Chì ghjè l'ordine di a missione maiò?

027 wkg bs ordine di missione

L'evangelu hè a bona nova di salvezza per a grazia di Diu per a fede in Ghjesù Cristu. Hè u missaghju chì Cristu hè mortu per i nostri peccati, chì hè statu intarratu, hè statu risuscitatu u terzu ghjornu secondu l'Scritture, è dopu apparsu à i so discìpuli. L'evangelu hè a bona nova chì pudemu entre in u regnu di Diu per mezu di u travagliu salvatore di Ghjesù Cristu (1. Corinti 15,1-5; Atti di l'Apòstuli 5,31; Luca 24,46-48; Ghjuvanni 3,16; Matteu 28,19-20; Marcu 1,14-15; Atti di l'Apòstuli 8,12; 28,30-31u).

E parolle di Ghjesù à i so seguitori dopu a so risurrezzione

A frasa "a grande cumissioni" si riferisce generalmente à e parolle di Ghjesù in Matteu 28,18-20: "È Ghjesù ghjunse è li disse: "Tutta l'autorità in u celu è in a terra m'hà datu. Dunque andate è fate discìpuli di tutti i populi: battezili in u nome di u Babbu è di u Figliolu è di u Spìritu Santu, è insegnali à guardà tuttu ciò chì vi aghju urdinatu. E vede, sò cun voi ogni ghjornu finu à a fine di u mondu ".

Tuttu u putere hè datu à mè in u celu è in a terra

Ghjesù hè "Signore di tutti" (Atti 10,36) è ellu hè u primu in tuttu (Colossians 1,18 f.). Sì e chjese è i credenti s'implicanu in a missione o l'evangelizazione o qualunque sia u terminu cumuni, è fà senza Ghjesù, serà infruttu.

E missioni di l'altri religioni ùn ricunnosce micca a so supremazia è per quessa ùn facenu micca u travagliu di Diu. Ogni ramu di u Cristianesimu chì ùn mette micca Cristu prima in i so pratichi è insignamenti ùn hè micca u travagliu di Diu. Prima di a so ascensione à u Babbu Celeste, Ghjesù hà prufetizatu: "... riceverete u putere quandu u Spìritu Santu hè vinutu nantu à voi, è sarete i mo tistimunianzi " (Atti). 1,8). U travagliu di u Spìritu Santu in a missione hè di guidà i credenti à rende tistimunianza di Ghjesù Cristu.

Diu chì manda

In i circoli cristiani, "missione" hà acquistatu una varietà di significati. A volte si riferisce à un edifiziu, à volte à un ministeru in un paese straneru, à volte à a piantazione di novi congregazioni, etc. In a storia di a chjesa, "missione" era un cuncettu teologicu di cumu Diu hà mandatu u so Figliolu, è cumu u Babbu è u Figliolu hà mandatu u Spìritu Santu.
A parolla inglese "missione" hà una radica latina. Veni da "missio" chì significa "mandu". Dunque, a missione si riferisce à u travagliu chì qualchissia o un gruppu hè mandatu per fà.
U cuncettu di "mandà" hè essenziale per una teologia biblica di a natura di Diu. Diu hè u Diu chì manda fora. 

"Quale aghju da mandà? Quale vole esse u nostru messaggeru?" dumanda a voce di u Signore. Diu mandò Mosè à Faraone, Elia è l'altri prufeti in Israele, è Ghjuvanni Battista per tistimunianza di a luce di Cristu (Ghjuvanni). 1,6-7), chì era ellu stessu mandatu da u "Patre vivu" per a salvezza di u mondu (Ghjuvanni 4,34; 6,57).

Diu manda i so anghjuli per fà a so vulintà (1. Mosè 24,7; Matteu 13,41 è parechji altri passaggi), è manda u so Spìritu Santu in u nome di u Figliolu (Ghjuvanni 14,26; 15,26; Luca 24,49). U Babbu "manderà à Ghjesù Cristu" à u mumentu chì tutte e cose sò restaurate" (Atti 3,20-21u).

Ghjesù hà ancu mandatu i so discìpuli (Matthew 10,5), dichjarà chì cum'è u Babbu l'hà mandatu in u mondu, cusì ellu, Ghjesù, manda i credenti in u mondu (Ghjuvanni 1).7,18). Tutti i credenti sò mandati da Cristu. Semu in una missione per Diu, è cum'è tali simu i so missiunarii. A Chjesa di u Novu Testamentu hà capitu chjaramente questu è hà realizatu u travagliu di u Babbu cum'è i so ambasciatori. U libru di l'Atti hè u tistimunianza di u travagliu missionariu cum'è u Vangelu si sparghje in u mondu cunnisciutu. I credenti sò chjamati "ambasciatori per Cristu" (2. Corinti 5,20) mandatu à rapprisintà lu davanti à tutti i populi.

