Cumu o cosa hè Satana?

024 wkg bs satana

L'anghjuli sò esseri spirituali creati. Sò dotati di arbitri liberi. I santi anghjuli serve à Diu cum'è messageri è agenti, sò spiriti sottumessi per quelli chì anu da ottene a salvezza, è accumpagnaranu Cristu à u so ritornu. L'angeli disubbidienti sò chjamati dimònii, spiriti maligni è spiriti impuri (Ebrei 1,14; epifania 1,1; 22,6; Matteu 25,31; 2. Petru 2,4; Marcu 1,23; Matteu 10,1).

Satanassu hè un anghjulu cadutu, capu di e forze male in u mondu spiritu. L'Scrittura s'indirizza à ellu in diverse manere: diavulu, avversariu, u cattivu, assassinu, bugiarda, latru, tentatore, accusatore di i nostri fratelli, dragone, diu di stu mondu, etc. Hè in rivolta constante contr'à Diu. Per mezu di a so influenza, simina a discordia, l'illusione è a disubbidienza trà e persone. In Cristu hè digià scunfittu, è u so regnu è influenza cum'è u Diu di stu mondu finiscinu cù u ritornu di Ghjesù Cristu (Luca 10,18; Revelazione 12,9; 1. Petru 5,8; Ghjuvanni 8,44; Job 1,6-12; Zaccaria 3,1-2; Apocalisse 12,10; 2. Corinti 4,4; Revelazione 20,1: 3; Ebrei 2,14; 1. Johannes 3,8).

Satan ùn hè micca divinu

A Bibbia rende chjaru chì ci hè solu un Diu (Mal 2,10; Efesini 4,6), è ellu hè Babbu, Figliolu è Spìritu Santu (vede a Lezzione #5). Satanassu ùn hà micca e caratteristiche di a divinità. Ùn hè micca u creatore, ùn hè micca omnipresente, micca omnisciente, micca pienu di grazia è verità, micca "u solu putente, u rè di i rè è u signore di i signori" (1. Timoteu 6,15). L'Scrittura indica chì Satanassu era trà l'anghjuli creati in u so statu originale. L'anghjuli sò creati spiriti ministri (Neemia 9,6; Ebrei 1,13-14), dotata di arbitri liberi.

L'anghjuli cumportanu i cumandamenti di Diu è sò più putenti chè l'omu (Salmu 10 Dec.3,20; 2. Petru 2,11). Sò ancu infurmati per prutege i credenti1,11) è lode à Diu (Luca 2,13-14; Apocalisse 4, etc.).
Satanassu, chì u so nome significa "avversu" è chì u nome hè ancu u diavulu, hà guidatu forse un terzu di l'angeli in una ribellione contru à Diu (Apocalisse 1 Cor.2,4). Malgradu sta apostasia, Diu riunisce "millaie d'angeli" (Ebrei 1 Cor.2,22). I dimònii sò anghjuli chì "ùn sò micca stati in u celu, ma anu lasciatu u so locu" (Ghjude 6) è si sò uniti à Satanassu. "Car Dieu n'a pas épargné même les anges qui ont péché, mais les a jetés dans les chaînes des ténèbres dans l'enfer et les a livrés pour être retenus pour jugement" (2. Petru 2,4). L'attività di i dimònii hè limitata da queste catene spirituali è metaforiche.

A tipulugia di i passaggi OT cum'è Isaia 14 è Ezekiel 28 indicanu chì Satanassu era un esse angelicu speciale, certi speculanu chì era un arcanghjulu in bonu statu cun Diu. Satanassu era "irreprochable" da u ghjornu chì hè statu creatu finu à chì l'iniquità hè stata truvata in ellu, è era "pienu di saviezza è bellu in misura" (Ezekiel 2).8,12-15u).

Eppuru hè diventatu "pienu di iniquità", u so core era alteru per via di a so bellezza, è a so saviezza hè stata currutta per via di u so splendore. Rinunziò à a so santità è a capacità di copre in misericordia è divintò un "spettaculu" destinatu à esse distruttu (Ezekiel 2).8,16-19u).

Satanassu hà cambiatu da u Bringer of Light (u nome Luciferu in Isaia 14,12 significa "portatore di luce") à "putere di bughjura" (Colossians 1,13; Efesini 2,2) quand'ellu hà decisu chì u so statutu d'anghjulu ùn era micca abbastanza è chì vulia divintà cum'è u "Altissimo" (Isaia 1).4,13-14u).

