Chì ghjè u missaghju di Ghjesù?

710 quale hè u missaghju di GhjesùGhjesù hà fattu parechji miraculi chì Ghjuvanni ùn hà micca inclusu in u so Vangelu, ma hà registratu miraculi in modu chì pudemu crede è cunfidendu à Ghjesù cum'è u Messia: «Ghjesù hà fattu assai altri segni davanti à i so discìpuli chì ùn sò micca scrittu in questu un libru. Ma questi sò scritti per chì pudete crede chì Ghjesù hè u Cristu, u Figliolu di Diu, è chì, perchè crede, pudete avè a vita in u so nome "(Ghjuvanni 20,30: 31).

U miraculu di alimentà a grande folla indicò una verità spirituale. Hè ancu per quessa chì Ghjesù hà vulsutu chì Filippu ci pensassi : "Quandu Ghjesù hà alzatu u sguardu, hà vistu una folla chì vene à ellu. Allora disse à Filippu : Induve pudemu cumprà u pane per tuttu stu populu ? Dumandò questu per vede s'ellu Filippu si fidava di ellu; perchè ellu sapia dighjà cura di a ghjente " (Ghjuvanni 6,5-6 Speranza per tutti).

Ghjesù hè u pane chì hè falatu da u celu per dà a vita à u mondu. Cum'è u pane hè alimentu per a nostra vita fisica, cusì Ghjesù hè a fonte di a vita spirituale è l'energia spirituale. Quandu Ghjesù hà alimentatu una grande folla, di quale Ghjuvanni raporta: "Ora era ghjustu prima di a Pasqua, a festa di i Ghjudei" (Ghjuvanni). 6,4). U pane hè un elementu impurtante in u periodu di Pasqua, Ghjesù palesa chì a salvezza ùn vene micca da u pane fisicu, ma da Ghjesù stessu. A risposta di Filippu mostra ch'ellu ùn hà micca ricunnisciutu sta sfida : « Per dui centu centesimi di pane ùn hè micca abbastanza per elli chì tutti. pò avè un pocu "(Ghjuvanni 6,7).

Andreas ùn hà micca speculatu nantu à u prezzu, ma deve esse bè cù i zitelli, avia fattu amicizia cù un zitellu : « Ci hè quì un zitellu chì hà cinque pani d'orzu è dui pesci. Ma chì hè questu per tanti?" (Ghjuvanni 6,9). Forse sperava chì ci era più persone in a folla chì avianu purtatu sapientemente u pranzu. Ghjesù hà urdinatu à i discìpuli per fà pusà a ghjente. Circa cinque mila omi si pusonu in u pratu. Allora Ghjesù pigliò i pani, ringraziò à Diu, è li dete quant'è a ghjente vulia. Hà fattu u listessu cù u pesciu. Ognunu hà manghjatu quantu vulia.

"Quandu a ghjente hà vistu u segnu chì Ghjesù facia, disse: "Da veru questu hè u prufeta chì hà da vene in u mondu" (Ghjuvanni). 6,14-15). Pensavanu chì Ghjesù era u prufeta chì Mosè hà preditu : « Susciteraghju per elli un prufeta cum’è tè trà i so fratelli, è li metteraghju e mo parolle in bocca ; li dirà tuttu ciò chì li mandu "(5. lun 18,18). Ùn eranu micca disposti à sente à Ghjesù. Vulianu fà ellu rè per forza, per furzà in a so idea di ciò chì un messia deve esse, invece di permette à Ghjesù di fà ciò chì Diu l'avia mandatu à fà. Quandu tutti ebbenu saziatu, Ghjesù disse à i discìpuli: "Raccogliete i frammenti chì sò rimasti, perchè nunda ùn perisca" (Ghjuvanni). 6,12). Perchè Ghjesù vulia cullà tutte e reste ? Perchè ùn lasciate micca quelli extra à e persone? I discìpuli cullò dodeci cesti di resti, Ghjuvanni ci dice. Ùn scrive nunda di ciò chì hè accadutu à quelli pani manghjati. Chì ci hè in u regnu spirituale chì Ghjesù ùn vulia micca perisce ? Ghjuvanni ci dà un suggerimentu più tardi in stu capitulu.

