Natu per mori

306 nati à muririA fede cristiana proclama u missaghju chì in u tempu u Figliolu di Diu divintò carne in un locu predeterminatu è hà campatu trà noi umani. Ghjesù era di una personalità cusì notevuli chì alcuni anu ancu interrugatu u so esse umanu. Tuttavia, a Bibbia enfatiza ripetutamente chì Diu in a carne - natu da una donna - era in realtà un esse umanu, vale à dì, fora di a nostra peccatu, era cum'è noi in ogni rispettu (Ghjuvanni 1,14; Galati 4,4; Filippini 2,7; Ebrei 2,17). Era veramente umanu. L'incarnazione di Ghjesù Cristu hè di solitu celebrata à Natale, ancu s'ellu hà principiatu in realtà cù a gravidanza di Maria, vale à dì u 2 secondu u calendariu tradiziunale.5. Marzu, festa di l'Annunciazione (antiquamente chjamata ancu festa di l'Incarnazione o l'Incarnazione di Diu).

Cristu Crucifissu

Cum'è impurtante quantu a cuncepimentu è a nascita di Ghjesù pò esse à a nostra fede, ùn sò micca in u primu locu in u missaghju di a fede chì portamu in u mondu. Quandu Paul hà pridicatu in Corintu, hà datu un missaghju assai più provocatore: quellu di Cristu crucifissu (1. Corinti 1,23).

U mondu grecoromicu cunniscia assai storie di divinità chì sò nate, ma nimu avia mai intesu parlà di un crucifissu. Era grottu - cum'è dà à a ghjente a salvezza se solu credi in un criminale esecutatu. Ma cumu puderia esse pussibile esse ricaricatu da un criminale?

Ma questu era u puntu cruciale - u Figliolu di Diu hà patitu una morte criminale ignominiosa nantu à a croce è solu dopu ricuperò a gloria per via di a risurrezzione. Petru hà dichjaratu à u Sanedrinu: "U Diu di i nostri babbi hà risuscitatu à Ghjesù da i morti... Diu l'hà exaltatu da a so manu diritta per esse Prìncipe è Salvatore, per dà a penitenza è u pirdunu di i piccati à Israele" (Atti. 5,30-31). Ghjesù hè statu risuscitatu da i morti è esaltatu per chì i nostri peccati seranu redimtati.

Tuttavia, Petru ùn hà micca mancatu di affruntà ancu a parte imbarazzante di a storia: "... quale avete impiccatu à l'arburu è uccisu." U terminu "legnu" senza dubbitu hà ricurdatu à i capi religiosi ebrei di e parolle in Deuteronomiu 5.1,23 s'arricorda : "... un impiccatu hè maleditu da Diu ".

Geez! Perchè Petru avia da purtà questu? Ùn hà micca pruvatu à aggirari u scogliu socio-puliticu, ma piuttostu cuscente include stu aspettu. U so missaghju ùn era micca solu chì Ghjesù hè mortu, ma ancu in questu modu disonore. Ùn era solu sta parte di u missaghju, era u so missaghju cintrali. Quandu Paul hà pridicatu in Corintu, a preoccupazione cintrali di a so predicazione ùn era micca solu di capisce a morte di Cristu cum'è tali, ma ancu a so morte nantu à a croce (1. Corinti 1,23).

In Galazia hà ovviamente utilizatu un modu particularmente graficu di spressione: "... in i so ochji Ghjesù Cristu hè statu pittatu crucifissu" (Galatiani). 3,1). Perchè Paul avia bisognu à enfatizà una morte cusì horrible chì e Scritture anu vistu cum'è un signu sicuru di a malidizzione di Diu?

Era necessariu?

Perchè Ghjesù hà patitu una morte cusì terribile in primu locu? Paulu hà forse passatu un bellu pezzu à luttà cù sta dumanda. Avia vistu u Cristu risuscitatu è sapia chì Diu avia mandatu u Messia in questa persona stessa. Ma perchè Diu deve lascià chì quellu untu mori à una morte chì e Scritture tenenu cum'è una maledizione? (Dunque, ancu i musulmani ùn credenu micca chì Ghjesù sia statu crucifissu. In i so ochji era un prufeta, è Diu ùn averia guasi mai permessu chì una cosa simile li accadessi in quella capacità. Argumentanu chì qualchissia altru hè statu crucifissu invece di Ghjesù statu.)

