Cumu era Ghjesù prima di nasce?

Ghjesù esiste prima ch'ellu era umanu? Quale o chì era Ghjesù prima di a so incarnazione ? Era u Diu di l'Anticu Testamentu ? Per capisce quale era Ghjesù, avemu prima di capiscenu a duttrina basica di a Trinità. A Bibbia insegna chì Diu hè unu è hè un solu esse. Questu ci dice chì quellu chì o quellu chì Ghjesù era prima di a so incarnazione ùn puderia micca esse un Diu separatu da u Babbu. Ancu s'ellu Diu hè un essendu, hà esistitu per l'eternità in trè persone uguali è eterni chì sapemu cum'è u Babbu, u Figliolu è u Spìritu Santu. Per capisce cumu a duttrina di a Trinità descrive a natura di Diu, avemu bisognu di mantene in mente a diffarenza trà e parolle esse è persona. A sfarenza hè stata espressa cusì: Ci hè solu una cosa di Diu (ie a so essenza), ma ci sò trè chì sò in l'essenza di Diu, vale à dì e trè persone divinu - Babbu, Figliolu è Spìritu Santu.

L'essere chì chjamemu u Diu stessu hà una relazione eterna in ellu stessu da babbu à figliolu. U babbu hè sempre statu u babbu è u figliolu hè sempre statu u figliolu. È benintesa u Spìritu Santu hè sempre statu u Spìritu Santu. Una persona in a divinità ùn era precedente à l'altra, nè hè una persona inferiore in natura à l'altra. Tutti e trè persone - Babbu, Figliolu è Spìritu Santu - sparte a quellu chì hè Diu. A duttrina di a Trinità spiega chì Ghjesù ùn hè statu creatu in alcun tempu prima di diventà umanu, ma esiste cum'è Diu per sempre.

Allora ci sò trè pilastri di a cunniscenza trinitaria di a natura di Diu. Prima, ci hè solu un veru Diu chì hè u Yahweh (YHWH) di l'Anticu Testamentu o u Theos di u Novu Testamentu - u Creatore di tuttu ciò chì esiste. U sicondu pilastru di stu insignamentu hè chì Diu hè custituitu da trè persone chì sò u Babbu, u Figliolu è u Spìritu Santu. U Babbu ùn hè micca u Figliolu, u Figliolu ùn hè micca u Babbu o u Spìritu Santu, è u Spìritu Santu ùn hè micca u Babbu o u Figliolu. U terzu pilastru ci dice chì questi trè sò sfarenti (ma micca separati l'una di l'altru), ma chì sparte ugualmente l'unicu esse divinu, Diu, è chì sò eterni, uguali è di listessa natura. Dunque Diu hè unu in essenza è unu in esse, ma esiste in trè persone. Avemu sempre attenti à ùn capisce micca e persone di a Divinità cum'è persone in u regnu umanu, induve una persona hè separata da l'altru.

Hè ricunnisciutu chì ci hè qualcosa di Diu cum'è una Trinità chì hè fora di a nostra capiscitura umana limitata. L'Scrittura ùn ci spiega micca cumu hè pussibule chì quellu Diu pò esse cum'è una trinità. Solu affirma chì hè. Certamente, ci pare difficiule per noi umani di capisce cumu u Babbu è u Figliolu ponu esse un essendu. Hè dunque necessariu chì avemu tenutu in mente a diffarenza trà persona è esse chì a duttrina di a Trinità face. Sta distinzione ci dice chì ci hè una sfarenza trà a manera chì Diu hè unu è a manera ch'ellu hè trè. Simply put, Diu hè unu in essenza è trè in persone. Se mantenemu sta distinzione in mente durante a nostra discussione, eviteremu esse cunfunditi da l'apparente (ma micca reale) contraddizioni in a verità biblica chì Diu hè un esse in trè persone - Babbu, Figliolu è Spìritu Santu.

