sanctification

121 santificazione

A santificazione hè un attu di grazia per mezu di quale Diu attribuisce a ghjustizia è a santità di Ghjesù Cristu à u credente è l'include in questu. A santificazione hè sperimentata per via di a fede in Ghjesù Cristu è hè realizata per a presenza di u Spìritu Santu in e persone. (Rumani 6,11; 1. Johannes 1,8-9; Rumani 6,22; 2. Tessalonicesi 2,13; Galati 5, 22-23)

sanctification

Sicondu u Concise Oxford Dictionary, santificà significa mette à parte o mantene sacru, o purificà o liberà da u peccatu.1 Queste definizioni riflettenu u fattu chì a Bibbia usa a parolla "santu" in dui maneri: 1) un statutu speciale, vale à dì, pusatu à parte per l'usu di Diu, è 2) un cumpurtamentu murali - pinsamenti è azzioni adatti à u statu santu, Pensieri è azzioni chì sò in armunia. cù u modu di Diu.2

Hè Diu chì santifica u so pòpulu. Hè quellu chì u separa per u so scopu, è hè ellu chì permette u cumpurtamentu santu. Ci hè pocu cuntruversu annantu à u primu puntu chì Diu separa a ghjente per u so scopu. Ma ci hè una polemica nantu à l'interazione trà Diu è l'omu chì vene cù un cumpurtamentu sanificante.

E dumande includenu: Chì rolu attivu devenu i cristiani ghjucanu in santificazione? Finu à quandu i cristiani anu da aspittà di riesce in allinà i so pinsamenti è l'azzioni à u standard divinu? Cumu a Chjesa vole esortà i so membri?

Ti prisenteremu i seguenti punti:

  • A Santificazione hè pussìbule da a grazia di Diu.
  • I cristiani anu da pruvà à cuncilià i so pinsamenti è l'azzioni cù a vuluntà di Diu, cume rivelatu in a Bibbia.
  • A Santificazione hè una crescita progressiva in risposta à a vulintà di Diu. Parlemu di cume a sanctificazione cumencia.

Sanctificazione iniziale

E persone sò moralmente currutti è ùn ponu micca sceglie Diu per sè stessu. A cunciliazione deve esse iniziata da Diu. L'intervenzione graciosa di Diu hè necessaria prima chì una persona pò avè a fede è vultà à Diu. Sia sta grazia hè irresistibile hè discutibile, ma l'Ortodossia accunsenu chì hè Diu chì face a scelta. Sceglie e persone per u so scopu è cusì li santifica o li distingue per l'altri. In i tempi antichi, Diu hà santificatu u populu d'Israele, è ind'è questi pòpulu hà cuntinuatu à santificà i Leviti (p.e. 3. Mosè 20,26:2; 1,6; 5 lun. 7,6). Li hà individuatu per u so scopu.3

Tuttavia, i cristiani sò separati in una manera diversa: "I santificati in Cristu Ghjesù" (1. Corinti 1,2). "Simu santificati una volta per tutte da u sacrifiziu di u corpu di Ghjesù Cristu" (Ebrei 10,10).4 I cristiani sò santificati da u sangue di Ghjesù (Ebrei 10,29; 12,12). Sò stati dichjarati sacri (1. Petru 2,5. 9) è sò chjamati "santi" in tuttu u Novu Testamentu. Hè u so statutu. Questa santificazione iniziale hè cum'è a ghjustificazione (1. Corinti 6,11). "Diu hà sceltu prima per esse salvatu per via di a santificazione da u Spìritu" (2. Tessalonicesi 2,13).

Ma u scopu di Diu per u so pòpulu va oltre una semplice dichjarazione di u novu statutu - hè un appartamentu per u so usu, è u so usu implica una trasfurmazioni murali in u so populu. L'omu sò "destinati ... à l'ubbidenza à Ghjesù Cristu" (1. Petru 1,2). Sò da esse trasfurmati in l'imaghjini di Ghjesù Cristu (2. Corinti 3,18). Ùn sò micca solu esse dichjarati santi è ghjusti, sò ancu nati di novu. Una nova vita principia à sviluppà, una vita chì deve esse cumportata in una manera santa è ghjustu. Cusì a santificazione iniziale porta à a santificazione di a cundutta.

Sanctificazione di cumpurtamentu

Ancu in l'Anticu Testamentu, Diu hà dettu à u so populu chì u so statu sacru include un cambiamentu di cumpurtamentu. L'Israele deve evità l'impurità cerimoniale perchè Diu li avia sceltu4,21). U so statu sacru dependa di a so ubbidienza8,9). I preti anu da pardunà certi peccati perchè eranu santi (3. Mosè 21,6-7). I devoti anu da cambià u so cumpurtamentu mentre eranu separati (4. Mosè 6,5).