A Chjesa di u Novu Testamentu era a chjesa missionaria. Unu di i prublemi in a chjesa oghje hè chì i chjese "vede a missione cum'è una di e so parechje funzioni in quantu à u so centru di definizione" (Murray, 2004: 135). Ils s'éloignent souvent de la mission en confiant cette tâche à « des organismes spécialisés au lieu d'équiper tous les membres de missionnaires » (ibid.). Invece di a risposta di Isaia: "Eccu, mandami" (Isaia 6,9) a risposta spessu micca detta hè: "Eccu quì! Mandate qualcunu altru ".

Un mudellu di Testamentu Anticu

U travagliu di Diu in l'Anticu Testamentu hè assuciatu cù l'idea di attrazione. L'altri nazioni seranu cusì stupiti da l'avvenimentu magneticu di l'intervenzione di Diu chì si sforzanu di "tastà è vede quantu hè bonu u Signore" (Salmu 3).4,8).

U mudellu include u chjamatu "Venite" cum'è illustratu in a storia di Salomone è a Regina di Saba. "E quandu a regina di Saba hà intesu a nutizia di Salomone, hè ghjunta ... à Ghjerusalemme ... È Salomonu li rispose à tutte e cose, è nunda ùn era oculatu da u rè chì ùn li pudia dì ... è disse à u rè. rè: Hè veru ciò chì aghju intesu in a mo terra di e vostre opere è di a vostra saviezza " (1 Re 10,1-7). In questu rapportu, u cuncettu principale hè di tirà a ghjente à un puntu cintrali per chì a verità è e risposte ponu esse clarificate. Alcune chjese oghje praticanu un tali mudellu. Hè parzialmente validu, ma ùn hè micca un mudellu cumpletu.

Di solitu, Israele ùn hè micca mandatu fora di i so cunfini per dà tistimunianza di a gloria di Diu. "Ùn hè statu incaricatu d'andà à i Gentili è dichjarà a verità revelata impegnata à u populu di Diu" (Petru 1972: 21). Quandu Diu vole à Jonah per mandà un missaghju di penitenza à l'abitanti non israeliti di Ninive, Jonah hè horrified. Un tali approcciu hè unicu (leghjite a storia di sta missione in u Libru di Jonah. Ferma istruttivu per noi oghje).

Modelli di New Testamentu

"Questu hè u principiu di l'evangelu di Ghjesù Cristu, u Figliolu di Diu" - questu hè cumu Marcu, u primu autore di l'evangelu, stabilisce u cuntestu di a chjesa di u Novu Testamentu (Mark). 1,1). Hè tuttu nantu à l'evangelu, a bona nova, è i cristiani anu da avè "a fraternità in l'evangelu" (Filippesi 1,5), significatu chì vivenu è sparte a bona nova di salvezza in Cristu. U terminu "evangelu" hè arradicatu in questu - l'idea di sparghje a bona nutizia, proclamendu a salvezza à l'increduli.

Cum'è certi sò stati attirati à l'Israele per via di a so fama di pocu tempu, cusì, in cuntrastu, parechji sò stati attirati da Ghjesù Cristu per via di a so fama è carisma populari. "E subitu a nutizia di ellu si sparse in tuttu u paese di Galilea (Marc 1,28). Ghjesù disse: "Venite à mè" (Matteu 11,28), è "Seguitemi" (Matteu 9,9). U mudellu di salvezza di vene è seguita hè sempre in forza. Hè Ghjesù chì hà parolle di vita (Ghjuvanni 6,68).

Perchè a missione?

Marcu spiega chì Ghjesù "hè ghjuntu in Galilea predicendu l'evangelu di u regnu di Diu" (Marcu 1,14). U regnu di Diu ùn hè micca esclusivu. Ghjesù disse à i so discìpuli chì "u regnu di Diu hè cum'è una grana di mustarda, chì un omu pigliò è siminava in u so giardinu; et il grandit et devint un arbre, et les oiseaux du ciel habitèrent dans ses branches » (Luc 1 Cor.3,18-19). L'idea hè chì l'arbulu deve esse abbastanza grande per tutti l'acelli, micca solu una spezia specifica.

A chjesa ùn hè micca esclusiva cum'è a congregazione in Israele. Hè inclusivu, è u missaghju evangelicu ùn hè micca solu per noi. Avemu da esse i so tistimunianzi "finu à l'estremità di a terra" (Atti 1,8). "Diu hà mandatu u so figliolu" per noi per esse aduttatu cum'è i so figlioli per via di a redenzione (Galati 4,4). A misericordia redentrice di Diu per mezu di Cristu ùn hè micca solu per noi, "ma per u mondu sanu" (1. Johannes 2,2). Noi chì simu figlioli di Diu sò mandati in u mondu cum'è tistimoni di a so grazia. A missione significa chì Diu dice "sì" à l'umanità, "iè sò quì è iè vogliu salvà".

