Cosa hè a chjesa?

A Bibbia dice: Quellu chì crede in Cristu face parte di a chjesa o di a cumunità.
Chì ghjè, a chjesa, a congregazione? Cumu hè urganizatu? Chì puntu hà?

Ghjesù custruisce a so chjesa

Ghjesù disse: Vogliu custruisce a mo chjesa (Matteu 16,18). A Chjesa hè impurtante per ellu - l'hà amatu tantu chì hà datu a so vita per ella (Efesini 5,25). S'è no simu in mente cum'è ellu, ancu noi amaremu a Chjesa è ci damu à ella. Chjesa o cumunità hè traduttu da u grecu ekklesia, chì significa assemblea. In Atti 19,39-40 a parolla hè aduprata in u sensu di una riunione normale di persone. Per u Cristianu, però, l'ekklesia hà pigliatu un significatu particulari: tutti quelli chì credenu in Ghjesù Cristu.

À u puntu induve hà utilizatu a parolla per a prima volta, Luca hà scrittu: "E ci era una grande paura in tutta a cumunità ..." (Atti di l'Apòstuli). 5,11). Ùn hà micca bisognu di spiegà ciò chì a parolla significa; i so lettori sapianu digià. Significava tutti i cristiani, micca solu quelli riuniti in stu locu à quellu tempu. "Church" denota a chjesa, denota tutti i discìpuli di Cristu. Una cumunità di persone, micca un edifiziu.

Inoltre, a chjesa si riferisce ancu à l'assemblee lucali di cristiani. Paul hà scrittu "à a chjesa di Diu in Corintu" (1. Corinti 1,2); parla di "tutte e chjese di Cristu" (Rumani 4,16). Ma usa ancu a parolla cum'è un nome cullettivu per a cumunità di tutti i credenti quand'ellu dice chì "Cristu hà amatu a chjesa è hà datu ellu stessu per ella" (Efesini. 5,25).

A chjesa esiste annantu à parechji livelli. À un livellu hè a chjesa universale, chì include tutti in u mondu chì confessi à Ghjesù Cristu cum'è Signore è Salvatore. À un altru nivellu sò e cumunità lucali, e cumunità in u sensu più strettu, gruppi regiunali di persone chì si incontranu regularmente. À un livellu intermediu sò i nomi o denominazioni, chì sò gruppi di cumunità chì travaglianu inseme annantu à una basa cumuna di storia è credenze.

E chiese lucali includenu certi volte non credenti - membri di a famiglia chì ùn professanu micca Ghjesù cum'è Sarvatore ma participanu ancu in a vita di a chjesa. Puderanu dinò include persone chì pensanu chì sò cristiani, ma chì si deludianu. L'esperienza mostra chì alcuni d'elli dopu ammetenu chì ùn eranu micca veri cristiani.

Perchè avemu bisognu di a chjesa

Parechje persone si descrizanu cum'è credenti in Cristu, ma ùn volenu unisce à alcuna chjesa. Questu, ancu, deve esse chjamatu postu cattiva. U Novu Testamentu mostra chì u casu normale hè chì i credenti appartenenu à una congregazione (Ebrei 10,25).

Una volta e una volta Paul chjama i cristiani à esse unu per l'altru è à travaglià unu cù l'altru, à serve l'altru, à l'unità (Rumani 1).2,10; 15,7; 1. Corinti 12,25; Galati 5,13; Efesini 4,32; Filippini 2,3; Colossesi 3,13; 1 Thess 5,13). Per seguità stu appellu hè cum'è impussibile per u solitu chì ùn vole micca esse vicinu à l'altri credenti.

Una chjesa ci pò dà un sensu di appartenenza, un sintimu di riunione cristiana. Pò dassi un livellu minimu di securità spirituale per chì ùn ci perdessimu per idee strane. Una chjesa ci pò dà amicizia, fraternità, incuragimentu. Pò insegnaci cose chì ùn impareriamu micca da soli. Pò aiutà à allevà i nostri figlioli, ci pò aiutà à "serve à Diu" più efficacemente, ci pò dà opportunità per un serviziu suciale in u quale crescemu, spessu in modi inaspettati.