A nostra elezzione in Cristu hà implicazioni etiche. Siccomu u Santu ci hà chjamatu, i cristiani sò esortati à "esse santu in tuttu u vostru cumpurtamentu" (1. Petru 1,15-16). Cum'è u populu elettu è santu di Diu, duvemu dimustrà una sincera cumpassione, bontà, umiltà, mansuetudine è pacienza (Colossians). 3,12).

U peccatu è l'impurità ùn appartenenu micca à u populu di Diu (Efesini 5,3; 2. Tessalonicesi 4,3). Quandu a ghjente si purifica da intenzioni nefaste, diventanu "santificate" (2. Timoteu 2,21). Avemu da cuntrullà u nostru corpu in un modu sacru (2. Tessalonicesi 4,4). "Santu" hè spessu assuciatu cù "senza culpa" (Efesini 1,4; 5,27; 2. Tessalonicesi 2,10; 3,13; 5,23; titu 1,8). I cristiani sò "chjamati à esse santi" (1. Corinti 1,2), "per guidà una caminata santa" (2. Tessalonicesi 4,7; 2. Timoteu 1,9; 2. Petru 3,11). Ci hè urdinatu di "perseguite a santificazione" (Ebrei 1 Cor2,14). Semu incuraghjiti à esse santi (Rumani 1 Cor2,1), ci hè dettu chì simu "fatti santu" (Ebrei 2,11; 10,14), è simu incuraghjiti à cuntinuà à esse santu (Apocalisse 2 Dec.2,11). Semu santu da u travagliu di Cristu è a presenza di u Spìritu Santu in noi. Ci cambia da dentro.

Stu breve studiu di a Parola mostra chì a santità è a santificazione anu qualcosa à fà cù a cundutta. Ddiu distingue e persone cum'è "santu" per un scopu, chì puderanu campà una vita santa in u discipulatu di Cristu. Semu salvati per pudè pruduce boni opere è boni frutti (Efesini 2,8-10; Galati 5,22-23). I boni travaglii ùn sò micca a causa di a salvezza, ma una cunsequenza di questu.

I boni opere sò evidenza chì a fede di una persona hè vera (Giacomo 2,18). Paul parla di "l'ubbidienza di a fede" è dice chì a fede hè espressa per l'amore (Rumani 1,5; Galati 5,6).

Crescimentu in vita

Quandu a ghjente ghjunghje à crede in Cristu, ùn sò micca perfetti in a fede, l'amore, l'opere o u cumpurtamentu. Paulu chjama i Santi è i fratelli Corintini, ma anu assai peccati in a so vita. E numerose ammonizioni in u Novu Testamentu indicanu chì i lettori necessitanu micca solu istruzzioni duttrinali, ma ancu ammonizioni cumportamentali. U Spìritu Santu ci cambia, ma ùn suprime a vuluntà umana; una vita santa ùn esce automaticamente da a fede. Ogni Cristu hà da piglià e decisioni nantu à fà o micca bè o male, ancu mentre Cristu travaglia in noi per cambià i nostri desideri.

U "vechju sè" pò esse mortu, ma i cristiani anu da sparghje ancu (Rumani 6,6-7; Efesini 4,22). Avemu da cuntinuà à tumbà l'opere di a carne, i resti di u vechju sè (Rumani 8,13; Colossesi 3,5). Ancu s'è avemu mortu di u peccatu, u peccatu ferma in noi è ùn duvemu micca lascià chì guverna (Rumani 6,11-13). I pinsamenti, l'emozioni è e decisioni anu da esse formate cunscientemente secondu u mudellu divinu. A santità hè qualcosa chì deve esse perseguita (Ebrei 12,14).

Ci hè dumandatu à esse perfetti è à amà à Diu cù tutti i nostri cori (Matteu 5,48;
22,37). A causa di e limitazioni di a carne è i resti di l'anzianu stessu, ùn pudemu micca esse cusì perfettu. Ancu Wesley, audacemente parlante di "perfezione", spiegò chì ùn vulia micca dì l'assenza completa di imperfezione.5 U crescita hè sempre pussibule è cumandatu. Sì una persona hà l'amore cristianu, ella overà strive per amparà à spiegà megliu, cù menu sbagli.

L'apòstulu Paulu hà avutu l'audacia di dì chì a so cumpurtamentu era "santu, ghjustu è senza reproche" (2. Tessalonicesi 2,10). Ma ùn hà micca dichjaratu chì era perfettu. Piuttostu, hà ghjuntu à quellu scopu è esortò l'altri à ùn pensà micca chì avianu ottinutu u so scopu (Filippesi). 3,12-15). Tutti i cristiani anu bisognu di u pirdunu (Matthew 6,12; 1. Johannes 1,8-9) è deve cresce in grazia è cunniscenza (2. Petru 3,18). A santificazione deve cresce in tutta a vita.

