Stu rapportu di Diu cù u so pòpulu

410 Relazione di Diu cù u so pòpuluIn l'antichi sucietà tribali, quandu un omu vulia aduttà un zitellu, in una ceremonia simplice hà dettu e parolle seguenti: "Seraghju un babbu per ellu è serà u mo figliolu. "Durante a cerimonia di u matrimoniu, una frasa simile hè stata parlata: "Hè a mo moglia è sò u so maritu". In presenza di tistimunianzi, a rilazioni ch'elli sò entrati hè stata denunziata è da queste parolle hè stata cunvalidata ufficialmente.

Cum'è una famiglia

Quandu Diu vulia sprimà a so rilazioni cù l'antica Israele, qualchì volta usava parolle simili: "Sò u babbu d'Israele, è Efraim hè u mo figliolu primunatu" (Jeremia 3 Cor.1,9). Hà utilizatu parolle chì descrizanu una relazione - cum'è quella di i genitori è i zitelli. Ddiu usa ancu u matrimoniu per discrìviri a rilazioni: "Quellu chì t'hà fattu hè u to maritu... ti hà chjamatu à sè stessu cum'è una donna" (Isaia 5).4,5-6). "Vi fidanzaraghju per tutta l'eternità" (Osea 2,21).

Moltu più spessu a relazione hè formulata in a seguente manera: "Serete u mo populu, è seraghju u vostru Diu." In l'antica Israele, a parolla "populu" significava chì ci era una forte relazione trà elli. Quandu Ruth disse à Naomi: "U to pòpulu hè u mo populu" (Rut 1,16), hà prumessu di entre in una relazione nova è durabile. Idda dichjarava induve appartene avà. Affirmazione in Tempi di dubbitu Quandu Diu dice: "Tu sì u mo populu," Ellu (cum'è Ruth) enfatizeghja a relazione più di l'appartenenza. "Sò attaccatu à tè, sì cum'è una famiglia per mè". Diu dice questu parechje volte in i libri di i prufeti cà in tutti i scritti precedenti cumminati.

Perchè si ripete cusì spessu? Hè a mancanza di lealtà di Israele chì hà messu in discussione a relazione. Israele avia ignoratu a so allianza cun Diu è adurava altri dii. Dunque Diu hà permessu di cunquistà e tribù di u nordu di l'Assiria è di portà a ghjente. A maiò parte di i prufeti di l'Anticu Testamentu campavanu ghjustu nanzu chì i Babilonii cunquistessinu a nazione di Ghjuda è a purtassinu in a schiavitù.

A ghjente si dumandava. Hè tuttu finitu ? Diu ci hà abbandunatu? I prufeti ripetenu cun fiducia: Innò, Diu ùn ci hà micca abbandunatu. Semu sempre u so populu è ellu hè sempre u nostru Diu. I prufeti anu predicatu una risturazione naziunale: u populu vultà in a so terra è, più impurtante, torna à Diu. U tempu futuru hè spessu usatu: "Seranu u mo populu è seraghju u so Diu". Diu ùn li hà micca cacciatu fora; ristabilisce a relazione. Ellu portarà questu è serà megliu chè era.

U messagiu di u prufeta Isaia

"Aghju criatu è cura di i zitelli è anu prusperu per mè, ma anu vultatu u spalle à mè", dice Diu per mezu di Isaia. « Ils se sont détournés du Seigneur, ont rejeté le Saint d'Israël et l'ont renoncé à lui » (Isaïe) 1,2 & 4; nova vita). In u risultatu, a ghjente andò in captive. "Per quessa, u mo pòpulu deve andà, perchè ùn hè micca intesu" (Isaia 5,13; nova vita).

Paria chì a relazione era finita. "Avete cacciatu u vostru populu, a casa di Ghjacobbu", leghjemu in Isaia 2,6. Tuttavia, questu ùn era micca per sempre: "Ùn teme micca, u mo pòpulu chì abita in Sion... Perchè ùn ci hè solu un pocu tempu, è a mo disgrazia serà finita" (10,24-25). "Israele, ùn ti scurdaraghju micca!"4,21). "Perchè u Signore hà cunsulatu u so populu, è hà compassione di i so afflitti" (Num9,13).