In generale si pò dì : U prufittu chì una cumunità ci dà hè in proporzione à l'impegnu chì avemu investitu. Ma probabilmente u mutivu più impurtante per u credente individuale per unisce à una congregazione hè: A chjesa hà bisognu di noi. Diu hà datu diversi rigali à i credenti individuali è ci vole à travaglià inseme "per u benefiziu di tutti" (1. Corinti 12,4-7). Se solu una parte di a forza di travagliu si prisenta per u travagliu, ùn hè micca surprisante chì a chjesa ùn faci micca quantu sperava o chì ùn simu micca sani cum'è sperava. Sfurtunatamente, certi trovanu più faciule per criticà chè per aiutà.

A chjesa hà bisognu di u nostru tempu, di e nostre cumpetenze, di i nostri rigali. Hà bisognu di e persone nantu à quale si pò fidà - hà bisognu di u nostru impegnu. Ghjesù hà dumandatu à i travagliadori à pricà (Matteu 9,38). Ellu voli chì ognunu di noi dà una manu è micca solu ghjucà u spettatore passiu. Quellu chì vole esse cristianu senza una chjesa ùn usa micca a so forza cum'è duvemu aduprà secondu a Bibbia, vale à dì per aiutà. A Chjesa hè una "cumunità d'aiutu mutuale" è duvemu aiutà l'un l'altru sapendu chì u ghjornu pò vene (iè, hè digià ghjuntu), chì avemu bisognu d'aiutu.

Chjesa / cumunità: stampi è simbuli

A chjesa hè indirizzata di diverse manere: persone di Diu, famiglia di Diu, sposa di Cristu. Semu un edifiziu, un tempiu, un corpu. Ghjesù s'addirizzava à noi cum'è pecuri, cum'è campi, cum'è vigneti. Ognunu di sti simbuli illustra un latu diversu di a chjesa.

Parechje paràbuli di u regnu da a bocca di Ghjesù parlanu ancu di a chjesa. Cum'è una grana di mustarda, a Chjesa hà cuminciatu à pocu è hè cresciutu (Matteu 13,31-32). A chjesa hè cum'è un campu nantu à quale cresce l'erbaccia cum'è u granu (versi 24-30). Hè cum'è una reta chì cattura pesci boni è cattivi (versi 47-50). Hè cum'è una vigna induve certi travaglianu longu ore è altri solu per un pocu tempu (Matteu 20,1: 16-2). Hè cum'è servitori chì sò stati affidati di soldi da u so maestru è chì l'investinu in parte bè è in parte male (Matteu ).5,14-30). Ghjesù si chjamava pastore è i so discìpuli gregghi (Matteu 26,31); u so travagliu era di truvà e pecure perse (Matteu 18,11-14). Discriva i so credenti cum'è pecure da pasce è cura1,15-17). Pàulu è Petru utilizanu ancu stu simbulu è dicenu chì i capi di a chjesa anu da "alimentà a banda" (Atti 20,28:1; ​​Petru). 5,2).

Semu "l'edificiu di Diu", scrive Paul in 1. Corinti 3,9. U fundamentu hè Cristu (versu 11), nantu à quale si basa a struttura umana. Petru ci chjama "petri viventi, custruiti per una casa spirituale" (1 Petru 2,5). Inseme simu custruiti "à un locu di Diu in u Spìritu" (Efesini 2,22). Semu u tempiu di Diu, u tempiu di u Spìritu Santu (1. Corinti 3,17;6,19). Hè vera chì Diu pò esse veneratu in ogni locu; ma a chjesa hà l'adorazione cum'è u so significatu cintrali.

