adurà

122 adorazione

L'adorazione hè a risposta divinamente creata à a gloria di Diu. Hè motivatu da l'amore divinu è nasce da l'autorevelazione divina versu a so creazione. In l'adorazione, u credente entra in cumunicazione cù Diu Babbu per mezu di Ghjesù Cristu mediatu da u Spìritu Santu. Adorazione significa ancu umilmente è cun gioia dà a priorità à Diu in tutte e cose. Hè spressione in attitudini è azzioni cum'è: preghiera, lode, celebrazione, generosità, misericordia attiva, penitenza. (Johannes 4,23; 1. Johannes 4,19; Filippini 2,5-11; 1. Petru 2,9-10; Efesini 5,18-20; Colossesi 3,16-17; Rumani 5,8-11; 12,1; Ebrei 12,28; 13,15-16)

Risponde à Diu cun cultu

Rispondemu à Diu cù l'adorazione perchè l'adorazione hè solu dà à Diu ciò chì hè adattu. Hè degnu di e nostre lode.

Diu hè amore è tuttu ciò ch'ellu face face cun amore. Hè creditu. Ci vantemu ancu l'amore à livellu umanu, nò? Ringraziamu e persone chì danu a so vita per aiutà l'altri. Ùn avianu micca abbastanza putere per salvà a so vita, ma u putere ch'elli avianu era adupratu per aiutà l'altri - hè lodevule. In cuntrastu, criticemu e persone chì avianu u putere di aiutà ma anu rifiutatu d'aiutà. A buntà hè più lodabile ch'è u putere, è Diu hè à tempu bonu è putente.

A loda approfonda u ligame d'amore trà noi è Diu. L'amore di Diu per noi ùn hè mai diminuitu, ma u nostru amore per ellu spessu diminuisce. In lode ricordemu u so amore per noi è accendemu u focu di l'amore per ellu chì u Spìritu Santu hà fattu accende in noi. Hè bè di ricurdà è di praticà quantu Diu hè maravigghiusu, perchè questu ci rinforza in Cristu è aumenta a nostra motivazione per esse cum'è ellu in a so buntà, ciò chì aumenta a nostra gioia.

Sò stati fatti per u scopu di lodare à Diu (1. Petru 2,9) per purtallu gloria è onore, è più simu in armunia cù Diu, più grande serà a nostra gioia. A vita hè simplicemente più cumpleta quandu facemu ciò chì avemu statu creatu per fà: onore à Diu. Facemu questu micca solu in u cultu, ma ancu in u nostru modu di vita.

Un modu di vita

L'adorazione hè un modu di vita. Offremu i nostri corpi è menti à Diu cum'è sacrifici2,1-2). Aduremu à Diu quandu spartemu l'evangelu cù l'altri5,16). Aduremu à Diu quandu facemu sacrifici finanziarii (Filippini 4,18). Aduremu à Diu quandu aiutamu à l'altri3,16). Esprimemu chì ellu hè degnu, degnu di u nostru tempu, l'attenzione è a lealtà. Esaltemu a so gloria è umiltà diventendu unu di noi per u nostru bene. Lodemu a so ghjustizia è a so grazia. Lodemu per a manera ch'ellu hè veramente.

Hè per quessa ch'ellu ci hà creatu - per proclamà a so gloria. Hè ghjustu chì lodemu quellu chì ci hà fattu, chì hè mortu è risuscitatu per noi, per salvà ci è dà a vita eterna, quellu chì travaglia sempre ancu avà per aiutacci, ellu per diventà più simile. Li duvemu a nostra lealtà è devozione; li duvemu u nostru amore.

Avemu statu fattu per lodare à Diu, è avemu da fà per sempre. Ghjuvanni fù datu una visione di u futuru: "E ogni criatura chì hè in u celu è in a terra è sottu à a terra è nantu à u mare, è tuttu ciò chì hè in elli, aghju intesu dì: "À quellu chì si mette nantu à u tronu, è à ellu. Agnellu sia lode è onore è gloria è autorità per i seculi è sempre! " (Apocalisse 5,13). Questa hè a risposta curretta: reverenza per i degni di timore, onore per l'onorevoli, lealtà per i fidati.

Cinque principii di cultu

In u Salmu 33,1-3 leghjemu : « Rallegrate in u Signore, o giusti ; che i pii lo lodano a ragione. Ringraziate u Signore cù arpe; cantate lode à ellu in u salteriu di dece corde ! cantali un cantu novu; ghjucà i cordi belli cun un sonu di gioia! "L'Scrittura ci dirige à cantà una nova canzona à u Signore, gride di gioia, usa arpe, flauti, tamburini, tromboni è cimbali - ancu adurà cù ballu (Salmi 149-150). L'imaghjini hè una di esuberanza, di gioia disinhibita, di felicità espressa senza inhibizioni.