Comparare chì a risposta di l'anghjulu Ghjuvanni vulia adurà: "Ùn fate micca!" (Apocalisse 1 Cor.9,10). L'anghjuli ùn deve esse veneratu perchè ùn sò micca Diu.

Perchè a sucetà hà fattu idoli di i valori negativi chì Satana hà prumuvutu, l'Scritture u chjamanu u "dieu di stu mondu" (2. Corinti 4,4), è "u putente chì guverna in l'aria" (Efesini 2,2) chì u so spiritu corruptu hè in ogni locu (Efesini 2,2). Ma Satanassu ùn hè micca divinu è ùn hè micca in u stessu pianu spirituale cum'è Diu.

Ciò chì Satan fa

"U diavulu pecca da u principiu" (1. Johannes 3,8). "Hè un assassinu da u principiu è ùn stà micca in a verità; perchè a verità ùn hè micca in ellu. Quand'ellu parla minzogna, parla da u so propiu; perchè hè un bugiardariu è u babbu di i bugie " (Ghjuvanni 8,44). Cù i so minzogni accusa i credenti "ghjornu è notte davanti à u nostru Diu" (Rumani 12,10).

Hè u male, cum'è hà purtatu l'umanità à u male in i tempi di Noè : a puesia è l'aspirazione di i so cori era solu u male per sempre (1. Mosè 6,5).

U so desideriu hè di esercità a so influenza maligna nantu à i credenti è i credenti potenzali per sguassate da a "luce luminosa di l'evangelu di a gloria di Cristu" (2. Corinti 4,4) per ch'elli ùn ricevenu micca una "parte in a natura divina" (2. Petru 1,4).

À questu scopu, porta i cristiani à u peccatu, cum'è ellu hà tentatu Cristu (Matteu 4,1-11), è hà utilizatu l'ingannimentu insidiosu, cum'è Adamu è Eva, per fà li "da a simplicità versu Cristu" (2. Corinti 11,3) distrarà. Per ottene questu, qualchì volta si disfraza in un "anghjulu di luce" (2. Corinti 11,14), è finge di esse qualcosa chì ùn hè micca.

Per via di l'attrazione è per l'influenza di a sucità sottu u so cuntrollu, Satanassu cerca di induce i cristiani à alluntanassi da Diu. Un croyant se sépare de Dieu grâce à sa libre volonté de pécher en cédant à la nature humaine pécheresse, en suivant les voies corrompues de Satan et en acceptant sa considérable influence trompeuse (Matthieu). 4,1-10; 1. Johannes 2,16-17; 3,8; 5,19; Efesini 2,2; Colossesi 1,21; 1. Petru 5,8; Ghjacumu 3,15).

Tuttavia, hè impurtante ricurdà chì Satanassu è i so dimònii, cumprese tutte e tentazioni di Satanassu, sò sottumessi à l'autorità di Diu. Diu permette tali attività perchè hè a vulintà di Diu chì i credenti anu a libertà (a vuluntà libera) per fà scelte spirituali (Job 1 Dec.6,6-12; Marcu 1,27; Luke 4,41; Colossesi 1,16-17; 1. Corinti 10,13; Luca 22,42; 1. Corinti 14,32).

Cumu u credente deve risponde à Satana?

A risposta scritturale principale di u credente à Satanassu è i so tentativi di induceci in u peccatu hè di "resisti à u diavulu, è ellu fughjerà da voi" (James 4,7; Matteu 4,1-10), ne lui donnant ainsi « aucune place » ou occasion (Ephésiens 4,27).

A resistenza à Satanassu include a preghiera per a prutezzione, sottumessu à Diu in ubbidienza à Cristu, esse cuscenti di l'attrattiva di u male, acquistendu qualità spirituali (ciò chì Paul chjama mette nantu à tutte l'armatura di Diu), a fede in Cristu, chì per u Spìritu Santu piglia. cura di noi (Matthew 6,31; Ghjacumu 4,7; 2. Corinti 2,11; 10,4-5; Efesini 6,10-18; 2. Tessalonicesi 3,3). A resistenza include ancu esse spiritualmente alerta, "perchè u diavulu cammina cum'è un leone ruggente, cerchendu quale ellu pò divorà" (1. Petru 5,8-9u).

A maiò parte di tuttu, mettemu a nostra fiducia in Cristu. In 2. Tessalonicesi 3,3 avemu leghje, "chì u Signore hè fidu; ellu vi rinfurzà è vi prutege da u male ". Ci cunfiemu di a fideltà di Cristu "stendu fermi in a fede" è dedicà à ellu in preghiera per ch'ellu ci redime da u male (Matteu 6,13).

