A nostra nova identità in Cristu

229 a nostra nova identità in Cristu

Martin Luther hà chjamatu i cristiani "peccatori è santi simultanei". Il a écrit à l'origine ce terme en latin simul iustus et peccator. Simul significa "in u stessu tempu", iustus significa "just", et significa "è" è peccator significa "peccatore". Pigliatu littiralmenti, significa chì vivemu in u peccatu è senza peccatu à u stessu tempu. U mottu di Luther saria tandu una cuntradizzione in termini. Ma parlava metaforicamente, vulendu affruntà u paradossu chì in u regnu di Diu nantu à a terra ùn simu mai completamente liberi da influenze peccaminose. Ancu se simu cunciliati à Diu (santi), ùn campemu micca una vita perfetta di Cristu (peccatori). In a formulazione di questu dittu, Luther hà utilizatu in ocasioni a lingua di l'apòstulu Paulu per dimustrà chì u core di l'evangelu hè doppia cunta. Prima, i nostri peccati sò imputati à Ghjesù è à noi a so ghjustizia. Stu jargu legale di l'imputazione permette di spressione ciò chì hè legalmente è cusì veramente veru, ancu s'ellu ùn hè micca visibile in a vita di a persona à quale si applica. Luther hà dettu ancu chì fora di Cristu stessu, a so ghjustizia ùn diventa mai a nostra propria (sottu u nostru cuntrollu). Hè un rigalu chì hè u nostru solu quandu accettemu da ellu. Ricevemu stu rigalu per esse unitu cù u rigalu di u rigalu, postu chì in ultimamente u rigalu hè u rigalu. Ghjesù hè a nostra ghjustizia! Luther, di sicuru, avia assai più à dì di a vita cristiana chè solu sta frase. Mentre simu d'accordu cù a maiò parte di a sentenza, ci sò aspetti induve ùn simu d'accordu. A critica di J. de Waal Dryden in un articulu in The Journal of the Study of Paul and His Letters si mette cusì (ringraziu à u mo bonu amicu John Kossey per avè mandatu sti righe):

A parolla di [Luther] aiuta à sintetizà u principiu chì u peccatore ghjustificatu hè dichjaratu ghjustu da a ghjustizia "straniera" di Cristu è micca da a ghjustizia indwelling di l'individuu. Induve questu dicenu ùn hè micca utile hè quandu hè vistu - sia in cunscienza o inconsciente - cum'è u fundamentu per a santificazione (di a vita cristiana). U prublema quì si trova in l'identificazione cuntinua di u Cristianu cum'è "peccatore". U sustantivu peccatore indica più cà una vuluntà morale deformata o una propensione per l'azzioni pruibiti, ma definisce a duttrina di l'essere di u Cristianu. U Cristianu hè piccatu micca solu in e so attività, ma ancu in a so natura.Psiculogicamente, a parolla di Luther allisa a culpa morale ma perpetua a vergogna. L'imaghjini auto-spiegativa di u peccatore ghjustificatu, mentre chì ancu proclamanu apertamente u pirdunu, minà u pirdunu stessu quandu presenta una cunniscenza di l'autore cum'è un esse prufondamente peccatore perchè esclude categuricamente l'elementu trasformativu di Cristu. U cristianu averebbe allora una autocomprensione morbosa chì hè rinfurzata da a pratica cumuni è cusì prisenta sta cunniscenza cum'è una virtù cristiana. In questu modu, a vergogna è l'autodisprezzu sò alimentati. ("Revisiting Romans 7: Law, Self, Spirit", JSPL (2015), 148-149)

Accetta a nostra nova identità in Cristu

Cum'è Dryden dice, Diu "eleva u peccatore à una stazione più altu". In unità è fraternità cù Diu, in Cristu è da u Spìritu, simu "una nova criatura" (2. Corinti 5,17) è trasfurmatu in modu chì pudemu avè "participazione" à "a natura divina" (2. Petru 1,4). Ùn simu più peccatori chì bramavanu di esse liberati da a nostra natura peccaminosa. À u cuntrariu, simu i zitelli aduttati, amati, cunciliati di Diu, trasfurmati in l'imaghjini di Cristu. U nostru pensamentu nantu à Ghjesù è noi stessi cambia radicali mentre abbracciamu a realità di a nostra nova identità in Cristu. Avemu capitu chì ùn hè micca u nostru per via di quale simu, ma per via di Cristu. Ùn hè micca u nostru per via di a nostra fede (chì hè sempre imperfetta), ma per a fede di Ghjesù. Fighjate cumu Paulu riassume in a so lettera à a chjesa in Galazia:

I campà, ma micca eiu, ma Cristu campa in mè. Per ciò chì avà campà in a carne, campu da a fede in u Figliolu di Diu, chì m'hà amatu è hà datu ellu stessu per mè (Galati 2,20).

Paul hà capitu à Ghjesù cum'è u sughjettu è l'ughjettu di a fede di salvezza. Cum'è sughjettu hè u mediatore attivu, l'autore di grazia. Cum'è un ughjettu, risponde cum'è unu di noi cun fede perfetta, fendu cusì in u nostru nome è per noi. Hè a so fede è a fideltà, micca a nostra, chì ci dà a nostra nova identità è ci rende ghjustu in ellu. Cum'è aghju nutatu in u mo rapportu settimanale uni pochi di settimane fà, in a salvezza di noi, Diu ùn sguassate micca a nostra slate pulita è poi ci lascia à i nostri sforzi per seguità à Cristu. À u cuntrariu, per grazia ci permette di participà cun gioia à ciò chì hà fattu è attraversu noi. A grazia, vede, hè più cà solu un splendore in l'ochji di u nostru Babbu Celeste. Veni da u nostru Babbu elettu, chì ci dà rigali è prumesse di redenzione perfetta in Cristu, cumpresa a ghjustificazione, a santificazione è a gloria (1. Corinti 1,30). Ognunu di sti aspetti di a nostra salvezza hè spirimintatu da a grazia, in unione cù Ghjesù, da u Spìritu datu à noi cum'è figlioli amati di Diu aduttatu, chì noi veramente simu.

Pensendu à a grazia di Diu in questu modu cambia a nostra perspettiva nantu à tuttu in fine. Per esempiu: In a mo rutina di ogni ghjornu, pò esse pensatu induve aghju ghjustu disegnatu à Ghjesù. Quandu mi riflette nantu à a mo vita da a perspettiva di a mo identità in Cristu, u mo pensamentu hè cambiatu per capisce chì questu ùn hè micca qualcosa chì vogliu trascinà à Ghjesù, ma chì sò chjamatu à seguità ellu è fà ciò chì face. Stu cambiamentu in u nostru pensamentu hè esattamente ciò chì cresce in grazia è cunniscenza di Ghjesù hè tuttu. Cume avemu più vicinu cun ellu, spartemu più di ciò chì face. Questu hè u cuncettu di permanenza in Cristu chì u nostru Signore parla in Ghjuvanni 15. Pàulu u chjama "ammucciatu" in Cristu (Colossians 3,3). Pensu chì ùn ci hè un locu megliu per esse ammucciatu, perchè in Cristu ùn ci hè nunda ma bontà. Paul hà capitu chì u scopu di a vita hè di esse in Cristu. A permanenza in Ghjesù ci porta una dignità sicura è un scopu chì u nostru Creatore hà pensatu per noi da u principiu. Sta identità ci libera di campà in libertà da u pirdunu di Diu è micca più in a vergogna è a culpabilità chì ci debilitanu. Ci libera ancu di campà cù a cunniscenza sicura chì Diu ci cambia da l'internu per mezu di u Spìritu. Questa hè a realità di quale simu veramente in Cristu per grazia.

