A storia di Mefi-Boschets

628 a storia di mefi boschetsUna storia in l'Anticu Testamentu mi affascina in particulare. L'attore principale si chjama Mefi-Boscheth. U populu d'Israele, l'Israele, sò in lotta cù u so archienemicu, i Filisdei. In questa situazione particulare sò stati scunfitti. U so rè Saul è u so figliolu Jonathan sò morti. A nutizia ghjunghje à a capitale, Ghjerusalemme. U panicu è u caosu scoppianu in u palazzu perchè si sà chì se u rè hè tombu, i membri di a so famiglia puderebbenu ancu esse eseguiti per assicurà chì ùn ci sia alcuna rivolta futura. Hè accadutu chì à u mumentu di u caosu generale, l'infermiera di Mefi-Boscheth, di cinque anni, u pigliò cun ella è scappò da u palazzu. In u cumbugliu di u locu, u lascia cascà. Hè restatu paralizatu per u restu di a so vita.

"Giònatanu, u figliolu di Saul, avia un figliolu chì era zoppu à i dui pedi; Perchè ch'ellu avia cinque anni, quandu a nutizia di Saul è Ghjunatanu hè ghjunta da Jizreèl, è a so infermiera l'avia pigliatu è fughjia, è mentre ch'ella fughjia prestu, cascò è era zoppu da tandu in avanti. Si chjamava Mefi-Boscheth »(2. Sam 4,4).
Arricurdatevi, era reale è u ghjornu nanzu, cum'è qualsiasi zitellu di cinque anni, girava intornu à u palazzu senza preoccupassi. Ma in questu ghjornu tuttu u so destinu cambia di colpu. U so babbu è u so missiavu sò stati tombi. Ellu stessu hè cascatu è per u restu di i so ghjorni hè paralizatu è dipende da l'aiutu di l'altri populi. Per i prossimi 20 anni camperà cù u so dulore in un locu tristu è isolatu. Questu hè u dramma Mefi-Boscheth.

A nostra storia

Chì ci hà da fà a storia di Mefi Boscheth cun voi è mè ? Cum'è ellu, simu più invalidati di ciò chì pensemu. I vostri pedi ùn ponu micca paralizzati, ma a vostra mente pò esse. I vostri gammi ùn ponu esse rottu, ma, cum'è a Bibbia dice, a vostra cundizione spirituale. Quandu Pàulu parla di a nostra cundizione disperata, va al di là di esse paralizatu: "Voi ancu erate mortu per i vostri trasgressioni è i vostri peccati" (Efesini 2,1). Paul dice chì simu impotenti s'ellu pudete cunfirmà questu, crede o micca. A Bibbia dice chì, salvu chì ùn site in una relazione stretta cù Ghjesù Cristu, a vostra situazione hè quella di un mortu spirituale.

"Perchè Cristu hè mortu per noi gattivi ancu quandu eramu debuli. Ma Diu mostra u so amore per noi in u fattu chì Cristu hè mortu per noi mentre eramu sempre peccatori » (Rumani 5,6 è 8).

Ùn ci hè assolutamente nunda chì pudete fà per risolve u prublema. Ùn aiuta micca à pruvà di più o à migliurà. Simu cumpletamente disabili, più di ciò chì pensemu. U pianu di u rè David, un picciottu pastore chì curava e pecure, hè avà nantu à u tronu cum'è rè d'Israele in Ghjerusalemme. Era u megliu amicu di Jonatan, u babbu di Mefi-Boscheth. David ùn solu hà accettatu u tronu reale, ma hà ancu guadagnatu u core di a ghjente. Hà allargatu u regnu da 15.500 km2 à 155.000 km2. U populu d'Israele campava in pace, l'ecunumia era bona, è i rivenuti fiscali eranu alti. A vita ùn puderia micca esse megliu.

Pensu chì David s'arrizzò prima di a matina chè qualcunu in u palazzu. Esce tranquillamente in u cortile è lascia i so pinsamenti vaghjime in l'aria fresca di a matina prima chì e pressioni di u ghjornu piglianu a so mente. I so pinsamenti tornanu à u tempu chì passava parechje ore cù u so fidu amicu Jonathan, chì ùn avia micca vistu da tantu tempu perchè era statu uccisu in battaglia. Allora David s'arricorda di una conversazione cun ellu da un celu turchinu. À quellu mumentu, David era sopraffattu da a bontà è a grazia di Diu. Perchè nunda di questu ùn saria pussibule senza Jonathan. Si ricorda di una conversazione chì anu avutu quandu anu ghjuntu à un accordu mutuale. In questu, si prumessenu chì ognuna di elli duveria piglià cura di e famiglie di l'altri, ùn importa micca induve u viaghju ulteriore di a vita li puderia guidà. À quellu mumentu Davide si vultò, torna in u so palazzu è dice : "Ci hè qualcunu di a casa di Saul chì li possu fà misericòrdia per l'amor di Jonathan?" (2. Sam 9,1). Ma era un servitore di a casa di Saul chì si chjamava Ziba, è u chjamanu à David. Ziba disse à u rè: Ci hè sempre un figliolu di Jonathan, zoppu nantu à i so pedi "(2. Sam 9,3).

