Sì mancu?

465 sò gentiliUn fruttu di u Spìritu Santu hè mitezza (Galati 5,22). A parolla greca per questu hè "praotes", chì significa gentile o cunsideratu; sprime ciò chì si intende per "un'anima di l'omu". A gentilezza è a considerazione sò aduprate in modu intercambiable in alcune traduzzioni di a Bibbia cum'è a New Geneva Translation (NGC).

A Bibbia mette assai enfasi in a gentilezza o a considerazione. Dice, "i mansueti erediteranu a terra" (Matteu 5,5). Tuttavia, a mansezza ùn hè micca una parolla assai populari o largamente usata oghje. A nostra sucità hè ossessionata da esse aggressiva. Per avanzà ci vole à natà cù i squali. Vivemu in una sucità di u coddu è i debuli sò prestu messi da parte. Tuttavia, hè un grande sbagliu d'associà a mansuranza cù a debule. A mitezza o a considerazione ùn hè micca una debule. Ghjesù si descriva cum'è una persona mansa, luntanu da una sissy debule è senza spine chì evitava tutti i prublemi (Matteu 11,29). Ùn era micca indifferenti à u so circondu o à i bisogni di l'altri.

Parechje figure storiche legendarie, cum'è Lincoln, Gandhi, Einstein è Mamma Teresa, eranu mansi o cunsiderati, ma micca teme. Ùn avianu micca bisognu di dimustrà a so impurtanza à l'altri. Anu avutu l'intenzione è a capacità di affruntà ogni ostaculu chì era postu in u so modu. Sta determinazione interna hè assai preziosa per Diu (1. Petru 3,4) Ci vole veramente assai forza interna per esse veramente gentile. A mitezza hè descritta cum'è forza sottu cuntrollu.

Hè interessante chì prima di l'era cristiana a parolla gentile era raramente intesa è a parolla signore ùn era micca cunnisciuta. Questa alta qualità di caratteru hè in realtà un subproduttu direttu di l'era cristiana. Essa mansu o cunzidiratu si mostra in ciò chì pensemu di noi stessi è ciò chì pensemu di l'altri.

Cumu trattemu cun l'altri quandu avemu putere annantu à elli? Beata à quellu chì ùn pensa più à ellu stessu chè ellu, quandu l'altri vanu elogiate è sustenenu cumparatu à u tempu di a vita quandu era ancora nimu.

Avemu da esse attenti cù e parolle chì dicemu5,1; 25,11-15). Avemu da esse attenti à cumu trattemu l'altri (1 Thess 2,7). Duvemu esse gentili in i nostri tratti cù tutte e persone (Filippini 4,5). Ùn hè micca a nostra bellezza chì Diu valuta in noi, ma a nostra natura gentile è equilibrata (1 Petru 3,4). Una persona mansa ùn hè micca fora di cunfrontu (1. Corinti 4,21). Un indulgente hè gentile à quelli chì facenu sbagli, è sapi chì u passu sbagliatu puderia ancu esse accadutu à ellu ! (Galati 6,1). Diu ci chjama à esse gentili è pazienti cù tutti, è à esse indulgenti è amatori unu cù l'altru (Efesini 4,2). Quandu sò dumandati à dà una risposta cù mitezza divina, facenu cusì cun fiducia, micca cù un attitudine offensiva, ma cun mansuità è rispettu dovutu (1 Petru). 3,15).

Ricurdativi: e persone cun un caratteru mancu ùn implicanu micca mutivi sbagliati per l'altri, mentre chì ghjustificàvanu u so cumpurtamentu, cum'è illustratu in a seguente descrizzione:

L'altru

  • Se l'altru piglia assai tempu, hè lentu.
    Si piglia assai tempu, stanu bè.
  • Sì l'altru ùn hè micca.
    Si n’aghju, mi sò occupatu.
  • Sì l'altra persona faci qualcosa senza esse dichjaratu da fà, ellu allora oltre i so limiti.
    Quandu facciu, piglia l'iniziativa.
  • Sì l'altra persona fighja una manera di parlà, hè muderatu.
    Si ignorò e regule, sò uriginale.
  • Sì l'altru suddisfà à u patrone, hè un slime.
    Se mi piace u capu, coopero.
  • Sì l'altru vene avanti, hè furtunatu.
    Sè possu andà, hè solu perchè aghju travagliatu assai.

Un mischju supervisore trattarà l'impiegati u modu chì volenu esse trattatu - micca solu perchè hè ghjustu, ma perchè sà chì forsi un ghjornu travaglianu per elli.

da Barbara Dahlgren


Sì mancu?