Per interpretà male è interpretà a natura di a gràzia di Diu

Sfurtunatamente, assai persone misinterprete a natura di a gràzia di Diu è vedenu cum'è una licenza per u peccatu (questu hè a culpa di l'antinomiamu). Paradoxalmente, stu errore si trova più spessu quandu a ghjente prova di ligà a grazia è a relazione basata in gràzia cù Diu in una custruzzione legale (chì hè l'errore di legalismu). In questu quadru legale, a gràzia hè spessu malinterpretata cum'è l'eccezzioni di Diu à a regula. A grazia diventa allora una scusa legale per l'obbedienza inconsistente. Quandu a gràzia hè intesa in questu modu, u cuncettu biblicu di Diu cum'è un babbu amante chì curreghja i so figlioli amati hè ignoratu. Tentativu di cunfinà a gràzia à un quadru legale hè un sbagliu terribili, chì robba a vita. L'opere legali ùn cuntenenu micca ghjustificazione, è a gràzia ùn hè micca eccezzioni à a regula. Questa malintesa di a gràzia tipicamenti porta à stili di vita liberali, senza struttura, chì sò in cuntrastu cù a vita basata in grazia è influenzata da l'evangelu chì Ghjesù sparte cun noi per mezu di u Spìritu Santu. à stà.

Modificatu da grazia

Questa sfurtunata incomprensione di a gràzia (cù i so cunclusioni erronee nantu à a vita cristiana) pò assà una cuscenza culpèvule, ma senza vuluntà ùn manca a gràzia di u cambiamentu - l'amore di Diu in i nostri cori chì ci ponu trasfurmà da l'internu attraversu u Spìritu. Mancà sta verità in ultimamente porta à a culpabilità arradicata in a paura. Parlendu da a mo propria sperienza, possu dì chì una vita fundata in u timore è a vergogna hè una povira alternativa à una vita fundata in grazia. Perchè questa hè una vita nata da l'amore trasformante di Diu, chì ci justifica è santifica per a nostra unione cù Cristu per mezu di u putere di u Spìritu. Nota e parolle di Paul à Titus:

Perchè a grazia salutaria di Diu hè apparsa à tutti l'omi è ci disciplina in modu chì rinuncemu a natura empia è i desideri mundani è campemu prudente, ghjustizia è pious in stu mondu. (Titus 2,11-12)

Diu ùn ci hà micca salvatu solu per lasciassi noi soli di vergogna, immaturità è modi di vita peccatori è distruttivi. Ci hà salvatu di grazia per chì pudemu campà in a so ghjustizia. Grazia significa chì Diu ùn rinuncia mai nantu à noi. Continua à fà ci u rigalu di sparta in unità cun u Figliolu è di cunvivialità cù u Babbu, ancu di pudè purtà u Spìritu Santu in noi. Ci cambia a diventà più cum'è Cristu. A grazia hè esattamente ciò chì a nostra relazione cù Diu hè di circa.

In Cristu simu è seranu sempre i zitelli amati di u nostru Babbu celeste. Tuttu ciò chì ci dumanda à fà hè cresce in grazia è a cunniscenza di a cunniscenza nantu à ellu. Crecemu in grazia amparendu à cunfidallu in ellu attraversu è crescemu in cunniscenza di ellu seguitendu è passendu u tempu cun ellu. Diu ùn solu ùn ci perdona per grazia quandu vivemu a nostra vita in ubbidienza è teme, ma ancu Ellu ci cambia da grazia. A nostra relazione cù Diu, in Cristu è per mezu di u Spìritu, ùn cresce micca à un puntu chì pare avemu bisognu di Diu è di a so grazia à menu. Eppuru, a nostra vita dipende di ellu in ogni rispettu. Ellu ci face novi lavà ci dentru fora. Se amparemu à stà in a so grazia, u cunnosceremu megliu, amassi è so modi cumpletamente. Quantu più u cunnuscemu è l'amore, più speriremu a libertà di ripusà in a so grazia, libera da culpabilità, paura è vergogna.

Paulu a riassume cusì:
Perchè per grazia vi sò stati salvati per via di a fede, è chì micca da voi stessu: hè u rigalu di Diu, micca di l'opere, per chì nimu ùn si vantassi. Perchè simu u so travagliu, creatu in Cristu Ghjesù per e opere boni, chì Diu hà preparatu in anticipu per caminari in elli (Efesini 2,8-10u).

Ùn ci scurdemu chì hè a fede di Ghjesù - a so fedeltà - chì ci riscatta è ci trasforma. Cum'è u scrittore di l'Ebrei ci ricorda, Ghjesù hè l'autore è u finitore di a nostra fede (Ebrei2,2).    

di Ghjiseppu Tkach


in pdfA nostra nova identità in Cristu (Part 1)