I cristiani duveranu stà in Cristu (Ghjuvanni 15,4) è evitendu impegnà in l'attività di Satanassu. Duvete pensà à e cose chì sò onorevoli, ghjuste, pure, belle è reputate (Filippines). 4,8) meditate invece di esplorà "a prufundità di Satanassu" (Apoc 2,24).

I credenti anu ancu accettà a rispunsabilità di piglià a rispunsabilità per i so peccati persunali è micca culpisce Satanassu. Satanassu pò esse l'uriginatore di u male, ma ellu è i so dimònii ùn sò micca l'unichi chì perpetuanu u male perchè l'omi è e donne di a so propria vuluntà anu creatu è persista in u so propiu male. L'omu, micca Satanassu è i so dimònii, sò rispunsevuli di i so piccati (Ezekiel 18,20; Ghjacumu 1,14-15u).

Ghjesù hà digià vintu

A volte, a vista hè spressione chì Diu hè u più grande, Satana u minore, è chì sò in qualchì manera intrappulati in un cunflittu eternu. Questa idea hè chjamata dualisimu.
Una tale vista ùn hè micca biblica. Ùn ci hè micca una lotta cuntinua per a supremazia universale trà i putenzi di a bughjura guidati da Satanassu è i puteri di u bonu guidati da Diu. Satanassu hè solu un esse creatu, totalmente subordinatu à Diu, è Diu hà l'autorità suprema in tutte e cose. Ghjesù hà triunfatu annantu à tutte e pretese di Satanassu. Cridendu in Cristu avemu digià a vittoria, è Diu hà a sovranità nantu à tutte e cose (Colossians 1,13; 2,15; 1. Johannes 5,4; Salmu 93,1; 97,1; 1. Timoteu 6,15; Revelazione 19,6).

Per quessa, i cristiani ùn anu micca bisognu di preoccupazione eccessiva di l'efficacità di l'attacchi di Satanassu contru à elli. Nè l'anghjuli, nè i putenzi, nè l'autorità "ci ponu separà da l'amore di Diu chì hè in Cristu Ghjesù" (Rumani 8,38-39u).

De temps à autre, on lit dans les Évangiles et les Actes des Apôtres que Jésus et les disciples qu'Il a spécialement autorisés chassèrent les démons des personnes qui étaient physiquement et/ou spirituellement affligées. Questu illustra a vittoria di Cristu annantu à i puteri di a bughjura. A motivazione includeu cumpassione per quelli chì soffrenu è una autentificazione di l'autorità di Cristu, u Figliolu di Diu. L'espulsione di i dimònii era ligata à l'alleviazione di e malatie spirituali è / o fisiche, micca à u prublema spirituale di caccià u peccatu persunale è e so cunsequenze (Matteu 1).7,14-18; Marcu 1,21-27; Marcu 9,22; Luke 8,26-29; Luke 9,1; Atti 16,1-18u).

Satana ùn trimà più a terra, scuzzulate i regni, trasforma u mondu in un desertu, distrugge e cità è mantene l'umanità chjusa in una casa di prigiuneri spirituali.4,16-17u).

"Quellu chì commette u peccatu hè di u diavulu; perchè u diavulu pecca da u principiu. Per questu scopu hè apparsu u Figliolu di Diu, per distrughje l'opere di u diavulu "(1. Johannes 3,8). Pruvottendu u credente à u peccatu, Satanassu hà avutu u putere di guidà ellu à a morte spirituale, vale à dì l'alienazione da Diu. Mais Jésus s'est sacrifié « afin de détruire par sa mort celui qui avait le pouvoir sur la mort, le diable » (Hébreux). 2,14).

Dopu à u ritornu di Cristu, sguasserà l'influenza di Satanassu è i so dimònii, in più di e persone chì mantenenu l'influenza di Satanassu senza pentimentu, ghjittanduli una volta per sempre in u lavu di u focu Gehenna.2. Tessalonicesi 2,8; Apocalisse 20).

iju

Satanassu hè un anghjulu cadutu chì cerca di corrompere a vulintà di Diu è impedisce à u credente di ghjunghje à u so potenziale spirituale. Hè impurtante chì u credente sia cuscente di l'arnesi di Satanassu senza preoccupà ellu stessu cù Satanassu o dimònii, perchè Satanassu ùn ne prufiteghja micca (2. Corinti 2,11).

da James Henderson