Una analogia fisica, anche se una imperfetta, ci pò guidà à un capiscenu megliu. Ci hè una sola luce pura - a luce bianca. Ma a luce bianca pò esse classificata in trè culori principali - rossu, verde è blu. Tutti i trè culori principali ùn sò micca separati da l'altri culori principali - sò inclusi in una sola luce, u biancu. Ci hè una sola luce perfetta, chì chjamemu luce bianca, ma sta luce cuntene trè culori distinti ma micca separati.

A spiegazione sopra ci dà a fundamentale essenziale di a Trinità, chì ci duna a perspettiva per capiscenu quale o ciò chì Ghjesù era prima ch'ellu diventò umanu. Una volta chì capiscenu a relazione chì sempre esiste in u Diu stessu, pudemu procedà à a risposta di a dumanda di quale era Ghjesù prima di diventà l'omu è di a so nascita fisica.

A natura eterna di Ghjesù è a preesistenza in u Vangelu di Ghjuvanni

A preesistenza di Cristu si trova in Ghjuvanni 1,1-4 spiegatu chjaramente. In u principiu era a Parolla, è a Parolla era cun Diu, è Diu era a Parolla. 1,2 U listessu era in u principiu cù Diu. 1,3 Tutte e cose sò fatte da a listessa cosa, è senza u stessu nunda ùn hè fattu chì hè fattu. 1,4 In ellu era a vita... Hè sta parolla o logos in grecu chì divintò omu in Ghjesù. Versu 14: È a parolla hè diventata carne è abitava à mezu à noi...

E Verbu eternu, micca creatu chì era Diu, è quantunque una di e persone di Diu, era cun Diu hè diventatu umanu. Innota chì a Parulla era Diu è hè diventatu umanu. A parolla ùn hè mai esistita, vale à dì ùn hè diventata a parolla. Avia sempre u Verbu o Diu. L'esistenza di a parolla hè inutile. Esiste sempre.

Cum'è Donald Mcleod indica in A Persona di Cristu , Hè mandatu cum'è quellu chì hà digià esse, micca quellu chì vene in esse per esse mandatu (p. 55). Mcleod cuntinueghja: In u Novu Testamentu, l'esistenza di Ghjesù hè una continuazione di a so esistenza previa o precedente cum'è un esse celeste. A parolla chì abitava à mezu à noi hè listessa cum'è a parolla chì era cun Diu. U Cristu chì si trova in a forma di l'omu hè quellu chì esiste prima in a forma di Diu (p. 63). Hè a Parola o u Figliolu di Diu chì piglia carne, micca u Babbu o u Spìritu Santu.

Quale hè yahweh

In l'Anticu Testamentu, u nome più cumuni utilizatu per Diu hè Yahweh, chì vene da a cunsunanti ebraica YHWH. Era u nome naziunale d'Israele per Diu, u Creatore eternamente vivu, autoesistente. À u tempu, i Ghjudei cuminciaru à vede u nome di Diu, YHWH, troppu sacru per esse prununziatu. A parolla ebraica adonai (u mo signore), o Adonai, hè stata aduprata invece. Hè per quessa, per esempiu, in a Bibbia di Luther, a parolla Signore (in maiuscule) hè aduprata induve YHWH appare in l'Scritture ebraiche. Yahweh hè u nome più cumuni per Diu truvatu in l'Anticu Testamentu - hè adupratu più di 6800 2500 volte per riferite à ellu. Un altru nome per Diu in l'Anticu Testamentu hè Elohim, chì hè utilizatu più di volte, cum'è in a frasa Diu u Signore (YHWHElohim).

Ci hè parechje scritture in u Novu Testamentu induve i scrittori si riferite à Ghjesù in dichjarazioni scritte in riferimentu à Yahweh in l'Anticu Testamentu. Sta pratica da i scrittori di u Novu Testamentu hè cusì cumunu chì pudemu manca u so significatu. Cunnendu l'Scritture di Yahweh nantu à Ghjesù, questi scrittori suggerenu chì Ghjesù era Yahweh, o Diu chì divintò carne. Bien entendu, il ne faut pas s'étonner que les auteurs fassent cette comparaison car Jésus lui-même a déclaré que des passages de l'Ancien Testament se référaient à lui.4,25-27; 44-47; Ghjuvanni 5,39-40; 45-46).