A Bibbia ci dà esempi di cultu spontaniu. Ci dà ancu esempi di forme assai furmali di cultu, cù atti stereotipati, di rutina chì sò stati listessi dapoi seculi. E duie forme di cultu ponu esse ghjustificate, è nè una nè l'altra ùn ponu pretende di esse l'unicu modu autenticu di lodà Diu. Vogliu rivisità alcuni principii generali relativi à l'adorazione.

1. Semu chjamati à adurà

Prima di tuttu, Diu vole chì l'adoremu. Questa hè una constante chì vedemu da u principiu à a fine di l'Scrittura (1. Mosè 4,4; Ghjuvanni 4,23; Revelazione 22,9). L'adorazione hè una di e ragioni chì avemu statu chjamatu: per proclamà i so atti gloriosi (1. Petru 2,9). Ùn solu u pòpulu di Diu amarà è ubbidiscenu, ma praticanu ancu atti specifichi di cultu. Facenu sacrifici, cantanu e lodi, preghenu.

Avemu vistu una grande varietà di forme di cultu in l'Scrittura. Parechji dettagli sò stati prescritti in a lege di Mosè. Certi pirsuni sò stati dati certi compiti in certi tempi in certi lochi. U quale, chì, quandu, induve è cumu sò stati datu in dettagliu. In cuntrastu, vedemu in u 1. Libru di Mosè assai pochi regule nantu à cumu i patriarchi adoravanu. Ùn avianu micca un sacerdòziu numinatu, ùn sò micca limitati à un locu specificu, è anu datu pocu guida nantu à ciò chì sacrificà è quandu sacrificà.

Di novu, vedemu pocu in u Novu Testamentu nantu à cume è quandu di cultu. L'atti di cultu ùn eranu micca limitati à un gruppu o locu particulare. Cristu hà cacciatu i bisogni è e limitazioni di u mosaicu. Tutti i credenti sò preti è si rendenu constantemente cum'è sacrifiziu vivu.

2. Solu Diu deve esse veneratu

Malgradu a grande varietà di stili di cultu, una custante attraversa tutta a Scrittura: Solu Diu deve esse veneratu. L'adorazione deve esse esclusiva per esse accettabile. Diu dumanda tuttu u nostru amore, tutta a nostra lealtà. Ùn pudemu micca serve à dui dii. Ancu se u pudemu adurà in modi diversi, a nostra unità si basa annantu à u fattu chì hè quellu chì l'adoremu.

In l'anticu Israele, u diu rivale era spessu Baal. In i tempi di Ghjesù eranu tradizioni religiose, autorezzia è ipocrisia. In effetti, tuttu ciò chì vene trà noi è Diu - tuttu ciò chì ci face disubbidì à ellu - hè un falsu diu, un idolu. Per alcune persone oghje sò soldi. Per l'altri, hè sessu. Certi anu un prublema più grande cun orgogliu o preoccupatu per ciò chì l'altri pò pensà di elli. Ghjuvanni ammenta alcuni falsi dii cumuni quandu scrive:

"Ùn amate micca u mondu o ciò chì hè in u mondu. Sè qualchissia ama u mondu, ùn ci hè micca l'amore di u Babbu in ellu. Perchè tuttu ciò chì hè in u mondu, a lussuria di a carne, è a lussuria di l'ochji, è l'orgogliu di a vita, ùn hè micca di u babbu, ma di u mondu. È u mondu perisce cù a so brama; ma quellu chì faci a vulintà di Diu ferma per sempre "(1. Johannes 2,15-17u).

Qualunque sia a nostra debulezza, duvemu crucificali, uccideli, duvemu mette tutti i falsi dii da parte. Sì qualcosa ci impedisce di ubbidì à Diu, ci vole à sbarrazzallu. Diu vole chì a ghjente l'adoressi solu.

3. sincerità

A terza custante nantu à l'adorazione chì vemu in l'Scrittura hè chì l'adorazione deve esse sincera. Ùn serve à fà qualcosa per u gustu di a forma, cantà e canzone ghjuste, riunisce si in i ghjorni ghjusti, dicendu e parolle ghjuste se ùn amemu micca veramente Diu in i nostri cori. Ghjesù hà criticatu quelli chì anu onuratu à Diu cù e so labbre ma chì l'anu veneratu invanu perchè u so core ùn era micca vicinu à Diu. E so tradizioni (uriginariamente cuncipite per sprime u so amore è u so cultu) eranu diventate ostaculi à u veru amore è cultu.