Camminate nantu à l'acqua

Versu a sera, i so discìpuli falò à a riva di u lavu. Ils montaient dans leur barque et se mirent à traverser le lac vers Capharnaüm. Era dighjà negru è Ghjesù ùn era ancu falatu da a muntagna. Anu lasciatu à Ghjesù solu perchè ùn era micca raru chì Ghjesù vulia esse solu più spessu in certi tempi. Ghjesù ùn avia micca fretta. Puderia aspittà una barca cum'è l'altri. Ma marchjava nantu à l'acqua, apparentemente per insignà una lezione spirituale.

In Matteu, a lezione spirituale hè a fede, Ghjuvanni ùn dice nunda di Petru chì caminava nantu à l'acqua, affundendu è esse salvatu da Ghjesù. Ciò chì Ghjuvanni ci dice hè questu : « L'anu vulsutu piglià à bordu ; è subitu a barca era nantu à a terra induve stavanu per andà "(Ghjuvanni 6,21). Questu hè l'elementu di a storia chì Ghjuvanni ci vole trasmette. A storia ci dice chì Ghjesù ùn hè micca limitatu da circustanze fisiche. Appena accettemu à Ghjesù, simu in u mira spirituale.

U pane di a vita

A ghjente hà cercatu à Ghjesù di novu, cercandu un altru pastu liberu. Ghjesù li hà incuraghjitu à circà l'alimentu spirituale invece: "Ùn sforzate micca per l'alimentu chì perisce, ma per l'alimentu chì dura à a vita eterna. U Figliolu di l'omu vi darà questu; perchè nantu à ellu hè u sigillo di Diu u Babbu " (Ghjuvanni 6,27).

Allora li dumandò : Chì duvemu fà per ottene l'accettazione di Diu ? Ghjesù li rispose chì una cosa bastava: "Questa hè l'opera di Diu, chì crede in quellu chì hà mandatu" (Ghjuvanni). 6,29).

Ùn pruvate micca di travaglià u vostru modu in u regnu di Diu - fidate solu di Ghjesù è sarete dentru. Anu dumandatu a prova cum'è s'è l'alimentazione di i cinque mila ùn bastassi ! Aspittavanu qualcosa di straordinariu, cum'è Mosè chì alimentava i so antenati in u desertu cù "manna" (pane da u celu). Ghjesù rispose chì u pane veru da u celu ùn solu nutre l'Israele - dà a vita à u mondu sanu: "Per questu hè u pane di Diu, chì hè falatu da u celu, è dà a vita à u mondu" (Ghjuvanni). 6,33).

"Sò u pane di a vita. Quellu chì vene à mè ùn hà micca fame; è quellu chì crede in mè ùn avrà mai sete " (Ghjuvanni 6,35). Ghjesù hà dichjaratu ch'ellu hè u pane da u celu, a fonte di a vita eterna in u mondu. A ghjente avia vistu à Ghjesù fà miraculi è ùn anu micca cridutu perchè ùn hà micca scuntratu i so bisogni per un Messia. Perchè certi anu cridutu è altri micca ? Ghjesù hà spiegatu cum'è u travagliu di u Babbu: "Nimu pò vene à mè, salvu chì u Babbu mi porta à mè!" (Ghjuvanni 6,65 Speranza per tutti).

Chì face Ghjesù dopu chì u Babbu hà fattu questu? Ci mostra u so rolu quand’ellu dice : « Ciò chì u Babbu mi dà vene à mè ; è quellu chì vene à mè ùn l'aghju micca cacciatu "(Ghjuvanni 6,37). Puderanu lascià da ellu stessu, ma Ghjesù ùn li scacciarà mai. Ghjesù voli fà a vulintà di u Babbu, è a vulintà di u Babbu hè chì Ghjesù ùn perde micca quellu di quelli chì u Babbu li hà datu: "Ma questu hè a vulintà di quellu chì m'hà mandatu, chì ùn perde nunda di tuttu ciò chì hà. m'hà datu, ma chì l'aghju risuscitatu l'ultimu ghjornu "(Ghjuvanni 6,39). Siccomu Ghjesù ùn perde mai una sola, prumetti di risuscitallu l'ultimu ghjornu.

manghja a so carne?

