Luce, Diu è grazia

172 grazia di Diu luceCume ghjovanu adolescente, stava assittatu in un sinemà quand u putere scappò. In a bughjura, u murmuru di l'audienza era più forte ogni secunna. Aghju nutatu cumu suspettuamente stava circandu di truvà una uscita appena qualcunu hà apertu una porta esterna. A luce versò in u sinemà è u muttu è a mo ricerca suspetta sò finuti subitu.

Finu à chì ci simu affruntati cù a bughjura, a maiò parte di noi pigliamu luce. Tuttavia, ùn ci hè nunda à vede senza luce. Avemu solu vede qualcosa quandu a luce illumina una stanza. Induve qualcosa vene à i nostri ochji, stimula i nostri nervi ottici è produce un signale chì permette u nostru cervellu esse identificatu cum'è un ughjettu in u spaziu cun una apparenza specifica, a pusizione è u muvimentu. Comprenderà a natura di a luce hè statu un sfida. I teorii iniziali piglianu inevitabilmente a luce cum'è particelle, poi cum'è onde. Oghje a maiò parte di i fisici capiscenu a luce cum'è particelle d'onda. Notate ciò chì Einstein hà scrittu: Sembra chì a volte ci tocca à aduprà una è qualchì volta l'altra teuria, mentre pudemu usà e duie volte. Avemu davanti à un novu tipu di incomprensibilità. Avemu duie imagine conflittuali di a realtà. Individuali, nimu d'elli ùn ponu spiegà cumplettamente l'apparizione di a luce, ma inseme facenu.

Un aspettu interessante nantu à a natura di a luce hè per quessa chì a bughjura ùn hà micca putere nantu à questu. Mentre chì a luce scaccia a bughjura, u reversu ùn hè micca veru. In l'Scrittura, stu fenomenu ghjoca un rolu prominente in relazione à a natura di Diu (luce) è u male (oscurità o bughjura). Nota ciò chì l'apòstulu Ghjuvanni hà dettu 1. Johannes 1,5-7 (HFA) hà scrittu: Questu hè u missaghju chì avemu intesu da Cristu è chì vi trasmettemu: Diu hè lume. Ùn ci hè micca bughjura cun ellu. Allora, quandu avemu dichjaratu chì appartenemu à Diu è campemu sempre in a bughjura di u peccatu, allora simu mintiti è cuntradisce a verità cù a nostra vita. Ma s'è no campemu à a luce di Diu, allora simu ancu cunnessi unu à l'altru. È u sangue chì u so Figliolu Ghjesù Cristu hà versatu per noi ci libera da ogni culpabilità.

Cum'è Thomas F. Torrance hà nutatu in u so libru Fede Trinitaria, u primu capu di a chjesa Atanasiu, seguendu l'insignamenti di Ghjuvanni è di l'altri primi apòstuli, hà adupratu a metafora di a luce è u so splendore per parlà di a natura di Diu cum'è l'avianu fattu. noi per mezu di Ghjesù Cristu: Cum'è a luce ùn hè mai senza a so radiazione, cusì u Babbu ùn hè mai senza u so Figliolu o senza a so parolla. Inoltre, cum'è a luce è a lucentezza sò una è ùn sò micca strane l'una à l'altra, cusì sò ancu u babbu è u figliolu unu è micca stranieri l'unu à l'altru, ma di una stessa natura. Cum'è Diu hè luce eterna, cusì u Figliolu di Diu, cum'è radiazione eterna, hè Diu in sè luce eterna, senza principiu è senza fine (pagina 121).