È veramente Ghjesù hà pricatu in u Giardinu di Getsemani chì puderia esse un altru modu per ellu, ma ùn ci era micca. Erode è Pilatu anu fattu solu ciò chì Diu hà "urdinatu chì succede" - per esse messi à morte in questa manera maledetta (Atti 4,28; Bibbia di Zurich).

Perchè? Perchè Ghjesù hè mortu per noi - per i nostri peccati - è simu maledetti per via di a nostra peccatu. Ancu i nostri picculi trasgressioni sò equivalenti à crucifixion in a so reprensibility davanti à Diu. Tutta l'umanità hè maledetta per esse culpèvule di u peccatu. Ma a bona nova, l'evangelu, prumetti: "Ma Cristu ci hà liberatu da a maledizione di a lege, postu ch'ellu hè diventatu una maledizione per noi" (Galati). 3,13). Ghjesù hè statu crucifissu per ognunu di noi. Hà pigliatu u dulore è a vergogna chì ci meritavamu veramente.

Altri analogii

In ogni casu, questu ùn hè micca l'unica analogia chì a Bibbia ci duna, è Paul solu indirizza sta vista particulare in una di e so lettere. Più spessu dice solu chì Ghjesù "hè mortu per noi". À u primu sguardu, a frasa scelta quì s'assumiglia à un scambiu simplice: avemu meritatu a morte, Ghjesù hà vuluntariu per mori per noi, è cusì avemu risparmiatu questu.

Tuttavia, ùn hè micca cusì simplice. Per una cosa, noi umani simu sempre morenti. È da un puntu di vista diversu, morimu cù Cristu (Rumani 6,3-5). Sicondu sta analogia, a morte di Ghjesù hè stata vicaria per noi (hè mortu in u nostru locu) è participativa (vale à dì, avemu participatu à a so morte murendu cun ellu); Chì rende abbastanza chjaru ciò chì importa: Semu redimi attraversu a crucifixion di Ghjesù, cusì pudemu esse salvatu solu per mezu di a croce di Cristu.

Una altra analogia scelta da Ghjesù stessu usa u riscattu cum'è paraguni: "... u Figliolu di l'omu ùn hè micca vinutu per esse servitu, ma per serve, è per dà a so vita in riscattu per parechji" (Marcu. 10,45). Cum'è s'è no fussemu prigionieri da un nemicu è a morte di Ghjesù hà assicuratu a nostra libertà.

Paulu face un paragone simile dicendu chì eramu acquistati liberi. Stu termine pò ricurdà certi lettori di u mercatu di schiavi, altri forse di l'Israeliti chì lascianu l'Eggittu. I schiavi puderanu esse acquistati liberi di schiavitù, è cusì ancu Diu hà cumpratu u populu d'Israele da l'Eggittu. Inviandu u so figliolu, u nostru Babbu divinu ci hà compru caru. Pigliò a punizione per i nostri peccati.

In Colossesi 2,15 Un'altra maghjina hè aduprata per paraguni : "... hà disarmu cumpletamente l'autorità è i puteri è li mette in mostra publica. In ellu [in a croce] hà triunfatu annantu à elli "(Elberfeld Bible). U ritrattu disegnatu quì rapprisenta una sfilata di vittoria: u capu militare vittorioso porta i prigiuneri disarmati è umiliati in catene in a cità. Stu passaghju in Colossians rende chjaru chì Ghjesù Cristu, per via di a so crucifixion, rumpiu u putere di tutti i so nemichi è hè vincitore per noi.