Ghjesù hà ancu enfatizatu a necessità di a ghjustizia quandu dice chì duvemu aduràlu in spiritu è ​​​​in verità (Ghjuvanni 4,24). Quandu dicemu chì amemu à Diu, ma sò veramente arrabbiati per e so istruzioni, simu ipocriti. Se valoremu a nostra libertà sopra à a so autorità, ùn pudemu micca veramente adurallu. Ùn pudemu micca piglià u so pattu in a nostra bocca è lancià e so parolle daretu à noi (Salmu 50,16: 17). Ùn pudemu micca chjamà u Signore è ignurà ciò chì dice.

4. pòpuli

Nantu à e Scritture vedemu chì u veru cultu deve cuntene l'ubbidienza. Quella ubbidienza deve cuntene e parolle di Diu nantu à u modu di trattassi l'uni di l'altri.

Ùn pudemu micca onore à Diu, salvu ùn onoremu i so figlioli. "Se qualchissia dice: "Amu à Diu", è odia u so fratellu, hè un bugiardariu. Perchè quellu chì ùn ama micca u so fratellu, chì ellu vede, cumu pò amarà à Diu, chì ùn vede micca?1. Johannes 4,20-21). Mi ricorda a critica spietata di Isaia à quelli chì facenu rituali di cultu mentre praticanu l'inghjustizia suciale:

"Quale hè u puntu di a multitùdine di e vostre vittime? dice u Signore. Sò cuntentu di l'olocaustu di rams è di grassu di vitelli per l'ingaghjamentu, è ùn aghju micca piacè di u sangue di toru, agnelli è capre. Quandu vi vene à vede davanti à mè, quale vi dumanda di calpà u mo tribunale ? Ùn portate più offerte di granu in vanu ! L'incensu hè una abominazione per mè! Ùn mi piace micca a luna nova è i sàbbati quandu vi riunite, l'iniquità è l'assemblee di festa! A mo ànima hè ostile à i vostri novi lunari è festività; sò un fardelu per mè, sò stancu di purtarili. È ancu s'ellu allargate e vostre mani, ma piattu i mo ochji da tè; è ancu s'è vo pricate assai, ùn vi sentu ; perchè e vostre mani sò piene di sangue » (Isaia 1,11-15).

Quantu sapemu, ùn ci era nunda di male cù i ghjorni chì sta ghjente mantene, o u tipu d'incensu, o l'animali chì sacrificavanu. U prublema era a manera di campà u restu di u tempu. "E vostre mani sò cuperte di sangue", disse, ma sò sicuru chì u prublema ùn era micca solu cù quelli chì anu fattu l'assassiniu.

Hà dumandatu una suluzione cumpleta: "Lasciate u male, imparate à fà u bè, cercate a ghjustizia, aiutate l'oppressi, restituite a ghjustizia à l'orfani, ghjudicà a causa di e veduve" (vv. 16-17). Anu avutu à mette in ordine e so rilazioni interpersonali. Avianu da eliminà i preghjudizii razziali, i stereotipi di classi è e pratiche economiche inghjuste.

5. Tutta a vita

L'adorazione, se deve esse vera, deve fà una differenza in u modu di trattassi l'uni sette ghjorni à a settimana. Questu hè un altru principiu chì vedemu in e Scritture.

Cumu duvemu adurà? Micha pone sta dumanda è ci dà a risposta:
"Cù chì mi avvicinaraghju à u Signore, inchinaraghju davanti à u Diu altu? Avvicineraghju à ellu cù l'olocaustu è i vitelli di un annu ? Serà u Signore piacè cù millaie di ram, cù innumerevoli fiumi d'oliu? Daraghju u mo primu natu per a mo trasgressione, u fruttu di u mo corpu per u mo peccatu ? Vi hè statu dettu, omu, ciò chì hè bonu è ciò chì u Signore esige di voi, vale à dì, per guardà a parolla di Diu è per amà è esse umili davanti à u vostru Diu "(Mic. 6,6-8u).

Hosea hà ancu enfatizatu chì e relazioni umane sò più impurtanti cà a meccanica di cultu. "Perchè mi piace in l'amore, è micca in u sacrifiziu, in a cunniscenza di Diu, è micca in l'olocaustu." Semu chjamati micca solu per lode, ma ancu per boni opere (Efesini 2,10).

