Nunda ùn ci separa da l'amore di Diu

450 nunda ùn ci separa da caru DiuUna volta è una volta "Paulu sustene in Rumani chì duvemu à Cristu chì Diu ci cunsidereghja ghjustificatu. Ancu s'è avemu qualchì volta peccatu, quelli peccati sò cuntati contru à u vechju stessu chì era crucifissu cù Cristu; i nostri peccati ùn contanu micca contru à quale simu in Cristu. Avemu u duvere di cumbatte u peccatu - micca per esse salvatu, ma perchè simu digià figlioli di Diu. In l'ultima parte di u capitulu 8, Paul torna a so attenzione à u nostru gloriosu futuru.

Tutta a creazione ci aspetta

A vita cristiana ùn hè micca faciule. A lotta à u peccatu ùn hè micca faciule. A ricerca sustinuta ùn hè micca faciule. Affruntà a vita di ogni ghjornu in un mondu cadutu, cù e persone corruptible, rende a vita difficiule per noi. Eppuru Paul dice: "I soffrenze di questu ghjornu ùn valenu micca paragunate cù a gloria chì deve esse revelata in noi" (verse 18). Cum'è era per Ghjesù, cusì hè a gioia per noi - un futuru cusì maravigliu chì i nostri prucessi attuali pareranu insignificanti.

Ma ùn simu micca i soli à prufittà di questu. Paul dice chì ci hè un scopu còsmicu à u pianu di Diu chì hè travagliatu in noi: "Per l'aspittà ansiosa di e criature aspetta chì i figlioli di Diu sia revelatu" (verse 19). Micca solu a creazione ci vole à vede in gloria, ma a creazione stessa serà benedetta cù u cambiamentu cum'è u pianu di Diu hè purtatu à u fruttu, cum'è Paul dice in i prossimi versi: "Creazione hè sottumessu à a corruzzione ... ma a speranza; perchè a creazione serà ancu liberata da a schiavitù di a corruzzione in a gloriosa libertà di i figlioli di Diu "(versi 20-21).

A creazione hè avà in decadenza, ma ùn hè micca ciò chì deve esse. À a risurrezzione, s'ellu ci hè datu a gloria chì ghjustu appartene à i figlioli di Diu, l'universu serà ancu liberatu da a schiavitù. L'universu sanu hè statu redimutu attraversu l'opera di Ghjesù Cristu (Colossians 1,19-20u).

Aspittavu cun pacienza

Ancu s'è u prezzu hè digià pagatu, ùn avemu micca vistu tuttu ciò chì Diu hà da finisce. "Tutta a creazione ora geme sottu a so cundizione, cum'è in travagli" (Rumani 8,22 NGÜ). A Creazione soffre cum'è s'ellu fussi in i pene di u travagliu, cum'è forma u ventre in quale avemu natu. Micca solu, "ma noi stessi, chì avemu i primi frutti di u Spìritu, gememu sempre in l'internu, aspittendu l'adopzione cum'è figlioli è a redenzione di i nostri corpi" (verse 23 NIV). Ancu s'è u Spìritu Santu hè statu datu à noi cum'è una guaranzia di salvezza, avemu troppu lotta perchè a nostra salvezza ùn hè ancu cumpleta. Luttemu cù u peccatu, luttemu cù limitazioni fisiche, dolore è soffrenu, ancu cum'è ci rallegramu in ciò chì Cristu hà fattu per noi.

A salvezza significa chì i nostri corpi ùn sò più sottumessi à a corruzzione (1. Corinti 15,53) sarà fattu novu è trasfurmatu in gloria. U mondu fisicu ùn hè micca a basura per esse eliminata - Diu hà fattu bè è ellu hà da fà novu novu. Ùn sapemu micca cumu i corpi sò risuscitati, nè sapemu micca a fisica di l'universu rinnuvatu, ma pudemu cunfidà u Creatore per compie u so travagliu.

Ùn avemu micca vistu ancu una creazione perfetta, nè in l'universu nè in a terra, nè in i nostri corpi, ma simu cunfidenti chì tuttu serà trasfurmatu. Cum'è Paul hà dettu: "Perchè semu salvati, ma in speranza. Ma a speranza chì si vede ùn hè micca speranza; perchè cumu si pò sperà ciò chì si vede ? Ma s'è speremu ciò chì ùn vedemu, aspittemu cun pacienza " (Rumani 8,24-25u).

Aspittemu cun pacienza è diligenza per a risurrezzione di i nostri corpi una volta chì a nostra adopzione hè cumpleta. Vivemu in a situazione di dighjà ma micca ancora : dighjà riscattatu ma micca ancu cumplettamente riscattatu. Semu digià liberi da a cundanna, ma micca cumplettamente da u peccatu. Semu digià in u regnu, ma ùn hè ancu in a so pienezza. Vivemu cù l'aspettu di l'età à vene, mentre chì simu sempre affruntendu aspetti di questa età. "In listessu modu, u Spìritu aiuta a nostra debulezza. Perchè ùn sapemu chì pricà, cum'è deve esse; ma u Spìritu stessu supplica per noi cun gemi inesprimibili "(verse 26). Diu cunnosce e nostre limitazioni è frustrazioni. Sapi chì a nostra carne hè debule. Ancu quandu u nostru spiritu hè vuluntà, u Spìritu di Diu intercede per noi, ancu per i bisogni chì ùn ponu micca esse messi in parolle. U Spìritu di Diu ùn caccià a nostra debulezza, ma ci aiuta in a nostra debulezza. Ellu copre a distanza trà vechju è novu, trà ciò chì vedemu è ciò chì ci hà spiegatu. Per esempiu, peccamu ancu s'è vulemu fà u bè (7,14-25). Avemu vistu u peccatu in a nostra vita, ma Diu ci dichjara ghjustizia perchè Diu vede u risultatu finale, ancu s'è u prucessu hè ghjustu principiatu.

