Lazarus, vene!

A maiò parte di noi sapemu a storia: Ghjesù hà risuscitatu Làzaru da i morti. Hè statu un miraculu tremendu chì hà dimustratu chì Ghjesù hà u putere di alzà noi ancu trà i morti. Ma a storia cuntene di più, è Johannes include qualchi dettagli chì pò avè un significatu più profundo per noi oghje. Mi pregu chì si sparte un pocu di i mo pensamenti cun voi, ùn site micca inghjustizia in a storia.

Avvisate a manera chì Ghjuvanni conta sta storia: Làzaru ùn era micca solu un abitante di Ghjudea - era u fratellu di Marta è Maria, a Maria chì hà amatu à Ghjesù tantu chì hà versatu un preziosu oliu d'unzione nantu à i so pedi. E surelle chjamanu à Ghjesù: "Signore, eccu, quellu chì amate hè malatu." (Ghjuvanni). 11,1-3). Questu sona cum'è un gridu per aiutu per mè, ma Ghjesù ùn hè micca vinutu.

Un ritardu deliberatu

Sentite qualchì volta chì u Signore ritardi a so risposta? Certamente hè stata cusì per Maria è Marta, ma u ritardu ùn significa micca chì Ghjesù ùn ci piaci micca. Piuttostu, significa chì hà un pianu diversu in mente perchè pò vede qualcosa chì ùn pudemu micca. Si face chì quandu i messageri ghjùnsenu à Ghjesù, Làzaru era digià mortu. Tuttavia, Ghjesù hà dettu chì sta malatia ùn finisceria micca in morte. S’era sbagliatu? Innò, perchè Ghjesù pudia vede al di là di a morte è in questu casu sapia chì a morte ùn seria micca a fine di a storia. Sapia chì u scopu era di glurificà à Diu è à u Figliolu (v. 4). Ancu cusì, hà fattu pensà à i so discìpuli chì Làzaru ùn more micca. Ci hè una lezziò quì ancu per noi, perchè ùn capimu micca sempre ciò chì Ghjesù significa veramente.

Dui ghjorni dopu, Ghjesù hà surpresu i so discìpuli suggerenduli di turnà in Ghjudea. Ùn capìanu micca perchè Ghjesù vulia vultà in a zona di periculu, dunque Ghjesù rispose cun un enigmaticu cummentariu annantu à marchjà in a luce è l'iniziu di a bughjura (vv. 9-10). Tandu li disse chì duvia andà à alzà Làzaru.

I discìpuli parevanu abituati à a natura misteriosa di certi rimarche di Ghjesù è anu truvatu un scopu per uttene più infurmazioni. Anu signalatu chì u significatu literale ùn hà micca sensu. Se ellu dorme, svegliu nantu à ellu stessu, allora perchè avemu da risicà a nostra vita andendu ci?

Ghjesù hà dichjaratu: "Làzaru hè mortu" (verse 14). Ma hà dettu ancu: "Sò cuntentu chì ùn era micca quì". Perchè? "Per pudè crede" (v. 15). Ghjesù hà fattu un miraculu più maravigghiusu chè s'ellu avia solu impeditu a morte di un omu malatu. Ma u miraculu ùn era micca solu di rinvià Làzaru à a vita - era ancu chì Ghjesù avia cunniscenza di ciò chì succedeva à circa 30 chilometri di distanza è di ciò chì avia da succede à ellu in un futuru vicinu.

Hà avutu a luce chì ùn anu pussutu vede - è questa luce hà revelatu a so propria morte in Ghjudea - è a so propria risurrezzione. Era in cuntrullamentu tutale di avvenimenti. Puderia avè impeditu a cattura s'ellu vulia; puderebbe chjà u prucessu in una sola volta, ma ùn hà micca fattu. Hà decisu di fà ciò ch'è era ghjuntu per a terra.

L'omu chì hà datu a vita à i morti daria ancu a so vita à u pòpulu perchè avia putere nantu à a morte, ancu sopra a so propria morte. Hè ghjuntu à questa terra cum'è un omu mortale per chì puderia mori è ciò chì pareva una tragedia nantu à l'osservazione superficiale era in realtà per a nostra salvezza. Ùn vogliu finterà chì ogni tragedia chì succede hè in realtà pianificata o bona da Diu, ma crede chì Diu hè capace di fà u bè da e cose male è vede a realità chì ùn pudemu micca.

Sembra oltre a morte è cuntrola l'avvenimenti oghje micca menu di quellu - ma hè spessu invisibule per noi cum'è era per i discìpuli in Ghjuvanni 11. Ùn simu solu vedemu a grande stampa è a volte falemu in a bughjura. Avemu da fiducia in Diu per fà e cose cumu pensa megliu. A volte pudemu finalmente vede cumu e cose funzionanu per u megliu, ma spessu avemu solu per piglià a so parolla per questu.