Ghjesù hè l'ego Eimi

In u Vangelu di Ghjuvanni, Ghjesù hà dettu à i so discìpuli: Avà vi dicu prima ch'ella succeda, perchè quandu succede, crederete chì sò mè (Ghjuvanni 1).3,19). Questa frasa chì hè mè hè una traduzzione di u grecu ego eimi. Sta frasa si trova 24 volte in u Vangelu di Ghjuvanni. Almenu sette di sti dichjarazioni sò cunsiderate cum'è assoluti, perchè ùn anu micca una dichjarazione di sentenza cum'è in Ghjuvanni. 6,35 Aghju seguitu u pane di a vita. In questi sette casi assoluti ùn ci hè micca una dichjarazione di sentenza è l'I am hè à a fine di a sentenza. Questu indica chì Ghjesù usa sta frasa cum'è un nome per indicà quale hè. I sette posti sò Ghjuvanni 8,24.28.58; 13,19; 18,5.6 è 8.

Quandu vulemu à Isaia 41,4; 43,10 è 46,4 pudemu vede u fondu per a riferenza di Ghjesù à ellu stessu cum'è ego eimi (I AM) in u Vangelu di Ghjuvanni. In Isaia 41,4 dice Diu o Jahvè : Sò eiu, u Signore, u primu è cù l'ultimi sempre u listessu. In Isaia 43,10 dici : Eiu, sò u Signore, è dopu si dicerà : Sò i mo tistimoni, dice u Signore, è sò Diu (v. 12). In Isaia 46,4 Diu (Yahweh) si riferisce dinò à ellu stessu cum'è sò.

A frasa ebraica Sò hè aduprata in a versione greca di l'Scrittura, a Settanta (chì l'Apòstuli anu utilizatu) in Isaia 4.1,4; 43,10 è 46,4 traduttu cù a frasa ego eimi. Sembra chjaru chì Ghjesù hà fattu e dichjarazioni I am it cum'è riferimenti à ellu stessu perchè sò direttamente ligati à e dichjarazioni di Diu (Yahweh) nantu à ellu stessu in Isaia. In verità, Ghjuvanni hà dettu chì Ghjesù hà dettu ch'ellu era Diu in a carne (U passaghju di Ghjuvanni 1,1.14, chì introduce l'Evangelu è parla di a Divinità è di l'Incarnazione di a Parola, ci prepara per questu fattu).

Johannes 'ego eimi (I am) identificazione di Ghjesù pò ancu cullà à 2. Mosè 3 pò esse tracciatu, induve Diu si identifica cum'è sò. Ci leghjimu: Diu [Ebreu elohim] disse à Mosè: Saraghju quale I Saraghju [a. Ü. Sò quale sò]. È disse: "Dite à l'Israele: "Seraghju" [quale sò] chì m'hà mandatu à tè. (V. 14). Avemu vistu chì u Vangelu di Ghjuvanni stabilisce una cunnessione chjara trà Ghjesù è Yahweh, u nome di Diu in l'Anticu Testamentu. Ma duvemu ancu nutà chì Ghjuvanni ùn equivale micca à Ghjesù cù u Babbu (cum'è nè l'altri Vangeli). Per esempiu, Ghjesù prega à u Babbu (Ghjuvanni 17,1-15). Ghjuvanni capisce chì u Figliolu hè diversu da u Babbu - è vede ancu chì i dui sò diffirenti di u Spìritu Santu (Ghjuvanni 14,15.17.25; 15,26). Siccomu questu hè cusì, l'identificazione di Ghjuvanni di Ghjesù cum'è Diu o Yahweh (quandu pensemu à u so nome ebraicu, di l'Anticu Testamentu) hè una dichjarazione trinitaria di a natura di Diu.