David ùn dumanda micca, ci hè qualchissia altru chì hè degnu ? David solu dumanda : Ci hè qualchissia ? Sta quistione hè una espressione di amabilità. Da a risposta di Ziba pudete dì: Ùn sò micca sicuru ch'ellu hà qualità reale. « U rè li disse : Induve hè ? Ziba disse à u rè: Eccu, hè in Lo-Dabar in a casa di Machir, u figliolu di Ammiël "(2. Sam 9,4). U nome significa literalmente, senza pasture.

U perfettu, u santu, u ghjustu, u putente, u Diu infinitu sàviu, u Creatore di l'universu sanu, corre dopu à mè è corre dopu à tè. Parlemu di circà persone, persone in un viaghju spirituale per scopre realità spirituali. In realtà, Diu hè u cercadore. Avemu vistu questu in tutte e Scritture. À u principiu di a Bibbia principia a storia d'Adamu è Eva, induve si piattavanu da Diu. À u frescu di a sera Diu vene è cerca à Adamu è Eva è dumanda: Induva sì? Dopu chì Mosè fessi u tragicu sbagliu di tumbà un egizianu, hà avutu a paura di a so vita per 40 anni è fughjitu in u desertu. Quì Diu u visita in forma di machja ardente è urganizeghja una riunione cun ellu. In u Novu Testamentu, vedemu chì Ghjesù incontra dodici omi è li accarizzava nantu à a spalla è dicendu: Vulete unisce a mo causa?

«Perchè in ellu ci hà sceltu prima chì a fundazione di u mondu hè stata stabilita per esse santu è senza culpa davanti à ellu in amore; ci hà predestinatu à esse i so figlioli per mezu di Ghjesù Cristu secondu u piacè di a so vulintà, per lodare a so grazia gloriosa cù quale ci hà graziatu in l'amati » (Efesini 1,4-6)

U nostru raportu cù Ghjesù Cristu, a salvezza, ci hè datu da Diu. Hè cuntrullata da Diu è iniziata da Diu. Hè statu creatu da Diu. Torna à a nostra storia. David hà avà mandatu un gruppu d'omi in Lo-Dabar in a periferia sterile di Gilead per circà à Mefi-Boscheth. Campa isolatu è anonimatu è ùn hà micca vulsutu truvà. Ma hè statu scupertu. Mettenu Mefi-Boscheth in vittura è u ripiglianu à a capitale, à u palazzu. A Bibbia ci dice pocu o nunda nant'à sta corsa in carru. Ma sò sicuru chì pudemu tutti imaginà cumu seria stà à pusà nantu à u pavimentu di a vittura. Chì emozioni Mefi-Boscheth deve avè risentitu in stu viaghju, paura, panicu, incertezza. A vittura cunduce davanti à u palazzu. I suldati u trascinanu è u mettenu à mezu à a stanza. Hà un pocu di lotta cù i so pedi è David entra.

U scontru cù grazia

"Quandu Mephibosheth, figliolu di Jonathan, figliolu di Saul, ghjunse à Davide, si calò in faccia è li rende un omagiu. È David disse : Mefi-Boscheth ! Ellu disse: Eccu, u to servitore. "David li disse: Ùn àbbia paura, perchè ti faraghju misericordia per amore di Ghjunatanu, u to babbu, è ti daraghju tutti i beni di u to babbu Saul; ma manghjarete à a mo tavola ogni ghjornu. Ma cascò è disse : Quale sò eiu, u to servitore, per ch’è tù torni à un cane mortu cum’è mè ? (2. Samuel 9,6-8u).

Capisce ch'ellu hè un zoppu. Ùn hà nunda da offre à David. Ma hè ciò chì a grazia hè tutta. U caratteru, a natura di Diu, hè a tendenza è a dispusizione à dà cose amichevuli è boni à persone indegne. Ma sia onestu. Questu ùn hè micca u mondu in cui a maiò parte di noi campemu. Campemu in un mondu chì dice: Dumandu i mo diritti è dò à a ghjente ciò chì meritanu. A maiò parte di i rè averianu eseguitu un erede putenziale à u tronu. Per salvà a so vita, David hà fattu misericòrdia. Li hà fattu misericordia mostrenduli misericordia.

Simu amati più di ciò chì pensemu

Avà chì simu accettati da Diu nantu à a basa di a fede, simu in pace cù Diu. Duvemu questu à Ghjesù Cristu u nostru Signore. Hà apertu u caminu per noi di cunfidenza è cun ellu accede à a grazia di Diu, in quale avemu avà guadagnatu un pede fermu (Rumani 5,1-2u).

Cum'è Mefi-Boscheth, ùn avemu nunda à offre à Diu, fora di gratitùdine: «Per lodare a so gràzia gloriosa cù quale ci hà graziatu in u Amatu. In ellu avemu a redenzione per via di u so sangue, u pirdunu di i piccati, secondu a ricchezza di a so grazia "(Eph.1,6-7u).