I prufeti anu parlatu di un rimpatriu enormu: "Perchè u Signore averà compassione di Ghjacobbu, sceglierà Israele una volta di più, è li mette in u so paese" (Gen.4,1). "Vogliu dì à u nordu : Dà mi !, è à u sudu : Ùn tenete micca ! Portate i mo figlioli da luntanu, è e mo figliole da l'estremità di a terra " (Num3,6). "U mo pòpulu abitarà in prati tranquilli, in abitazioni sicure, è in riposu fieru" (Lev2,18). "U Signore Diu sguasserà e lacrime da ogni faccia... À quellu tempu diceranu: "Eccu u nostru Diu, in quale avemu sperendu di aiutà"" (2 Cor.5,8-9). È Diu li disse: "Voi site u mo populu" (Deut1,16). "Voi sì u mo populu, figlioli, chì ùn sò micca falsi" (Deut3,8).

Ci hè una bona nutizia, micca solu per Israele, ma per ogni esse umanu: "I stranieri si uniscenu à elli è saranu uniti à a casa di Ghjacobbu" (Gen.4,1). "Ùn chì un straneru chì si hè vultatu à u Signore ùn dica: "U Signore mi mantene fora di u so pòpulu"" (Deut.6,3). "U Signore di l'ospiti farà un riccu pastu per tutti i populi nantu à sta muntagna" (2 Cor5,6). Diceranu: "Questu hè u Signore... rallegremu è rallegremu in a so salvezza" (2 Cor.5,9).

U messagiu di u prufeta Ghjeremia

Jeremiah unisci i ritratti di a famiglia: "Pensu: Cumu ti vogliu tene cum'è s'è tù fussi u mo figliolu è vi dà stu paese caru... Pensu chì mi chjamassi "Caru Babbu" è ùn mi lascià micca. Ma a casa d'Israele ùn hè micca stata fidela à mè, cum'è una donna ùn hè micca fedele per via di u so amante, dice u Signore "(Geremiah) 3,19-20). "Ùn anu micca guardatu u mo pattu, ancu s'ellu era u so signore [maritu]" (Lev1,32). À u principiu, Jeremiah hà prufetizatu chì a relazione era finita: "Ùn appartenenu micca à u Signore! Mi disprezzanu, dice u Signore, a casa d'Israele è a casa di Ghjuda "(5,10-11). "J'ai puni Israël pour son adultère et l'ai renvoyée et lui a donné un acte de divorce" (3,8). Tuttavia, questu ùn hè micca un rifiutu permanente. "Efraim ùn hè micca u mo caru figliolu è u mo caru figliolu? Perchè ùn importa quante volte l'aghju minacciatu, devu ricurdà di ellu ; dunque u mo core si rompe, chì aghju avutu a cumpassione di ellu, dice u Signore " (Lev1,20). "Quantu tempu ti smarrarai, figliola apostata?" (Lev1,22). Hà prumessu ch'ellu li risturarà: "Aghjuleraghju u restu di u mo gregnu da ogni paese induve l'aghju cacciatu" (2 Cor.3,3). "U tempu hè ghjuntu, dice u Signore, quandu aghju da turnà a furtuna di u mo pòpulu Israele è Ghjuda, dice u Signore" (30,3: 3). "Eccu, li purteraghju fora di u paese di u nordu, è li cuglieraghju da l'estremità di a terra" (Lev).1,8). "Li perdoneraghju a so iniquità è ùn mi ricurdaraghju mai u so peccatu" (Lev1,34). "Israele è Ghjuda ùn diventeranu micca veduvi, abbandunati da u so Diu, u Signore di l'armata" (Deut.1,5). U più impurtante, Diu li cambierà per ch'elli sianu fideli: "Returnate, figlioli retrocessi, è vi guarisceraghju da a vostra disubbidienza" (3,22). "Li daraghju u core, chì mi cunnoscenu, chì sò u Signore" (2 Cor4,7).

"Metteraghju a mo lege in i so cori è a scriveraghju in a so mente" (Lev1,33). "Li daraghju una sola mente è una cunducta ... è metteraghju a paura di mè in i so cori, per ùn alluntanassi micca da mè" (Lev).2,39-40). Diu prumetti un rinnuvamentu di a so rilazioni, chì equivale à fà un novu pattu cun elli: "Seranu u mo pòpulu, è seraghju u so Diu" (2 Cor.4,7; 30,22; 31,33; 32,38). "Seraghju u Diu di tutte e famiglie d'Israele, è seranu u mo pòpulu" (Lev1,1). "Faraghju un novu pattu cù a casa d'Israele è cù a casa di Ghjuda" (Lev1,31). "Faraghju un pattu eternu cun elli, chì ùn mancaraghju micca di fà li bè" (Lev2,40).

Ghjeremia hà vistu chì i Gentili anu da esse ancu parte di questu: "Contra tutti i mo vicini maligni chì tocanu l'eredità chì aghju datu à u mo pòpulu Israele: eccu, li sradicaraghju da a so terra, è sradicaraghju a casa di Ghjuda da a so terra. trà elli. ... È serà, quand'elli amparanu da u mo pòpulu à ghjurà per u mo nome: Cum'è u Signore vive! ... cusì ch'elli abitanu à mezu à u mo pòpulu " (Gen2,14-16u).