Athanasius hà formulatu un puntu impurtante chì ellu è l'altri capi di a chjesa presentavanu bè in u Credo di Nicea: Ghjesù Cristu sparte cù u Babbu l'unica essenza (grecu = ousia) di Diu. S'ellu ùn era micca per quessa, ùn avissi micca avutu sensu quandu Ghjesù disse: "Quellu chì m'hà vistu, hà vistu ancu u Babbu" (Ghjuvanni 1).4,9). Cum'è Torrance dichjara, se Ghjesù ùn era micca cunsubstantial (an ousia) cù u Babbu (è cusì cumplettamente Diu), ùn averemu micca a revelazione sana di Diu in Ghjesù. Ma quandu Ghjesù hà pruclamatu chì ellu hè veru, chì a rivelazione, per vede ellu hè di vede u babbu, per sente ellu hè di sente u babbu cum'ellu hè. Ghjesù Cristu hè u Figliolu di u Babbu in essenza, vale à dì in a realtà essenziale è a natura. Torrance cummenta in "Trinitarian Faith" in a pagina 119: A relazione Babbu-Figliu coincide cumplettamente è perfettamente in l'unicità di Diu eternamente propiu è coexistente cù u Babbu è u Figliolu. Diu hè u Babbu cum'è ellu hè eternamente u Babbu di u Figliolu, è cum'è u Figliolu hè Diu di Diu, cum'è ellu hè eternu u Figliolu di u Babbu. Ci hè una intimità perfetta è eterna trà u Babbu è u Figliolu, senza alcuna "distanza" in esse, tempu, o cunniscenza trà elli.

Perchè u Patre è u Figliolu sò unu in essenza, sò ancu unu in fà (azzione). Fighjate ciò chì Torrance hà scrittu annantu à questu in Duttrina Cristiana di Diu: Ci hè una relazione ininterrotta di esse è azzione trà u Figliolu è u Babbu, è in Ghjesù Cristu sta relazione hè stata incarnata una volta per tutte in a nostra esistenza umana. Cusì ùn ci hè micca Diu daretu à u spinu di Ghjesù Cristu, ma solu questu Diu, chì a faccia a vedemu in a faccia di u Signore Ghjesù. Ùn ci hè micca Diu scuru, insondabile, nisuna divinità casuale chì ùn sapemu nunda, ma pudemu solu tremà prima mentre a nostra cuscenza culpevule pinta strisce dure nantu à a so dignità.

Questa cunniscenza di a natura (essenza) di Diu, revelata à noi in Ghjesù Cristu, hà ghjucatu un rolu cruciale in u prucessu di ufficializà u canone di u Novu Testamentu. Nisun libru era eligibile per l'inclusione in u Novu Testamentu, salvu chì ùn hà priservatu l'unità perfetta di u Babbu è u Figliolu. Cusì, sta verità è a realità hà servitu cum'è a chjave interpretativa (vale à dì, ermeneutica) a verità di terra da quale u cuntenutu di u Novu Testamentu era determinatu per a Chjesa. Capisce chì u Babbu è u Figliolu (cumpresu u Spìritu) sò unu in essenza è l'azzione ci aiuta à capisce a natura di a grazia. A grazia ùn hè micca una sustanza creata da Diu per stà trà Diu è l'omu, ma cum'è Torrance a descriva, hè "a donazione di Diu à noi in u so Figliolu incarnatu, in quale u rigalu è u donatore sò elli stessi inseparabilmente un Diu". a grandezza di a grazia di salvezza di Diu hè una sola persona, Ghjesù Cristu, perchè in, attraversu è da ellu vene a salvezza.

U Diu Triune, a Luce Eterna, hè a fonte di ogni "illuminazione", sia fisica sia spirituale. U Babbu chì chjamava a luce à l'esistenza hà mandatu u so Figliolu per esse a luce di u mondu, è u Babbu è u Figliolu mandanu u Spìritu per purtà l'illuminazione à tutti i persone. Ancu se Diu "abita in una luce inaccessibile" (1. squadra. 6,16), s'hè manifestatu à noi per u so Spìritu, in a "faccia" di u so Figliolu incarnatu, Ghjesù Cristu (cf. 2. Corinti 4,6). Ancu s'ellu ci vole à guardà cun prudenza in prima per "vede" sta luce sbulicata, quelli chì a piglianu prestu capiscenu chì a bughjura hè stata bandita in larga è larga.

In u calore di luce

Ghjiseppu Tkach
U presidente GRACE COMMUNION INTERNATIONAL


in pdfA natura di a luce, Diu è grazia