Semu "u populu di Diu", ci dice 1. Petru 2,10. Semu ciò chì u populu d'Israele duvia esse: "a generazione scelta, u sacerdòziu reale, u populu santu, u populu di a pruprietà" (verse 9; vede Esodu 2)9,6). Semu di Diu perchè Cristu ci hà compru cù u so sangue (Apocalisse 5,9). Semu figlioli di Diu, ellu hè u nostru babbu (Efesini 3,15). Cum'è zitelli avemu avutu una grande eredità è in u ritornu ci hè previstu di piacè è campà à u so nome.

L'Scrittura ci chjama ancu a Sposa di Cristu - un termine chì risone cun quantu Cristu ci ama è ciò chì u cambiamentu prufondu si trova in noi per chì pudemu avè una relazione cusì stretta cù u Figliolu di Diu. In alcune di e so parabole, Ghjesù invita a ghjente à a festa di a nozze; quì ci simu invitati à esse sposi.

"Allegriamu è esse felici è rendemu onore; perchè u matrimoniu di l'Agnellu hè ghjuntu, è a so sposa hà preparatu "(Apocalisse 19,7). Cumu ci "preparamu"? Per un rigalu: "E li hè stata data di veste cù una bella linu pura" (verse 8). Cristu ci purifica "per via di u bagnu d'acqua in a Parola" (Efesini 5,26). Ellu mette a chjesa davanti à ellu dopu avè fattu gloriosa è senza macchia, santa è senza culpa (v. 27). Ellu travaglia in noi.

U travagliu inseme

U simbulu chì illustra megliu cumu i parrocchiani duveranu cumportà unu versu l'altru hè quellu di u corpu. "Ma sì u corpu di Cristu", scrive Paul, "è ognunu di voi hè un membru" (1. Corinti 12,27). Ghjesù Cristu "hè u capu di u corpu, vale à dì di a chjesa" (Colossians 1,18), è simu tutti i membri di u corpu. Quandu simu uniti cù Cristu, simu ancu uniti l'una cù l'altru, è simu - in u sensu più veru - impegnati unu à l'altru. Nimu pò dì: "Ùn aghju micca bisognu di voi" (1. Corinti 12,21), nimu pò dì chì ùn anu nunda di fà cù a chjesa (v. 18). Diu distribuisce i nostri rigali in modu chì pudemu travaglià inseme per u benefiziu mutuale è cusì chì pudemu aiutà è riceve aiutu à travaglià inseme. Ùn ci deve esse "senza divisione" in u corpu (v. 25). Paul spessu polemica contru à u spiritu di partitu; Quiconque sème la discorde doit même être expulsé de l'église (Rumani 16,17; titu 3,10-11). Diu permette à a chjesa "cresce in tutte e parti" da "ogni membru chì sustene l'altru secondu a misura di a so forza" (Efesini 4,16). Sfurtunatamente, u mondu cristianu hè divisu in denominazioni, chì ùn sò micca raramente in disputa cù l'altri. A chjesa ùn hè ancu perfetta perchè nimu di i so membri sò perfetti. Tuttavia: Cristu vole una chjesa unificata (Ghjuvanni 17,21). Questu ùn deve micca significà una fusione di l'urganizazione, ma hè bisognu di un scopu cumuni. A vera unità pò esse truvata solu strittendu per una vicinanza sempre più grande à Cristu, pridichendu l'evangelu di Cristu, vivendu secondu i so principii. L'obiettivu hè di prupagallu, micca noi stessi.In ogni casu, avè diverse denominazioni hà ancu un vantaghju: attraversu diversi approcci, u missaghju di Cristu ghjunghje à più persone in una manera chì ponu capisce.

associazione

Ci sò trè forme basiche d'urganizazione è di custituzione chjesa in u mondu cristianu: gerarchicu, demucraticu è rapprisintativu. Sò chjamati episcopali, congovernali è presbiteriali.

Ogni tippu di base ha e so varietà, ma in principiu u mudellu episcopale significa chì un pastore in capi hà u putere di determinà i principii di a chjesa è di ordenà i pastori. In u mudellu di congregazione, e cumunità stanu determinanu sti dui fattori.In u sistema presbiteriale, u putere hè divisu trà a denominazione è a cumunità; anziani sò eletti chì sò ricivuti di cumpetenze.