U prufeta Ezechiele hà un missaghju simile

U prufeta Ezekiel discrive ancu a relazione di Diu cù Israele cum'è un matrimoniu: "È aghju passatu vicinu à voi è vi fighjulava, è eccu, era u tempu di coraggià. Aghju stesu u mo mantellu nantu à tè è copre a to nudità. È ti aghju ghjuratu è aghju fattu un pattu cun voi, dice u Signore Diu, chì tù sia u mo » (Ezekiel 1 Cor.6,8). In un'altra analogia, Diu si discrive cum'è pastore: "Cum'è un pastore cerca e so pecure quand'elle s'alluntanu da u so gregnu, cusì cercheraghju e mo pecure, è li salvaraghju da ogni locu induve sò stati spargugliati" (Lev).4,12-13). Sicondu sta analogia, mudifica e parolle nantu à a rilazioni: "Serete u mo bandatu, a banda di u mo pasture, è seraghju u vostru Diu" (Lev.4,31). Ellu predice chì u populu vultarà da l'esiliu è Diu hà da cambià u so core: "Li daraghju un core diversu è mette un spiritu novu in elli, è caccià u core di petra da u so corpu è li daraghju un core di carne, cusì chì li cammina in i mo cumandamenti è guarda i mo statuti è i faci. È seranu u mo populu, è seraghju u so Diu "(11,19-20). A relazione hè ancu descritta cum'è un pattu: "Ma mi ricurdaraghju di u mo pattu chì aghju fattu cun voi in i ghjorni di a vostra ghjuventù, è aghju stabilitu un pattu eternu cun voi" (1 Cor.6,60). Abitarà ancu trà elli: "Abitaraghju trà elli è serà u so Diu, è seranu u mo pòpulu" (Lev).7,27). "Qui staraghju à mezu à l'Israele per sempre. È a casa d'Israele ùn profanerà più u mo santu nome" (Num3,7).

U messagiu di i prufeti minori

U prufeta Osea descrive ancu una rottura in a relazione: "Ùn site micca u mo populu, dunque ùn vogliu micca esse ancu u vostru" (Osea 1,9). Invece di e parolle di solitu per u matrimoniu, usa e parolle per u divorziu: "Ùn hè micca a mo moglia è ùn sò micca u so maritu!" (2,4). Ma cum'è accadutu cù Isaia è Ghjeremia, questu hè una esagerazione. Hosea hè prestu à aghjunghje chì a rilazioni ùn hè micca finita: "Allora, dice u Signore, mi chjamarà 'U mo maritu'... I vi fidanzatu per sempre è sempre" (2,18 è 21). "Aghju pietà di Lo-Ruhama [u micca amatu], è diceraghju à Lo-Ammi [micca u mo pòpulu]: "Tu sì u mo pòpulu", è dicenu: "Tu sì u mo Diu".2,25). "Guaraghju di novu a so apostasia; Mi piacerebbe amà; perchè a mo rabbia si allungherà da elli " (1 Cor4,5).

U prufeta Joël trova parolle simili: "Allora u Signore ghjilosu nantu à a so terra è risparmià u so pòpulu" (Joel 2,18). "U mo pòpulu ùn si vergogna più" (2,26). U prufeta Amos scrive ancu: "Vogliu turnà a prigionia di u mo pòpulu Israele" (Am 9,14).

"Hè pietà di noi di novu", scrive u prufeta Micah. "Serete fideli à Ghjacobbu è fate misericordia à Abraham, cum'è avete ghjuratu à i nostri babbi di l'antichi" (Mic 7,19-20). U prufeta Zaccaria furnisce un bonu riassuntu: "Rallegrate è siate felice, o figliola di Sion! Perchè eccu, vengu è staraghju cun voi, dice u Signore " (Zacaria 2,14). "Eccu, riscattà u mo pòpulu da u paese di u livante è da u paese di u punente, è li purteraghju in casa per abità in Ghjerusalemme. È seranu u mo populu, è seraghju u so Diu in fideltà è ghjustizia "(8,7-8u).

In l'ultimu libru di l'Anticu Testamentu, u prufeta Malachia scrive: "Seranu i mei, dice u Signore di l'ospiti, in u ghjornu ch'aghju da fà, è aghju a compassione di elli cum'è un omu hà compassione di u so figliolu chì serve" (Mal 3,17).

di Michael Morrison


in pdfStu rapportu di Diu cù u so pòpulu