U nostru cuncettu di cultu deve andà al di là di a musica è oltre i ghjorni. Sti ditaglii ùn sò micca quantunque impurtanti quant'è u nostru modu di vita. Hè ipocrita di tene u sàbatu mentre simina dissensione trà fratelli. Hè ipocrita solu di cantà i Salmi è di ricusà di venerà in u modu ch'elli discrivenu. Hè ipocrita d'esse fieru di a celebrazione di l'Incarnazione, chì dà un esempiu di umiltà. Hè ipocrita di chjamà à Ghjesù Signore sè ùn circemu micca a so ghjustizia è a so misericòrdia.

L'adorazione hè assai più cà semplici atti esterni - implica un cambiamentu tutale in u nostru cumpurtamentu chì vene da un cambiamentu tutale di core, un cambiamentu purtatu in noi da u Spìritu Santu. Per fà accade stu cambiamentu, ci vole a nostra vuluntà di passà u tempu cun Diu in preghiera, studiu è altre discipline spirituali. Sta trasfurmazione ùn accade micca per mezu di parolle magiche o acqua magica - accade passendu u tempu in cumunione cù Diu.

A vista ampliata di Paulu di l'adorazione

L'adorazione include tutta a nostra vita. Avemu vistu questu particularmente in e parolle di Paul. Paul hà utilizatu a terminologia di u sacrifiziu è di l'adorazione (adorazione) cusì: "Vi pregu dunque, fratelli, per a misericòrdia di Diu, chì vi prisentate i vostri corpi un sacrificiu vivu, santu è accettatu à Diu. Questu hè u vostru cultu raghjone" (Rumani 1 Cor2,1). A vita sana deve esse cultu, micca solu uni pochi d'ore ogni settimana. Di sicuru, se a nostra vita hè dedicata à u cultu, hè sicuru d'include qualchì ora cù altri cristiani ogni settimana!

Paul usa altre parolle per u sacrificiu è u cultu in Rumani 15,16, quand'ellu parla di a gràzia chì ellu hà datu da Diu "per ch'e puderia esse un ministru di Cristu Ghjesù trà i pagani, per stabilisce sacerdotale l'evangelu di Diu, chì i pagani puderanu diventà un sacrificiu accettatu à Diu, santificati da u Spìritu Santu. .” Quì avemu vistu chì a predicazione di l'evangelu hè una forma di cultu.

Siccomu simu tutti preti, tutti avemu a rispunsabilità sacerdotale di proclamà i benefici di quelli chì ci anu chjamatu (1. Petru 2,9) - un serviziu chì ogni membru pò assiste, o almenu participà, aiutendu l'altri à pridicà l'evangelu.

Quandu Pàulu hà ringraziatu à i Filippini per avè mandatu u sustegnu finanziariu, hà utilizatu i termini per u cultu: "Aghju ricevutu da Epafroditu ciò chì hè vinutu da voi, un sapore dolce, una offerta piacevule, accettata à Diu" (Filippesi). 4,18).

L'aiutu finanziariu chì demu à altri cristiani pò esse una forma di cultu. Ebrei 13 descrive l'adorazione in a parolla è in l'atti: "Perciò per ellu offremu sempre u sacrifiziu di lode à Diu, chì hè u fruttu di e labbra chì cunfessanu u so nome. Ùn vi scurdate di fà bè è sparte cù l'altri; perchè tali sacrifici piacenu à Diu » (versi 15-16).

Se capimu u cultu cum'è un modu di vita chì include ubbidienza quotidiana, preghiera è studiu, allora pensu chì avemu una prospettiva migliore quandu guardemu à a questione di a musica è di i ghjorni. Mentre a musica hè stata una parte impurtante di u cultu almenu da u tempu di David, a musica ùn hè micca a parte più impurtante di u cultu.

Similmente, ancu l'Anticu Testamentu ricunnosce chì u ghjornu di cultu ùn hè micca cusì impurtante cum'è cumu trattemu u nostru vicinu. A nova allianza ùn richiede micca un ghjornu specificu per l'adorazione, ma richiede opere pratiche d'amore l'una per l'altra. Dumanda chì ci incontremu, ma ùn dicta micca quandu duvemu incontrà.

Amichi, simu chjamati à adurà, festighjà è glurificà à Diu. Hè a nostra gioia di proclamà i so benefici, di sparte a bona nutizia cù l'altri, di ciò ch'ellu hà fattu per noi in è per mezu di u nostru Signore è Salvatore Ghjesù Cristu.

Ghjiseppu Tkach


in pdfadurà