Ma a nostra santificazione ùn serà micca cumpletata in questa vita. Grudem spiega: "Se apprezzemu chì a santificazione implica a persona sana, cumpresu u nostru corpu (2. Corinti 7,1; 2. Tessalonicesi 5,23), allora avemu capitu chì a santificazione ùn serà micca cumpletamente cumpleta finu à chì u Signore torna è ricevemu novi corpi di risurrezzione ".6 Solu allora seremu liberati da tutti i peccati è datu un corpu glurificatu cum'è Cristu hà. (Filippesi 3,21; 1. Johannes 3,2). Per via di sta speranza, crescemu in a santificazione purificendu noi stessi (1. Johannes 3,3).

Ammonizione biblica per a santificazione

Spessu hà vistu una necessità pastorale per esortà i fedeli à l'ubbidienza pratica risultatu da l'amore. U Novu Testamentu cuntene assai tali ammonizioni, è hè ghjustu di predicà si. Hè ghjustu per ancorare u cumpurtamentu in u mutivu di l'amore è infine in
a nostra unità cun Cristu per via di u Spìritu Santu chì hè a fonte di l'amore.

Eppuru chì onoremu à Diu è ricunnosce chì a grazia deve inizià tutte e nostre cumpurtamentu, ancu cuncludemu chì tali grazia hè presente in u core di tutti i credenti è li esortemu à risponde à questa grazia.

McQuilken offre un approcciu praticu più chè dogmaticu.7 Ùn insiste chì tutti i credenti anu esperienze simili in a santificazione. Favore ideali elevati, ma senza presunghje perfezione. A so esortazione per serve cum'è u risultatu finale di a santificazione hè bona. Rilascia l'avvirtimenti scritti riguardanti l'apostasia invece di essere limitata da cunclusioni teologiche nantu à a perseveranza di i santi.

U so enfasi in a fede hè utile perchè a fede hè a basa di tuttu u Cristianesimu, è a fede hà cunsequenze pratiche in a nostra vita. I mezi di crescita sò pratichi: preghiera, Scrittura, cunvivialità, è un avvicinamentu cunfidu di prucessi. Robertson esorta i cristiani à cultivà è tistimunà senza esigene esigenze è aspettative.

I cristiani sò esortati à diventà ciò chì sò dopu a dichjarazione di Diu; l'imperativu segue l'indicativu. I cristiani duverebbe campà una vita santa perchè Diu hà dichjaratu santu è destinatu à u so usu.

Michael Morrison


1 RE Allen, ed. The Concise Oxford Dictionary of Current English, 8a Edizione, (Oxford, 1990), p. 1067.

2 In l'Anticu Testamentu (OT) Diu hè santu, u so nome hè santu, è ellu hè u Santu (si trova più di 100 volte in totale). In u Novu Testamentu (NT), "santu" hè appiicatu più spessu à Ghjesù chì à u Babbu (14 volte versus 36), ma ancu più spessu à u Spìritu (50 volte). L'OT face riferimenti 110 à u populu santu (devoti, preti, è u populu), di solitu in riferimentu à u so status; u NT si riferisce à u populu santu circa 17 volte. L'OT si riferisce à i siti sacri circa 70 volte; u NT solu 19 volte. L'OT si riferisce à e cose sacre circa volte; u NT solu trè volte cum'è una figura di un populu santu. L'OT si riferisce à i tempi santi in versi; u NT ùn designa mai u tempu cum'è sacru. In relazione à i lochi, e cose è u tempu, a santità si riferisce à un statu designatu, micca à una conducta morale. In i dui testamenti, Diu hè santu è a santità vene da ellu, ma a manera chì a santità afecta a ghjente hè diversa. L'enfasi di u Novu Testamentu nantu à a santità si riferisce à e persone è u so cumpurtamentu, micca à un statutu specificu per e cose, i lochi è i tempi.

3 In particulare in l'OT, a santificazione ùn significa micca salvezza. Questu hè evidenti perchè e cose, i lochi è i tempi eranu ancu santificati, è questi sò in relazione cù u populu d'Israele. Un usu di a parolla "santificazione" chì ùn si riferisce micca à a salvezza pò ancu esse truvatu in 1. Corinti 7,4 truvà - un increduli era statu postu in una categuria speciale per l'usu di Diu in un certu modu. Ebrei 9,13 usa u terminu "santu" per riferite à un statutu cerimoniale sottu u Vechju Pattu.

4 Grudem nota chì in parechji passaggi in Ebrei a parolla "santificata" hè apprussimatamente equivalente à a parolla "justificata" in u vocabulariu di Paul (W. Grudem, Teologia Sistematica, Zondervan 1994, p. 748, nota 3.)

5 John Wesley, "A Plain Account of Christian Perfection", in Millard J. Erickson, ed. Readings in Christian Theology, Volume 3, The New Life (Baker, 1979), p. 159.

6 Grudem, p. 749.

7 J. Robertson McQuilken, "The Keswick Perspective", Five Views of Sanctification (Zondervan, 1987), pp. 149-183.


in pdfsanctification