A Bibbia ci dà u messagiu di salvezza in stampi è micca in forma di formule fede, immubiliare di fede. Per esempiu, a morte sacrificiale di Ghjesù hè nantu à noi invece di una di e parechje imagine chì l'Scrittura utilizza per rende chjaru u puntu cruciale. Cumu u peccatu hè deskrittu in parechje manere sferenti, l'opere di Ghjesù per redimir i nostri peccati ponu esse presentati di manera diversa. Se vedemu u peccatu cum'è una violazione di a lege, pudemu vede in a crucifissu un attu di punizione invece di a punizione chì avemu realizatu. Se a vidimu cum'è una violazione di a santità di Diu, vedemu in Ghjesù u sacrifiziu ispiacente chì vene per ella. Si ci contamina, u sangue di Ghjesù ci cacca. Si vedemu noi sottumessi da ella, Ghjesù hè u nostru Redentore, u nostru liberatore vitturiosu. Induva si sembranu a nemica, Ghjesù porta cunciliazione. Si vede in ellu un segnu di ignuranza o di stupidità, hè Ghjesù chì ci da illuminazione è saviezza. Tutte queste stampe sò un aiutu per noi.

Puderà a Furia di Diu?

L'impietà pruvucarà l'ira di Diu, è serà un "ghjornu di còllera" in quale ellu ghjudicherà u mondu (Rumani 1,18; 2,5). Quelli chì "ùn ubbidite micca à a verità" seranu puniti (versu 8). Diu ama a ghjente è piuttostu li vede cambià, ma li punisce quandu resistenu à ellu. Qualchidunu chì si chjude à a verità di l'amore è a grazia di Diu riceverà a so punizione.

A cuntrariu di una persona arrabbiata chì deve esse appaciata prima di pudè calmà, ci ama è hà assicuratu chì i nostri peccati ponu esse pirdunati. Allora ùn sò micca stati solu sguassati, ma datu à Ghjesù cù cunsequenze reali. "L'hà fattu peccatu per noi chì ùn cunnosci micca peccatu" (2. Corinti 5,21; Bibbia di Zurich). Ghjesù hè diventatu una maledizione per noi, hè diventatu un peccatu per noi. Cum'è i nostri peccati sò stati trasmessi à ellu, a so ghjustizia hè passata à noi "perchè in ellu pudemu diventà a ghjustizia di Diu" (stessu versu). A ghjustizia ci hè datu da Diu.

A rivelazione di a ghjustizia di Diu

U Vangelu palesa a ghjustizia di Diu - chì ellu face a ghjustizia guverna per pardunà invece di cundannà noi (Rumani 1,17). Ùn ignurà i nostri peccati, ma cura di elli cù a crucifixion di Ghjesù Cristu. A croce hè un signu di a ghjustizia di Diu (Rumani 3,25-26) è ancu u so amore (5,8). Sta per a ghjustizia perchè riflette adeguatamente a punizione di u peccatu da a morte, ma à u stessu tempu ancu per l'amore perchè u pardonatore accetta volenu u dulore.

Ghjesù hà pagatu u prezzu per i nostri peccati - u prezzu persunale in forma di dolore è vergogna. Hà ottenutu a cunciliazione (a risturazione di a fraternità persunale) per mezu di a croce (Colossians 1,20). Ancu quandu eramu nemici, hè mortu per noi (Rumani 5,8).
A ghjustizia hè più chè u rispettu di a lege. U misericordiosu Samaritanu ùn hà micca ubbiditu à alcuna legge chì l'abbandunessi à aiutà i feriti, ma hà fattu a bona cosa aiutendu.

S'ellu hè in u nostru putere di salvà un omu affucatu, ùn duvemu micca esitatu à fà. È cusì era in u putere di Diu per salvà un mondu piccatu, è l'hà fattu mandendu à Ghjesù Cristu. "... hè l'espiazione per i nostri peccati, micca solu per i nostri, ma ancu per quelli di u mondu sanu" (1. Johannes 2,2). Hè mortu per tutti noi, è l'hà fattu "ancu quandu eramu ancu peccatori".

Per fede

A grazia di Diu versu noi hè un signu di a so ghjustizia. Agisce in modu ghjustu danduci a ghjustizia ancu s'è simu peccatori. Perchè? Perchè hà fattu Cristu a nostra ghjustizia (1. Corinti 1,30). Siccomu simu uniti cù Cristu, i nostri peccati passanu à ellu è ottenemu a so ghjustizia. Allora ùn avemu micca a nostra ghjustizia fora di noi stessi, ma vene da Diu è ci hè cuncessa da a nostra fede (Filippesi 3,9).