Stu mandatu in u mondu ùn hè micca solu un compitu per esse realizatu. Hè una relazione cù Ghjesù, chì ci manda à sparte cù l'altri "a bontà di Diu chì porta à u pentimentu" (Rumani 2,4). Hè l'amore cumpassione agape di Cristu in noi chì ci motiva à sparte l'evangelu di l'amore cù l'altri. "L'amore di Cristu ci impone" (2. Corinti 5,14). A missione principia in casa. Tuttu ciò chì facemu hè ligatu à l'attu di Diu, chì "mandò u Spìritu in i nostri cori" (Galatiani 4,6). Semu mandati da Diu à i nostri sposi, famiglie, genitori, amichi, vicini, culleghi di travagliu è quelli chì scontru in a strada, à tutti in ogni locu.

A prima chjesa hà vistu u so scopu in a participazione à a Gran Cummissione. Paul considérait ceux qui n'avaient pas "a parole de la croix" comme des gens qui périront à moins que l'Évangile ne leur soit prêché (1. Corinti 1,18). Indipendentemente da chì a ghjente risponda à l'evangelu o micca, i credenti anu da esse u "savour di Cristu" induve andanu (2. Corinti 2,15). Paul hè cusì preoccupatu di e persone chì sentenu l'evangelu chì vede a diffusione cum'è una rispunsabilità. Ellu dice: "Perchè in a predicazione di u Vangelu ùn deve micca vantà; perchè l'aghju da fà. È guai à mè s'ellu ùn predice micca u Vangelu! " (1. Corinti 9,16). Il indique qu'il est « redevable aux Grecs et aux non-Grecs, aux sages et aux méchants... de prêcher l'Évangile » (Romains). 1,14-15u).

Pàulu vole à fà u travagliu di Cristu da una attitudine di gratitùdine di speranza, "perchè l'amore di Diu hè statu versatu in i nostri cori per mezu di u Spìritu Santu" (Rumani). 5,5). Per ellu hè un privilegiu di grazia per esse un apòstulu, vale à dì quellu chì hè "mandatu fora", cum'è noi tutti, per fà u travagliu di Cristu. "U Cristianesimu hè di natura missionaria o nega a so raison d'etre ", vale à dì u so propiu scopu (Bosch 1991, 2000: 9).

Cum'è parechje società oghje, u mondu à l'epica di l'Atti era ostili à l'evangelu. "Ma noi pridichemu u Cristu crucifissu, un scuzzulu per i Ghjudei è una stoltezza per i Gentili".1. Corinti 1,23).

U missaghju cristianu ùn era micca benvenutu. I fideli, cum'è Paulu, eranu "durmenti pressati da ogni parte, ma micca paura ... anu a paura, ma ùn anu micca dispiratu ... sò stati perseguitati, ma micca abbandunati " (2. Corinti 4,8-9). A volte, gruppi interi di credenti anu vultatu u spalle à l'evangelu (2. Timoteu 1,15).

Ùn era micca faciule esse mandatu in u mondu. Di solitu, i cristiani è e chjese esistenu in un locu "trà u periculu è l'opportunità" (Bosch 1991, 2000: 1).
Ricunnosce è sfruttendu opportunità, a Chjesa hà cuminciatu à cresce in u numeru è a maturità spirituale. Ùn era micca paura di esse pruvucanti.

U Spìritu Santu hà guidatu i credenti in l'opportunità di l'evangelu. Partendu da a pridicazione di Petru in l'Atti 2, u Spìritu hà pigliatu l'opportunità per Cristu. Quessi sò paragunati à e porte per a fede (Atti 1 Cor4,27; 1. Corinti 16,9; Colossesi 4,3).

L'omi è e donne cuminciaru à sparte l'evangelu cù audacia. E persone cum'è Filippu in Atti 8 è Paul, Silas, Timothy, Aquila è Priscilla in Atti 18 quandu anu piantatu a chjesa in Corintu. Qualunque cosa facianu i credenti, l'anu fattu cum'è "collaboratori in l'Evangelu" (Filippesi 4,3).

Cum'è Ghjesù hè statu mandatu per diventà unu di noi per chì a ghjente pò esse salvata, cusì i credenti sò stati mandati per l'amore di l'evangelu per "diventà tutte e cose per tutti", per sparte a bona nova cù u mondu sanu (1. Corinti 9,22).

U libru di l'Atti finisci cù Paul cumpiendu a grande cummissione di Matteu 28: "Predicava u regnu di Diu è hà insignatu di u Signore Ghjesù Cristu cù tutta audacia" (Atti 2).8,31). Hè un esempiu di a chjesa di u futuru - una chjesa in una missione.

iju

U grande ordine di a missione hè di cuntinuà à predicà l'evangelu di Cristu. Semu tutti mandati in u mondu da ellu, cumu Cristu hè statu mandatu da u Babbu. Questu indica una chjesa piena di credenti attivi chì facenu l'affari di u babbu.

da James Henderson