chjaru chì hè ci hà costatu un prezzu incredibilmente altu per liberà. "Avete statu compru cù un prezzu" hè cumu Paulu discrive a nostra redenzione per mezu di Ghjesù: questu hè ancu una frasa metaforica. Ghjesù ci hà "cumpratu" ma "hà pagatu" nimu.

Qualchidunu anu dettu chì Ghjesù hè mortu per suddisfà i pretesti legali di u babbu - ma si pò ancu dì chì era u babbu stessu chì hà pagatu u prezzu mandendu è dà u so solu figliolu per questu. 3,16; Rom. 5,8). In Cristu, Diu stessu hà pigliatu a punizioni - perchè ùn avemu micca bisognu; "Per via di a grazia di Diu hà da tastà a morte per tutti" (Ebr. 2,9).

Fuga da l'ira di Diu

Diu ama a ghjente - ma odia u peccatu perchè u peccatu dannu a ghjente. Dunque, ci sarà un "ghjornu di còllera" quandu Diu ghjudicherà u mondu (Rom. 1,18; 2,5).

Quelli chì rifiutanu a verità seranu puniti (2, 8). Quellu chì rifiuta a verità di a grazia divina hà da cunnosce l'altra parte di Diu, a so còllera. Diu vole chì tutti si pentinu (2. Petru. 3,9), ma quelli chì ùn si pentenu sentenu e cunsequenze di u so piccatu.

In a morte di Ghjesù, i nostri peccati sò pardunati, è per via di a so morte scappemu da l'ira di Diu, a punizione di u peccatu. Questu ùn significa micca, però, chì un Ghjesù amatori hà calmatu un Diu arrabbiatu o, in una certa misura, "hà compru in silenziu". Ghjesù hè arraggiatu cù u peccatu cum'è u Babbu. Ghjesù ùn hè micca solu u ghjudice di u mondu chì ama i peccatori abbastanza per pagà a pena per i so piccati, hè ancu u ghjudice di u mondu chì cundanna (Matt. 2).5,31-46u).

Quandu Diu ci pardona, ùn lavora micca simplemente u peccatu è fingeva chì ùn esiste mai. In tuttu u Novu Testamentu, ci insegna chì u peccatu hè guadagnatu per via di a morte di Ghjesù. U peccatu hà cunsiquenzi grave - cunsequenze chì pudemu vede nantu à a croce di Cristu. Hè custatu à Ghjesù u dulore è a vergogna è a morte. Hà guadagnatu u casticu chì meritavamu.

L'Evangelu revela chì Diu agisce in ghjustizia quandu ci parduna (Rom. 1,17). Ùn ignora i nostri peccati, ma li tratta in Ghjesù Cristu. "Diu l'hà designatu per a fede, una espiazione in u so sangue, per pruvà a so ghjustizia ..." (Rum.3,25). A croce palesa chì Diu hè ghjustu; mostra chì u peccatu hè troppu seriu per esse ignoratu. Hè apprupriatu chì u peccatu deve esse punitu, è Ghjesù hà pigliatu vuluntariamente a nostra punizioni nantu à ellu stessu. In più di a ghjustizia di Diu, a croce mostra ancu l'amore di Diu (Rom. 5,8).

Cum'è Isaia dice, simu in pace cù Diu perchè Cristu hè statu punitu. Una volta eramu luntanu da Diu, ma avà avemu avvicinatu à ellu per mezu di Cristu (Ef. 2,13). In altri palori, simu cunciliati à Diu attraversu a croce (v. 16). Hè una credenza cristiana basica chì a nostra relazione cù Diu dipende da a morte di Ghjesù Cristu.

Cristianesimu : ùn hè micca un inseme di regule. U Cristianesimu hè a credenza chì Cristu hà fattu tuttu ciò chì avemu bisognu di fà ghjustu cù Diu - è hà fattu nantu à a croce. Eramu "cunciliati cù Diu in a morte di u so Figliolu mentre eramu nemici" (Rum. 5,10). Per mezu di Cristu, Diu hà cunciliatu l'universu "fendu a pace per u so sangue nantu à a croce" (Colossians 1,20). Se simu cunciliati per ellu, ci sò pardunati di tutti i piccati (versu 22) - a cunciliazione, u pirdunu è a ghjustizia significanu una sola cosa: a pace cù Diu.

Vittoria!

