Ghjesù eri, oghje è per sempre

171 Ghjesù oghje ieri per sempreCalchì volta ci avvicinemu à a celebrazione di Natale di l'Incarnazione di u Figliolu di Diu cun tantu entusiasmu chì lasciamu l'Avventu, u tempu quandu l'annu di a chjesa cristiana principia, svanisce in u fondu. U tempu di l'Avventu, chì include quattru dumenica, principia quist'annu u 29 di nuvembre è annuncia u Natale, a celebrazione di a nascita di Ghjesù Cristu. U terminu "Avventu" hè derivatu da u latinu adventus è significa qualcosa cum'è "arrivu" o "arrivu". Duranti l'Avventu, i trè "veniti" di Ghjesù sò celebrati (tipicamenti in ordine inversu): u futuru (ritornu di Ghjesù), u presente (in u Spìritu Santu) è u passatu (incarnazione / nascita di Ghjesù).

Capemu u significatu di l'Avventu ancu megliu quandu cunsideremu cumu sti trè venuti sò ligati l'un à l'altru. Cum'è u scrittore di l'Ebrei hà dettu: "Ghjesù Cristu u stessu ieri, è oghje, è per sempre" (Ebrei 1 Cor.3,8). Ghjesù hè ghjuntu cum'è un omu incarnate (ayer), vive à traversu u Spìritu Santu prisente in noi (oghje) è torna cum'è Rè di tutti i rè è Signore di tutti i signori (per sempre). Un altru modu di vede questu hè in quantu à u regnu di Diu. L'incarnazione di Ghjesù hà purtatu à l'omu u regnu di Diu (ieri); ellu stessu invita i credenti à entre in quellu regnu è à participà à ellu (oghje); è quandu torna, revelà u regnu di Diu preesistente à tutta l'umanità (per sempre).

Ghjesù hà utilizatu parechje parabole per spiegà u regnu chì avia da stabilisce: a parabola di a sumente chì cresce in silenziu è invisibile (Marcu 4,26-29), quella di a grana di mustarda, chì esce da una piccula sumente è si sviluppa in un grande arbusto (Markus). 4,30-32), cum'è quella di levadura, chì leva tutta a pasta (Matteu 13,33). Queste paràbuli mostranu chì u regnu di Diu hè statu purtatu à a terra cù l'incarnazione di Ghjesù è hè sempre veramente è veramente perseverante oghje. Ghjesù hà dettu ancu: "Se aghju cacciatu i spiriti maligni per u Spìritu di Diu [chì hà fattu], allora u regnu di Diu hè ghjuntu nantu à voi" (Matteu 1).2,28; Luke 11,20). U regnu di Diu hè prisente, disse, è l'evidenza di questu hè ducumentata in u so casting fora di i dimònii è altre opere boni di a chjesa.
 
U putere di Diu hè sempre manifestatu per mezu di u putere di i credenti chì campanu in a realità di u regnu di Diu. Ghjesù Cristu hè u capu di a chjesa, era cusì ieri, hè oghje è serà per sempre. Cum'è u regnu di Diu era prisenti in u ministeru di Ghjesù, hè avà prisente (ma micca ancu in perfetta) in u ministeru di a so chjesa. Ghjesù u Rè hè trà noi; u so putere spirituale abita in noi, ancu s'è u so regnu ùn hè ancu cumplettamente efficace. Martin Luther hà paragunatu chì Ghjesù hà ligatu à Satanassu, ancu s'ellu per una longa catena: "[...] ellu [Satana] ùn pò fà più cà un gattivu cane in una catena; pò abbaiari, curriri da quì à quì, strappà a catena ".

U regnu di Diu vinarà in esse in tutta a so perfezione - questu hè a "cosa eterna" chì speremu. Sapemu chì ùn pudemu micca cambià u mondu sanu in quì è avà, ùn importa micca quantu avemu da pruvà à riflette à Ghjesù in a nostra vita. Solu Ghjesù pò fà quessa, è ellu hà da fà in tutta a gloria quandu ellu torna. Se u regnu di Diu hè digià una realità in u presente, diventerà solu una realità in tutta a so perfezione in u futuru. S'ellu hè sempre largamente oculatu oghje, serà revelatu cumplettamente quandu Ghjesù torna.