"Ma parlu di a ghjustizia davanti à Diu, chì vene da a fede in Ghjesù Cristu à tutti quelli chì credenu. Perchè ùn ci hè nisuna differenza quì: sò tutti peccatori, è mancanti di a gloria chì duveranu avè cun Diu, è sò ghjustificati senza meritu da a so grazia per via di a redenzione chì hè per Cristu Ghjesù. Diu l'hà stabilitu per a fede cum'è l'espiazione in u so sangue, per pruvà a so ghjustizia pardunendu i piccati chì sò stati cummessi prima in i ghjorni di a so pacienza, per avà per pruvà a so ghjustizia in questu tempu, chì ellu stessu hè ghjustu è ghjustu fà. quellu chì hè per a fede in Ghjesù » (Rumani 3,22-26u).

L'espiazione di Ghjesù era per tutti, ma solu quelli chì crèdenu in ellu riceveranu e benedizioni chì venenu cun ellu. Solu quelli chì accettanu a verità ponu sperimentà a grazia. Cù questu ricunnoscemu a so morte cum'è a nostra (cum'è a morte patita da ellu invece di noi, in quale participemu); è cum'è a so punizione, cusì ricunnoscemu ancu a so vittoria è a risurrezzione cum'è a nostra. Allora Diu hè veru à ellu stessu - hè misericordioso è ghjustu. U peccatu hè pocu ignoratu cum'è i peccatori stessi, a misericordia di Diu trionfa annantu à u ghjudiziu (Giacomo 2,13).

Per mezu di a croce Cristu hà riconciliatu u mondu sanu (2. Corinti 5,19). Iè, attraversu a croce l'universu sanu hè cunciliatu à Diu (Colossians 1,20). Tutta a creazione hà a salvezza per ciò chì Ghjesù hà fattu! Chì va veramente al di là di tuttu ciò chì avemu assuciatu cù u terminu salvezza, ùn hè micca?

Natu per muriri

U fondu hè chì simu redimtati attraversu a morte di Ghjesù Cristu. Iè, per quessa, hè diventatu carne. Per guidà à a gloria, Diu hà piaciutu à Ghjesù di soffre è more (Ebrei 2,10). Perchè ci vulia à riscattà, hè diventatu cum'è noi ; perchè solu murendu per noi puderia salvà.

"Perchè i zitelli sò di carne è di sangue, hà ancu accettatu in u listessu modu, chì per a so morte puderia caccià u putere di quellu chì avia putere nantu à a morte, chì hè u diavulu, è riscattà quelli chì temevanu a morte in tuttu. esse servitori" (2,14-15). Per grazia di Diu, Ghjesù hà patitu a morte per ognunu di noi (2,9). "...Cristu hà patitu una volta per i peccati, u ghjustu per l'inghjusti, per ch'ellu vi purtessi à Diu ..." (1. Petru 3,18).

A Bibbia ci dà parechje opportunità per riflette nantu à ciò chì Ghjesù hà fattu per noi in a croce. Certamente ùn capemu micca in dettagliu cumu tuttu "interrelata", ma accettemu chì hè cusì. Perchè hè mortu, pudemu cumprenda a vita eterna cù Diu.

Finalmente, vogliu piglià un altru aspettu di a croce - quellu di u mudellu:
"In questu l'amore di Diu hè apparsu à mezu à noi, chì Diu hà mandatu u so Figliolu unigenitu in u mondu, chì per ellu pudemu campà. Questu hè l'amore: micca chì avemu amatu à Diu, ma chì ci hà amatu è hà mandatu u so Figliolu per esse a propiziazione per i nostri peccati. Carissimi, s'è Diu ci hà amatu tantu, duvemu ancu amassi l'un l'altru "(1. Johannes 4,9-11u).

di Ghjiseppu Tkach


in pdfNatu per mori