Andemu di novu perchè hè impurtante. Ghjuvanni ripete l'identificazione di Ghjesù [marcatu] di ellu stessu cum'è l'I AM di l'Anticu Testamentu. Siccomu ci hè un solu Diu è Ghjuvanni hà capitu questu, pudemu solu cuncludi chì ci deve esse duie persone chì sparte l'essenza di Diu (avemu vistu chì Ghjesù, u Figliolu di Diu, hè sfarente di u Babbu). Cù u Spìritu Santu, ancu discutitu da Ghjuvanni in i capituli 14-17, avemu u fundamentu per a Trinità. Per sguassà ogni dubbitu annantu à l'identificazione di Ghjuvanni cù u Signore, pudemu riferite à Ghjuvanni 12,37-41 cita induve dice:

È ancu s'ellu hà fattu tali segni davanti à i so ochji, ùn anu micca cridutu in ellu, 12,38 Questu cumpleta a parolla di u prufeta Isaia, chì disse: "Signore, quale crede à a nostra predicazione? È à quale hè revelatu u bracciu di u Signore ? 12,39 Hè per quessa ch'elli ùn pudianu crede, perchè Isaia hà dettu di novu: «12,40 Iddu ceccò i so ochji è indurisce i so cori per ch'elli ùn vedenu micca cù i so ochji è capiscenu cù i so cori è esse cunvertiti, è li aiutaraghju ". 12,41 Isaia hà dettu questu perchè hà vistu a so gloria è hà parlatu di ellu. I citazioni sopra chì Ghjuvanni hà utilizatu sò da Isaia 53,1 e 6,10. U prufeta hà inizialmente parlatu queste parolle in riferimentu à u Signore. Ghjuvanni dice chì ciò chì Isaia hà vistu veramente era a gloria di Ghjesù è chì ellu parlava di ellu. Per l'apòstulu Ghjuvanni, dunque, Ghjesù era u Signore in a carne; prima di a so nascita umana era cunnisciutu cum'è u Signore.

Ghjesù hè u Signore di u Novu Testamentu

Marcu principia u so Vangelu dicendu chì hè u Vangelu di Ghjesù Cristu, u Figliolu di Diu "(Marcu 1,1). Dopu citò da Malachia 3,1 è Isaia 40,3 cù e seguenti parolle: Cumu hè scrittu in u prufeta Isaia: "Eccu, mandu u mo messageru davanti à voi, chì hà da preparà a vostra strada". «1,3 Hè a voce di un predicatore in u desertu: Preparate a strada di u Signore, fate a so strada ancu ! ». Di sicuru, u Signore in Isaia 40,3 hè u Signore, u nome di u Diu d'Israele chì esiste.
 
Comu nutatu sopra, Markus cita a prima parte di Malachia 3,1: Vede, manderaghju u mo missaghju, chì prepararà a strada davanti à mè (u missaghju hè Ghjuvan Battista). A prussima sentenza in Malachia hè: E prestu ghjunghjemu à u so tempiu, u Signore chì vo circate; è l'ànghjulu di l'allianza, chì vulete, eccu, vene ! U Signore hè, sicuru, u Signore. Citendu a prima parte di stu versu, Marcu indica chì Ghjesù hè u cumpletu di ciò chì Malachi hà dettu annantu à u Signore. Marcu annuncia u Vangelu, chì cunsiste in u fattu chì u Signore, u Signore, hè vinutu cum'è un messageru di l'allianza. Ma, dice Mark, u Signore hè Ghjesù, u Signore.

Da u rumanu 10,9-10 avemu capitu chì i cristiani professanu chì Ghjesù hè u Signore. U cuntestu finu à u verse 13 mostra chjaramente chì Ghjesù hè u Signore chì tutti i pirsuni devenu chjamà per esse salvatu. Paul cita Joel 2,32per enfatizà stu puntu: Tutti quelli chì chjamà u nome di u Signore deve esse salvatu (v. 13). Sè vo avete Joel 2,32 lettura, pudete vede chì Ghjesù hà citatu da stu versu. Ma u passaghju di l'Anticu Testamentu dice chì a salvezza vene à tutti quelli chì chjamanu u nome di Yahweh - u nome divinu per Diu. Per Paul, sicuru, hè Ghjesù chì avemu chjamatu per esse salvatu.