Ghjesù li sfida ancu di più: «In verità, in verità, vi dicu, à menu chì ùn manghjate a carne di u Figliolu di l'omu è ùn beie u so sangue, ùn avete micca vita in tè. Quellu chì manghja a mo carne è beie u mo sangue hà a vita eterna, è u risuscitaraghju l'ultimu ghjornu "(Ghjuvanni). 6,53). Cum'è Ghjesù ùn era micca riferitu à u pruduttu fattu da u granu quandu si chjamava u veru pane, cusì Ghjesù ùn significa micca chì duvemu veramente manghjà a so carne. In u Vangelu di Ghjuvanni hè spessu un sbagliu di piglià e parolle di Ghjesù in littiralmenti. A storia mostra chì Ghjesù vulia dì qualcosa spirituale.

A spiegazione hè data da Ghjesù stessu : « Hè u spiritu chì dà a vita ; a carne hè inutile. E parolle chì vi aghju dettu sò spiritu è ​​sò vita" (Ghjuvanni 6,63). Ghjesù ùn face nisuna riferenza à u so tissutu musculare quì - parla di e so parolle è di l'insignamenti. I so discìpuli parenu capiscenu u puntu. Quandu Ghjesù li dumanda s'ellu volenu andà, Petru risponde: "Signore, induve andemu? Avete parolle di vita eterna; è avemu cridutu è sapemu chì tù sì u Santu di Diu "(Ghjuvanni 6,68-69). Petru ùn era micca preoccupatu di avè accessu à a carne di Ghjesù - era focu annantu à e parolle di Ghjesù. U missaghju unanimu di u Novu Testamentu hè chì u santu vene da a fede, micca da un alimentu o bevande speciale.

Da u celu

U mutivu chì a ghjente deve crede in Ghjesù hè perchè hè falatu da u celu. Ghjesù ripete sta dichjarazione impurtante parechje volte in stu capitulu. Ghjesù hè assolutamente fiduciale perchè ùn hà micca solu un missaghju da u celu, ma perchè ellu stessu hè da u celu. I capi Ghjudei ùn anu micca piaciutu u so insignamentu: "Allora i Ghjudei murmuravanu contru à ellu, perchè ellu disse: "Io sò u pane chì hè falatu da u celu". 6,41).

Nemmenu alcuni di i discìpuli di Ghjesù li pudianu accettà, ancu dopu chì Ghjesù hà fattu chjaru chì ùn parlava micca di a so carne literale, ma chì e so parolle stesse eranu a fonte di a vita eterna. Eranu turbati chì Ghjesù hà dichjaratu chì era da u celu - è chì era dunque più cà umanu. Petru sapia ch'ellu ùn avia un locu altru, perchè solu Ghjesù avia e parolle di a vita eterna : « Signore, induve andemu ? Avete parolle di vita eterna; è avemu cridutu è sapemu chì tù sì u Santu di Diu "(Ghjuvanni 6,68u). Perchè Petru sapia chì solu Ghjesù avia ste parolle? Petru hà fiducia in Ghjesù è era cunvinta chì Ghjesù hè u Santu di Diu.

Chì ghjè u missaghju di Ghjesù. Hè u missaghju stessu! Hè per quessa chì e parolle di Ghjesù sò affidate; hè per quessa chì e so parolle sò spiritu è ​​vita. Cridemu in Ghjesù micca solu per e so parolle, ma per quale ellu hè. Ùn l'accettemu micca per e so parolle - accettemu e so parolle per quale ellu hè. Siccomu Ghjesù hè u Santu di Diu, pudete confià in ellu per fà ciò chì hà prumessu: Ùn perderà nimu, ma vi risuscitarà, caru lettore, u ghjornu di u Ghjudiziu. Ghjesù hà fattu tuttu u pane riunitu in dodici cesti per chì nunda ùn perisse. Questa hè a vulintà di u Babbu è hè qualcosa chì vale a pena riflette.

di Ghjiseppu Tkach