Pàulu usa una metafora interessante per a salvezza quand'ellu scrive chì Ghjesù "spogliatu i putenzi è l'autorità di u so putere, è li mette in mostra publicu, è li hà fattu un trionfo in Cristu [a. tr. : à travers la croix] » (Colossiens 2,15). Aduprà l'imaghjini di una parata militare: u generale vittorioso guida i prigiuneri nemici in una prucessiò trionfale. Sò disarmati, umiliati, in mostra. Ciò chì Paul dice quì hè chì Ghjesù hà fattu questu nantu à a croce.

Ciò chì pareva esse una morte ignominiosa era in realtà un trionfo di corona per u pianu di Diu, perchè era attraversu a croce chì Ghjesù hà guadagnatu a vittoria nantu à e forze nemiche, Satanassu, u peccatu è a morte. I so rivindicazioni nantu à noi sò stati cumplettamente soddisfatti da a morte di a vittima innocente. Ùn ponu micca dumandà più di ciò chì hè digià statu pagatu. Per a so morte, ci hè dettu, Ghjesù hà pigliatu u putere di "quellu chì avia putere nantu à a morte, ancu u diavulu" (Eb. 2,14). "... Per questu scopu, u Figliolu di Diu hè apparsu, per pudè distrughje l'opere di u diavulu "(1. Ghjuvà. 3,8). A vittoria hè stata vinta nantu à a croce.

vittima

A morte di Ghjesù hè ancu discritta cum'è un sacrificiu. L'idea di u sacrifiziu si basa in a ricca tradizione di u sacrifiziu di l'Anticu Testamentu. Isaia chjama u nostru Creatore una "offerta di culpabilità" (Deut3,10). Ghjuvanni u Battista u chjama "l'Agnellu di Diu, chì caccià u peccatu di u mondu" (Gh. 1,29). Paulu u descrive cum'è un sacrifiziu d'expiazione, cum'è una offrande per u peccatu, cum'è un agnellu di Pasqua, cum'è una offrande d'incensu (Rom. 3,25; 8,3; 1. Cor. 5,7; Eph. 5,2). La lettre aux Hébreux l'appelle l'offrande pour le péché (10,12). Ghjuvanni u chjama un sacrificiu d'espiazione "per i nostri peccati" (1. Ghjuvà. 2,2; 4,10).

Ci sò parechji nomi per ciò chì Ghjesù hà fattu nantu à a croce. L'autori individuali di u Novu Testamentu utilizanu diversi termini è imagine per questu. A scelta esatta di e parolle, u mecanismu esatta ùn sò micca decisive. Ciò chì importa hè chì avemu salvatu attraversu a morte di Ghjesù, chì solu a so morte apre a salvezza per noi. "Per e so ferite simu guariti." Hè mortu per liberà, per sguassà i nostri peccati, per soffre a nostra punizione, per cumprà a nostra salvezza. "Amati, s'è Diu ci hà cusì amatu, avemu ancu amassi l'un l'altru" (1. Ghjuvà. 4,11).

Curazione: Sete parolle chjave

A ricchezza di u travagliu di Cristu hè spressu in u Novu Testamentu per mezu di una mansa di imagerie linguistiche. Pudemu chjamà queste stampi paraboli, modelli, metafore. Ogni pinta una parte di a stampa:

  • Ransom (quasi sinonimu in u significatu di "redenzione"): un prezzu pagatu per riscattà, liberà qualcunu. L'enfasi hè nantu à l'idea di liberazione, micca a natura di u premiu.
  • Redemption: in u sensu uriginale di a parolla ancu basatu annantu à u "riscate", ancu per es. B. u riscattu di i schiavi.
  • Ghjustificazione: stà davanti à Diu novamente senza culpabilità, cum'è dopu una assuluzione in tribunale.
  • Salvazione (salvezza): L'idea basica hè a liberazione o a salvezza da una situazione periculosa. Contene ancu guariscenza, guariscenza è un ritornu à a sanu.
  • Reconciliazione: Rinnova una relazione disturbata. Diu ci cuncilia cun ellu stessu. Agisce per restituverà una amicizia è simu pigliati a so iniziativa.
  • A zitiddina: Diventemu i figlioli legittimi di Diu. A fede cambia a nostra situazione civile: da l'esternu à u membru di a famiglia.
  • Perdona: pò esse vistu in dui maneri. Per legge, u pardonu significa l'annullamentu di un debitu. Interpersonale significa u pirdunu chì pardona un preghjudiziu persunale (Secunnu Alister McGrath, Cumprendu Ghjesù, p. 124-135).

di Michael Morrison


in pdfPerchè Ghjesù deve mori?