In Filippesi 2,9-11 avemu leghje chì Ghjesù hà un nome chì hè sopra à tutti i nomi, chì in u so nome tutti i ghjinochje deve arcu, è chì tutte e lingue cunfessu chì Ghjesù Cristu hè u Signore. Paul basa sta dichjarazione nantu à Isaia 43,23induve leghjemu: Aghju ghjuratu per mè stessu, è a ghjustizia hè surtita da a mo bocca, una parolla à quale duverebbe stà: Tutti i ghjinochje duveranu inchinarsi davanti à mè è tutte e lingue ghjuranu è dicenu: In u Signore aghju ghjustizia è forza. In u cuntestu di l'Anticu Testamentu questu hè Yahweh, u Diu di Israele chì parla di ellu stessu. Hè u Signore chì dice: Ùn ci hè altru diu chè mè.

Ma Paulu ùn esitò à dì chì tutti i ghjinochji s'inchinanu à Ghjesù è chì tutte e lingue u cunfessu. Siccomu Paul crede solu in un Diu, hà da qualcunu uguali à Ghjesù cù Yahweh. Si pò dunque dumandà a quistione: Sì Ghjesù era Jahvè, induve era u Babbu in l'Anticu Testamentu ? U fattu hè chì u Babbu è u Figliolu sò secondu a nostra cunniscenza trinitaria di Diu, Yahweh, perchè sò un Diu (cum'è u Spìritu Santu). Tutti i trè persone di a Divinità - Babbu, Figliolu è Spìritu Santu - sparte un esse divinu è un nome divinu, chì hè chjamatu Diu, theos o Yahweh.

A lettera à l'Ebrei cunnetta Ghjesù à u Signore

Una di e dichjarazioni più chjaru chì Ghjesù associa cù u Signore, u Diu di l'Anticu Testamentu, hè Ebrei 1, in particulare i versi 8-1.2. Hè chjaru da i primi versi di u capitulu 1 chì Ghjesù Cristu, cum'è u Figliolu di Diu, hè u sughjettu (v. 2). Diu hà fattu u mondu [l'universu] per mezu di u Figliolu è l'hà fattu eredi di tuttu (v. 2). U Figliolu hè u riflessu di a so gloria è l'imaghjini di u so esse (v. 3). Porta tutte e cose cù a so parolla forte (v. 3).
Allora leghjemu i seguenti in versi 8-12:
Ma di u Figliolu: «Diu, u vostru tronu dura per sempre, è u scettru di a ghjustizia hè u scettru di u vostru regnu. 1,9 Avete amatu a ghjustizia è odiatu l'inghjustizia; Hè per quessa, o Diu, u vostru Diu t'hà untu cù l'oliu di gioia cum'è nimu di u vostru tipu ". 1,10 È: «Tu, Signore, fundate a terra in u principiu, è u celu hè u travagliu di e vostre mani. 1,11 Passaranu, ma voi resterete. Tutti invechjaranu cum'è una robba; 1,12 è cum'è un mantellu li arrotolarete, cum'è una robba seranu cambiati. Ma sì u listessu è i vostri anni ùn finiranu micca. A prima cosa chì duvemu nutà hè chì u materiale in Ebrei 1 vene da parechji salmi. U secondu passaghju in a selezzione hè pigliatu da u Salmu 102,5-7 citazioni. Stu passaghju in i Salmi hè una riferenza chjara à u Signore, u Diu di l'Anticu Testamentu, u Creatore di tuttu ciò chì esiste. In verità, tuttu u Salmu 102 hè nantu à u Signore. Ma a lettera à l'Ebrei applicà stu materiale à Ghjesù. Ci hè una sola cunclusione pussibule: Ghjesù hè Diu o Yahweh.

Nota i paroli in italicu sopra. Dimostranu chì u Figliolu, Ghjesù Cristu, hè chjamatu sia Diu è Signore in Ebrei 1. Videmu ancu chì a relazione di Signore cù quellu chì hè statu indirizzatu era, O Diu, u vostru Diu. Dunque, l'indirizzu è l'indirizzatu sò Diu. Cumu pò esse perchè ci hè solu un Diu? A risposta, benintesa, si trova in a nostra dichjarazione trinitaria. U babbu hè Diu è u figliolu hè ancu Diu. Sò duie di e trè persone d'una persona, Diu, o Signore in lingua ebraica.