U Novu Testamentu ùn prescrive micca una congregazione speciale o una struttura chjesa. Parla di sorveglianti (vescovi), anziani è pastori (pastori), ancu s'è sti tituli ufficiali parevanu abbastanza intercambiabili. Petru cumanda à l'anziani per esercitassi i pastori è i sorveglianti: "Pace u gregnu ... cura di elli" (1 Petru). 5,1-2). In parolle simili, Paul dà e stesse struzzioni à l'anziani (Atti 20,17: 28, ).

A chjesa di Ghjerusalemme era guidata da un gruppu di anziani; parrocchia di Filippi di vescovi (Atti 15,1-2; Filippini 1,1). Pàulu lasciò Titus in Creta per ch'ellu ci hà da nomina anziani; Scrive un versu nantu à l'anziani è parechji nantu à i vescovi, cum'è s'ellu si trattava di termini sinonimi per i cunsiglii parrocchiali (Titu 1,5-9). In a Lettera à l'Ebrei (13,7, Quantità è Elberfeld Bible) i capi di a cumunità sò simpliciamente chjamati "leaders". À questu puntu Luther traduce "Führer" cù "Maestru", un termu chì pare ancu spessu (1. Corinti 12,29; Ghjacumu 3,1). A grammatica di l'Efesini 4,11 indica chì "pastori" è "maestri" appartenenu à a listessa categuria. Una di e qualifiche principali di i ministri in a chjesa duvia esse chì "... sò capaci di insignà à l'altri" (2 Tim.2,2).

U denominatore cumunu hè: i capi di a cumunità sò stati numinati. Ci era un certu gradu di urganizazione di a cumunità, ancu s'è i tituli ufficiali esatti eranu piuttostu secundariu. I membri eranu tenuti à dimustrà rispettu è ubbidienza à i funzionari (1 Thess 5,12; 1. Timoteu 5,17; Ebrei 13,17).

Se l'anzianu regule sbagliate, a chjesa ùn deve micca ubbidì; ma nurmalmente s'aspittava chì a chjesa sustene l'anzianu. Chì facenu l'anziani ? Sò incaricatu di a cumunità (1. Timoteu 5,17). Curanu u gregnu, guidanu cù l'esempiu è l'insignamentu. Fighjanu nantu à a banda (Atti 20,28:1). Ùn sò micca supposti di guvernà dittatorialmente, ma serve ( Petru 5,23), "Perchè i santi ponu esse preparati per u travagliu di serviziu. Per mezu di questu, u corpu di Cristu deve esse custruitu » (Efesini 4,12Cumu sò determinati l'anziani? In uni pochi di casi avemu infurmazione: Paul nomina anziani (Atti 14,23), suppose que Timothée installe des évêques (1. Timoteu 3,1-7), et autorise Titus à nommer des anciens (Titus 1,5). In ogni casu, ci era una ghjerarchia in questi casi. Ùn truvamu micca esempi di una congregazione chì sceglie i so anziani.

Diaconi

Tuttavia, vedemu in Atti 6,1-6, cumu si chjamati carers poveri sò eletti da a cumunità. Questi omi sò stati scelti per distribuisce l'alimentu à quelli chì anu bisognu, è l'apòstuli li stallanu in questi uffizii. Questu hà permessu à l'apòstuli di fucalizza nantu à u travagliu spirituale, è u travagliu fisicu era ancu fattu (v. 2). Sta distinzione trà u travagliu spirituale è fisicu di a chjesa pò ancu esse truvata in 1. Petru 4,10-11.

L'ufficiali per u travagliu manuali sò spessu chjamati diaconi, da u grecu diakoneo, per serve.In principiu, tutti i membri è i dirigenti duveranu "servà", ma ci era rapprisentanti separati per serve in u sensu ristrettu. I diaconi femminili sò ancu citati in almenu un locu (Rumani 16,1).