Tutta a culpabilità hè perdonata. Cusì Diu ci hà fattu vede e ricchezze di a so grazia. Quantu hè grande è ricca a gràzia di Diu. O ùn avete ancu intesu a parolla o ricusate di crede chì sia vera. Hè a verità perchè site amatu è Diu vi hà seguitatu. Cum'è credenti avemu avutu un incontru di grazia. A nostra vita hà cambiatu per l'amore di Ghjesù è ci simu innamurati. Ùn a meritemu micca. Ùn ne valiamu micca a pena. Ma Cristu ci hà offertu stu più bellu rigalu di vita. Hè per quessa chì a nostra vita hè diversa avà. A storia di Mefi-Boscheth puderia finisce quì, è seria una bella storia.

Un postu à a tavula

U listessu zitellu avia da campà in esiliu cum'è rifuggiatu per vint'anni. U so destinu hà subitu un cambiamentu radicali. David disse à Mefi-Boscheth: "Manghja à a mo tavola cum'è unu di i figlioli di u rè" (2. Samuel 9,11).

Mefi-Boscheth face avà parte di a famiglia. Mi piace a manera chì a storia finisce perchè pare chì u scrittore abbia messu un picculu postscript à a fine di a storia. Parlemu di cumu Mefi-Boscheth hà sperimentatu sta grazia è avà suppone di campà cù u rè è ch'ellu hè permessu di manghjà à a tavula di u rè.

Immaginate a scena seguente anni dopu. A campana sona in u palazzu di u rè è David vene à u tavulinu principale è si posa. Pocu dopu, l'astuzia è astuta Amnon si posa nantu à a manca di David. Tandu Tamar, una ghjovana donna bella è simpatica, apparisce è si posa accantu à Amnon. Per d 'altra banda, precoce, brillanti, persu in penseru Salomone esce pianu pianu da u so studiu. Absalom cù i capelli fluenti, longu à e spalle si mette à pusà. Quella sera Joab, u bravu guerrieru è cumandante di truppe, hè statu invitatu à cena. Tuttavia, un postu hè sempre vacante è tutti aspettanu. Si sente mischjà i pedi è u sonu ritmicu di e stampelle. Hè Mefi-Boscheth chì si mette pianu pianu versu u tavulinu. Si lampa in u so postu, a tovaglia copre i so pedi. Pensate chì Mefi-Boscheth hà capitu ciò chì hè a grazia?

Sapete, chì descrive una scena futura quandu tutta a famiglia di Diu si riunirà in celu intornu à una grande tavula di banquet. In questu ghjornu a tovaglia di a grazia di Diu copre tutti i nostri bisogni. Vidite, u modu chì venemu in a famiglia hè per grazia. Ogni ghjornu hè un rigalu di a so grazia.

"Comu avete avà accettatu u Signore Cristu Ghjesù, cusì ancu vive in ellu, arradicatu è fundatu in ellu è fermu in a fede, cum'è avete statu insignatu, è pienu di gratitudine" (Colossians) 2,6-7). Anu ricevutu à Ghjesù per grazia. Avà chì site in a famiglia, site in questu per grazia. Qualchidunu di noi pensanu chì una volta diventemu cristiani per grazia, duvemu travaglià più duru è fà Diu ghjustu per assicurà chì cuntinueghja à piace è à amà. Iè, nunda puderia esse più luntanu da a verità.

Nova missione di vita

Ùn solu Diu hà datu à Ghjesù per pudè vene in a so famiglia, ma Ellu vi dà tuttu ciò chì avete bisognu avà per vive una vita di grazia una volta chì site in a famiglia. "Chì vulemu dì di questu avà? Sì Diu hè per noi, quale pò esse contru à noi? Quale ùn hà micca risparmiatu ancu u so figliolu, ma l'hà rinunziatu per tutti noi - cumu ùn ci duverà micca tuttu cun ellu ? (Rumani 8,31-32u).

Cumu reagisce quandu site cuscenti di stu fattu? Chì hè a vostra risposta à a grazia di Diu? Chì pudete fà per aiutà? L'apòstulu Paulu parla di a so propria sperienza: "Ma per grazia di Diu sò ciò chì sò. È a so gràzia in mè ùn hè stata in vain, ma aghju travagliatu assai più chè tutti; ma micca eiu, ma a grazia di Diu chì hè cun mè »(1. Corinti 15,10).

Avemu chì sapemu chì u Signore vive una vita chì riflette a grazia ? Chì sò alcune di e caratteristiche chì indicanu a mo vita di grazia? Pàulu dà a risposta à sta quistione: "Ma ùn cunsiderà micca a mo vita degne di menziunà s'ellu solu compie u mo cursu è eseguiu l'uffiziu chì aghju ricevutu da u Signore Ghjesù, per tistimunià l'evangelu di a grazia di Diu" (Atti). di l'Apòstuli 20,24). Hè una missione di a vita.

Cum'è Mefi Boscheth, voi è eu simu stati rutti spiritualmente è morti spiritualmente. Ma cum'è ellu, eramu stati seguitati perchè u Rè di l'Universu ci ama è vole chì simu in a so famiglia. Ellu voli chì spartimu a bona nutizia di a so grazia attraversu a nostra vita.

di Lance Witt