In Ebrei 1, Ghjesù hè ritrattatu cum'è u creatore è sustinitore di l'universu. Rimane u listessu (v. 12), o hè simplice, vale à dì, a so essenza hè eterna. Ghjesù hè l'imaghjini esatta di l'essenza di Diu (v. 3). Dunque deve esse ancu Diu. Ùn hè maravigghiusu chì u scrittore di l'Ebrei hà sappiutu piglià passaghji chì descrivanu Diu (Yahweh) è l'applicà à Ghjesù. James White, u mette in A Trinità dimenticata in e pagine 133-134:

L'autore di a Lettera à l'Ebrei ùn mostra alcuna inibizione pigghiannu stu passaghju da u Salte - un passaghju chì hè adattatu solu per descriveru u Diu stessu Creatore Eteru stessu - è di riferimentu à Ghjesù Cristu ... Chì significa chì l'autore di a Lettera à l'Ebrei hà una Pò piglià un passaghju chì hè applicabile solu à l'Eternu è poi relaitassi in u Figliolu di Diu, Ghjesù Cristu? Significa chì ùn anu vistu nisun prublema per fà tali identificazione perchè cridianu chì u figliolu era veramente l'incarnazione di u Signore.

A preesistenza di Ghjesù in i scritti di Petru

Fighjemu un altru esempiu di cumu l'Scritture di u Novu Testamentu assimilanu à Ghjesù cù Yahweh, u Signore o Diu di l'Anticu Testamentu. L'apòstulu Petru chjama à Ghjesù, a petra viva, rifiutata da l'omi, ma scelta è preziosa da Diu (1. Petru 2,4). Per dimustrà chì Ghjesù hè sta petra vivente, cita i seguenti trè passi da l'Scrittura:

«Vedi, possu in Sion una petra preziosa è scelta; et quiconque croit en lui, ne sera point confus. » 2,7 Avà per voi chì crede hè preziosa; per i miscredenti, "a petra chì i custruttori anu rifiutatu è chì hè diventata a petra angulare hè, 2,8 un stumbling block and a rock of irritation »; s'imbazzanu contru à ellu perchè ùn crèdenu micca in a parolla, chì hè ciò chì sò destinati à esse (1. Petru 2,6-8u).
 
I termini venenu da Isaia 28,16, Salmu 118,22 è Isaia 8,14. In tutti i casi, e dichjarazioni riferenu à u Signore, o Yahweh, in u so cuntestu di l'Anticu Testamentu. Cusì hè, per esempiu, in Isaia 8,14 U Signore, chì dice: Ma cunspirate cù u Signore di l'armata ; lasciate u vostru timore è l'orrore. 8,14 Serà una trappula è un scuzzulu è una roccia di scandalu per e duie case d'Israele, una trappula è una corda per i citadini di Ghjerusalemme (Isaia). 8,13-14u).

Per Petru, cum'è per l'altri autori di u Novu Testamentu, Ghjesù hè da esse equiparatu cù u Signore di l'Anticu Testamentu - Yahweh, u Diu d'Israele. L'apòstulu Paulu cita in Rumani 8,32-33 ancu Isaia 8,14per dimustrà chì Ghjesù hè u stumbling block in quale i Ghjudei increduli stumbled.

riassuntu

Per l'autori di u Novu Testamentu, u Signore, u roccia d'Israele, hè diventatu omu in Ghjesù, u scogliu di a Chjesa. Cum'è Paulu hà dettu di u Diu di Israele: È [elli, l'Israele] avianu tuttu manghjatu u stessu cibo spirituale è tutti bevanu u stessu bevulu spirituale; perchè anu bevutu da u scogliu spirituale chì li seguitanu; ma a roccia era Cristu.

Paulu Kroll


in pdfQuale era Ghjesù prima di a so nascita umana?