Ghjesù è i so discìpuli si n'andò in Betania è anu amparatu chì Làzaru avia statu in a tomba quattru ghjorni. L'elogii sò stati fatti è u funerale era longu finitu - è infine vene u duttore ! Martha hà dettu, forsi cun un pocu di disperazione è ferita, "Signore, se tu fossi stati quì, u mo fratellu ùn saria micca mortu" (verse 21). T'avemu chjamatu uni pochi di ghjorni fà è s'è tù fossi venutu tandu, Làzaru saria sempre vivu. Ma Martha hà avutu un splendore di speranza - un pocu di luce: "Ma ancu avà sò chì tuttu ciò chì dumandate à Diu, Diu vi darà" (v. 22). Forse pensava chì saria un pocu troppu audace per dumandà una risurrezzione, ma ella insinua. "Làzaru vivrà di novu", disse Ghjesù, è Marta rispose: "Sò chì risusciterà di novu" (ma sperava qualcosa un pocu prima). Ghjesù disse: "Hè bè, ma sapete chì sò a risurrezzione è a vita? Se crede in mè, ùn moreranu mai. Credu chì? "Martha hà dettu dopu in una di e dichjarazioni di fede più eccezziunale in tutta a Bibbia: "Iè, crede chì sì u Figliolu di Diu" (verse 27).

A vita è a risurrezzione pò esse truvata solu in Cristu - ma pudemu crede ciò chì Ghjesù hà dettu oghje? Cridemu veramente chì "quellu chì campa è crede in mè ùn morerà mai?" Vogliu chì tutti pudemu capisce megliu questu, ma sò sicuru chì in a risurrezzione riceveremu una vita chì ùn finirà mai.

In questa età morimu tutti, cum'è Làzaru, è Ghjesù "averà da risuscitarci." Morimu, ma ùn hè micca a fine di a storia per noi, cum'è ùn era micca a fine di a storia di Làzaru. Marta andò à piglià Maria, è Maria ghjunse à Ghjesù pienghjendu. Ghjesù pienghje ancu. Perchè pienghje quandu ellu sapia digià chì Làzaru vivria di novu ? Perchè Ghjuvanni hà scrittu questu quandu Ghjuvanni sapia chì a gioia era "appena à u cantonu"? Ùn sò micca - ùn sò micca sempre sapè perchè pienghje, ancu in occasioni felici.

Ma pensu chì a dichjarazione hè chì và bè chiancià in un funeral, ancu sì chì sapemu chì sta persona serà risuscitata à a vita immortale. Ghjesù hà prumessu chì ùn ne stessi mai morti, è ancora a morte esiste.

Hè sempre un nemicu, a morte hè sempre qualcosa in stu mondu chì ùn hè micca ciò chì serà in l'eternità. Ancu s'è a gioia eterna hè "ghjustu à u cantonu", avemu qualchì volta tempi di tristezza prufonda, ancu s'è Ghjesù ci ama. Quandu pienghjemu, Ghjesù pienghje cun noi. Pò vede a nostra tristezza in questa età cum'è ellu pò vede e gioia di u futuru.

"Cacciate a petra", disse Ghjesù, è Maria rispose: "Ci sarà una puzza, perchè hè mortu da quattru ghjorni".

Ci hè qualcosa in a vostra vita chì puzza chì ùn vulemu micca chì Ghjesù espose "per roteà a petra?" Ci hè prubabilmente qualcosa cusì in a vita di tutti chì preferimu tene oculatu, ma qualchì volta Ghjesù hà altri piani, perchè ellu. sà e cose chì ùn sapemu micca è ci vole solu fidà di ellu. Allora chjappàvanu a petra è Ghjesù hà pricatu è poi gridò: "Làzaru, esce!" "E i morti sò sorti", ci dice Ghjuvanni - ma ùn era micca veramente mortu. Era ligatu cum'è un mortu cù sudari. , ma si n'andò. "Sligallu", disse Ghjesù, "è lasciallu andà" (vv. 43-44).

A chjama di Ghjesù passa ancu à u mortu spirituale oghje è alcuni sentenu a so voce è surtenu da e so tombe - venenu da u soffice, surtenu di a mente egoista chì porta à a morte. È chì avete bisognu? Avete bisognu à qualchissia per aiutà ti lascià i vostri fucili, sbarcate da i vechji modi di pensà chì sò cusì faciuli per noi. Hè unu di i compiti di a chjesa. Aiutemu e persone à rumpulà a petra, ancu s'ellu ci hè una durezza, è aiutemu à e persone chì rispondenu à a chjama di Ghjesù.

Sentite a chjama di Ghjesù per vene à ellu? Hè ora di sorte da a vostra "tomba". Cunniscite à qualchissia chì Ghjesù chjama? Hè ora di aiutà li à tirà via a so petra. Hè qualcosa chì vale a pena di pensà.

di Ghjiseppu Tkach


in pdfLazarus, vene!