Malgradu a discrepanza trà ciò chì vedemu è ciò chì vulemu, pudemu confià in u Spìritu Santu per fà ciò chì ùn pudemu micca fà. Ci hà da vede. "Ma quellu chì cerca u core sapi induve a mente di u spiritu hè diretta; perchè ellu rapprisenta i santi cum'è piace à Diu "(8,27). U Spìritu Santu hè da u nostru latu chì ci aiuta per chì pudemu esse cunfidenti!

Chjamatu secondu u so scopu Malgradu i nostri prucessi, debulezza è peccati, "sapemu chì tutte e cose travaglianu inseme per u bè à quelli chì amanu à Diu, à quelli chì sò chjamati secondu u so scopu" (verse 28). Diu ùn causa micca tutte e cose, ma permette è travaglia cun elli secondu u so scopu. Hà un pianu per noi, è pudemu esse sicuru ch'ellu hà da finisce u so travagliu in noi (Filippesi 1,6).

Diu hà pianificatu in anticipu chì duvemu diventà cum'è u so Figliolu, Ghjesù Cristu. Allora ci hà chjamatu per mezu di u Vangelu, ci hà ghjustificatu per mezu di u so Figliolu, è ci hà unitu cun ellu in a so gloria: "Per quelli chì ellu hà sceltu, hà ancu predestinatu à esse à a sumiglia di u so Figliolu, per esse u primu natu trà parechji fratelli. . Ma quellu chì hà predestinatu, hà chjamatu ancu; ma quellu chì hà chjamatu, hà ancu ghjustificatu; ma quellu chì hà ghjustificatu, hà ancu glurificatu " (Rumani 8,29-30u).

I significati di l'elezzione è di a predestinazione sò assai dibattiti, ma questi versi ùn clarificanu micca u dibattitu perchè Paulu ùn si focalizeghja micca in questi termini quì (nè in altrò). Per esempiu, Paul ùn cummenta micca se Diu permette à e persone di ricusà a glorificazione ch'ellu hà pianificatu per elli. Quì, Paulu, quandu s'avvicina à u puntu culminante di a so predicazione di l'evangelu, vole rassicurà i lettori chì ùn anu micca bisognu di preoccupassi di a so salvezza. S'elli l'accettanu, l'averanu ancu. È per a clarificazione retorica, Paul parla ancu di Diu chì hà digià glurificatu cù l'usu di u passatu. Hè bonu cum'è accadutu. Ancu s'è no luttemu in questa vita, pudemu cuntà a glorificazione in a prossima.

Più cà simplici invintati

"Chì avemu da dì di questu? Se Diu hè per noi, quale pò esse contru à noi? Quale ùn hà micca risparmiatu u so figliolu, ma l'hà rinunziatu per noi tutti - cumu ùn deve micca dà tuttu cun ellu? (versi 31-32). Siccomu Diu hè andatu finu à dà u so Figliolu per noi mentre eramu sempre peccatori, pudemu esse sicuru chì ellu ci darà tuttu ciò chì avemu bisognu per fà accade. Pudemu esse sicuru chì ùn serà micca arraggiatu cun noi è caccià u so rigalu. "Quale accuserà l'eletti di Diu? Diu hè quì per ghjustificà "(verse 33). Nimu ci pò culpisce u ghjornu di u Ghjudiziu perchè Diu ci hà dichjaratu innocenti. Nimu ci pò cundannà, perchè Cristu u nostru Redentore intercede per noi : « Quale cundannarà ? Cristu Ghjesù hè quì, chì hè mortu, sì piuttostu, chì ancu risuscitatu, chì hè à a diritta di Diu, è intercede per noi "(verse 34). Ùn avemu micca solu un sacrifiziu per i nostri peccati, ma avemu ancu un Salvatore vivu chì hè sempre cun noi in a nostra strada di gloria.

L'abilità retorica di Paul hè evidenti in u climax mossu di u capitulu: "Quale ci separarà da l'amore di Cristu? Tribulazione, o angoscia, o persecuzione, o fame, o nudità, o periculu, o spada ? Cumu hè scrittu (Salmu 44,23) : »Pà u vostru caru simu ammazzati tuttu u ghjornu ; simu cuntati cum'è pecure da esse macellate » (versi 35-36). Ci ponu separà e circustanze da Diu? Sè simu uccisi per a fede, avemu persu a battaglia ? Nisuna manera, dice Paul: "In tutte queste cose simu più di vincitori per quellu chì ci hà amatu cusì caru" (verse 37 Elberfelder). Ancu in u dulore è u soffrenu ùn simu perdenti - simu megliu cà i vincitori perchè participemu à a vittoria di Ghjesù Cristu. U nostru premiu di vittoria - a nostra eredità - hè a gloria eterna di Diu! Stu prezzu hè infinitamente più grande di u costu.

"Perchè sò sicuru chì nè a morte nè a vita, nè anghjuli, nè putenzi, nè autorità, nè cose prisenti nè à vene, nè alta nè bassa, nè alcuna altra criatura ci ponu separà da l'amore di Diu chì hè in Cristu Ghjesù u nostru. Signore" (versi 38-39). Nunda pò impedisce à Diu da u pianu chì hà per noi. Assolutamente nunda ci pò separà da u so amore! Pudemu confià in a salvezza chì ci hà datu.

di Michael Morrison