Paul spessu parlava di u regnu di Diu in u so sensu futuru. Hà avvistatu di tuttu ciò chì puderia impedisce di "eredità u regnu di Diu" (1. Corinti 6,9-10 è 15,50; Galati 5,21; Efesini 5,5). Comu spessu pò esse vistu da a so scelta di parolle, hà sempre cridutu chì u regnu di Diu seria realizatu à a fine di u mondu (1 Thess. 2,12; 2 Tess 1,5; Colossesi 4,11; 2. Timoteu 4,2 è 18). Ma sapia ancu chì induve Ghjesù era, u so regnu hè digià presente, ancu in ciò chì chjamava "stu mondu cattivu attuale". Siccomu Ghjesù abita in noi in u quì è avà, u regnu di Diu hè digià presente, è sicondu Paul avemu digià a citadinanza in u regnu di i celi (Filippesi). 3,20).

Si parla ancu di l'Avventu in quantu à a nostra salvezza, chì hè riferita in u Novu Testamentu in trè tempi: passatu, presente è futuru. A nostra salvezza passata riprisenta u passatu. Hè statu purtatu da Ghjesù à a so prima venuta - per via di a so vita, morte, risurrezzione è ascensione. Sperimentemu u presente avà quandu Ghjesù stà in noi è ci chjama à participà à u so travagliu in u regnu di Diu (regnu di i celi). U futuru significa u perfettu cumpiimentu di a redenzione chì ci venerà quandu Ghjesù ritorna per tutti da vede è Diu serà tuttu in tuttu.

Hè interessante di nutà chì a Bibbia enfatiza l'apparenza visibile di Ghjesù à a so prima è ultima venuta. Trà "ayer" è "eternu", a venuta presente di Ghjesù hè invisibule in chì u vedemu camminendu, à u cuntrariu di a vita di u primu seculu. Ma postu chì simu avà ambasciatori per Cristu (2. Corinti 5,20), simu chjamati à stà per a realità di Cristu è u so regnu. Ancu s'è Ghjesù ùn pò micca esse visibile, sapemu chì ellu hè cun noi è ùn ci abbandunarà mai o ci lasciarà. I nostri cumpagni umani ponu ricunnoscelu in noi. Semu sfidati à sparghje frammenti di a gloria di u regnu permettendu à u fruttu di u Spìritu Santu per permeà noi è mantenendu u novu cumandamentu di Ghjesù per amà l'altri.3,34-35u).
 
Quandu avemu capitu chì l'Avventu hè à u centru, chì Ghjesù hè ieri, oghje è per sempre, simu megliu capaci di capisce u mutivu tradiziunale in forma di quattru candele chì precede u tempu di a venuta di u Signore: speranza, Pace, gioia è amore. Cum'è u Messia di quale i prufeti anu parlatu, Ghjesù hè a vera incarnazione di a speranza chì hà datu forza à u populu di Diu. Ùn hè vinutu micca cum'è guerrieru o rè sottumessu, ma cum'è Principe di Pace per mustrà chì hè u pianu di Diu di purtà a pace. U mutivu di gioia indica a gioia anticipazione di a nascita è di u ritornu di u nostru Salvatore. L'amore hè ciò chì Diu hè tuttu. Quellu chì hè Amore ci hà amatu eri (prima chì u mondu fussi fundatu) è cuntinueghja à fà cusì (individualmente è in modu intimu) oghje è sempre.

Pregu chì a stagione di l'Avventu sia piena di speranza, pace è gioia di Ghjesù per voi è chì da a putenza di u Spìritu Santu vi ricordiate ogni ghjornu quantu ellu vi ama.

Fiducià in Ghjesù ieri, oghje è per sempre,

Ghjiseppu Tkach

prisidenti
COMUNITÀ INTERNAZIONALE GRACE


in pdfAvventu: Ghjesù oghje, oghje è per sempre