Paulu dà à Timoteu una quantità di qualità chì un diaconu deve avè (1 Tim3,8-12), sans préciser exactement en quoi consistait leur service. In u risultatu, diverse denominazioni dannu à i diaconi diversi compiti, chì varienu da l'assistente di a sala à a cuntabilità finanziaria.In i pusizioni di dirigenza, ùn hè micca u nome, nè a so struttura, nè u modu in quale hè pienu chì hè impurtante. U so significatu è u so scopu hè impurtante: aiutà u populu di Diu in a so maturazione "à a piena misura di a pienezza di Cristu" (Efesini 4,13).

Sensu di a cumunità

Cristu hà custruitu a so chjesa, hà datu rigali è guida à u so populu, è ci hà datu u travagliu. Unu di i scopi principali di a cumunità ecclesiastica hè u cultu, u cultu. Diu ci hà chjamatu "affinchì vo pruclamà i beneficii di quellu chì t'hà chjamatu da a bughjura à a so luce maravigliosa" (1 Petru). 2,9). Diu cerca e persone chì l'adoreranu (Ghjuvanni 4,23) chì l'amate più di ogni altra cosa (Matthew 4,10). Ciò chì facemu, sia cum'è individui o cum'è cumunità, deve esse sempre fattu in u so onore (1. Corinti 10,31). Avemu da "offre lode à Diu in ogni mumentu" (Ebrei 13,15).

Ci hè urdinatu: "Incuraghjite l'altri cù salmi è inni è canti spirituali" (Efesini 5,19). Quandu ci riunitemu cum'è una chjesa, cantemu e lode di Diu, preghemu à ellu, è sentemu a so parolla. Quessi sò forme di cultu. Cume a cena, listessa u battesimu, listessa l ubbidienza.

Un altru scopu di a chjesa hè l'insignamentu. Hè in u core di u cumandamentu: "Insegnali à guardà tuttu ciò chì t'aghju urdinatu" (Matteu 2 Cor.8,20). I dirigenti di a Chiesa duveranu insignà, è ogni membru deve insignà à l'altri (Colossians 3,16). Avemu da ammonà l'altru (1. Corinti 14,31; 1 Tess 5,11; Ebrei 10,25). I picculi gruppi sò l'ambienti ideali per questu sustegnu mutuale è insignamentu.

Paul dice chì quelli chì cercanu rigali di u Spìritu duveranu cercà di custruisce a chjesa (1. Corinti 14,12). U scopu hè: edificà, ammonisce, rinfurzà, cunfortu (verse 3). Tuttu ciò chì succede in a congregazione hè dettu chì hè edificante à a chjesa (v. 26). Duvemu esse discìpuli, persone chì cunnoscenu è applicà a parolla di Diu. I primi cristiani sò stati elogiati per esse "reste" "firmi" in l'insignamentu di l'apòstuli è in a cumunità è in a partitura di u pane è in a preghiera "(Atti di l'Apòstuli). 2,42).

Un terzu sensu principale di a chjesa hè "serviziu suciale". "Dunque, femu u bè à tutti, ma soprattuttu à quelli chì sparte a fede", esige Paulu (Galati. 6,10). Prima di tuttu, u nostru impegnu hè à a nostra famiglia, dopu à a cumunità, è dopu à u mondu chì ci circonda. U sicondu cumandamentu più altu hè: Ama u vostru vicinu (Matteu 22,39). U nostru mondu hà assai bisogni fisichi è ùn duvemu micca ignurà. A maiò parte di tuttu, hà bisognu di l'evangelu, è ùn duvemu micca ignurà questu. Comu parte di u nostru "" serviziu suciale, a chjesa deve pridicà a bona nova di salvezza per mezu di Ghjesù Cristu. Nisuna altra urganizazione faci stu travagliu - hè u travagliu di a chjesa. Ogni travagliadore hè necessariu per questu - alcuni à u "fronte", altri à a "scena". Qualchi pianta, altri fertilize, altri cuglie; s'è avemu travagliatu inseme, Cristu cresce a Chjesa (Efesini 4,16).

di Michael Morrison