infernu

131 infernu

L'infernu hè a separazione è l'alienazione da Diu chì i peccatori incorregibili anu sceltu. In u Novu Testamentu, l'infernu hè figurativamente parlatu cum'è "lavu di focu", "oscurità", è di Gehenna (dopu à a valle di Hinnom vicinu à Ghjerusalemme, un locu ardente per a sucietà). L'infernu hè scrittu cum'è punizione, soffrenu, turmentu, ruina eterna, pienghje è stringhje di denti. Scheol è Hades, dui termini da e lingue bibliche originali spessu traduttu cum'è "infernu" è "tomba", generalmente si riferiscenu à u regnu di i morti. A Bibbia insegna chì i peccatori impenitenti soffrenu a seconda morte in u lavu di u focu, ma ùn rende assolutamente chjaru se questu significa annihilazione o alienazione spirituale cuscente da Diu. (2. Tessalonicesi 1,8-9; Matteu 10,28; 25,41.46; Revelazione 20,14: 15-2; 1,8; Matteu 13,42; Salmu 49,14-15)

infernu

"Se a to manu diritta ti face cadere, tagliala è lanciala da tè. Hè megliu per voi chì unu di i vostri membri perisca, è chì tuttu u vostru corpu ùn vai micca in l'infernu " (Matteu 5,30). L'infernu hè qualcosa assai seriu. Avemu da piglià seriu l'avvertimentu di Ghjesù.

U nostru approcciu

U nostru credu descrive l'infernu cum'è "A separazione è l'alienazione da Diu chì i peccatori incorregibili anu sceltu". Ùn avemu micca dichjaratu se sta separazione è alienazione significa soffrenu eternu o una cessazione tutale di a cuscenza. In verità, dicemu chì a Bibbia ùn rende micca questu assolutamente chjaru.

Quandu vene à l'infernu, cum'è in parechje altre prublemi, avemu da stà à sente à Ghjesù. Se ci pigliamu seriu Ghjesù quandu insegna nantu à a grazia è a misericordia, duvemu ancu piglià seriamente quandu parla di punizione. Dopu tuttu, a misericòrdia ùn significa micca assai salvu qualcosa.

Avisi di u focu

In una paràbula, Ghjesù hà avvistatu chì i gattivi seranu gettati in una furnace ardente3,50). In questa paràbula ùn parlava micca di cremazione, ma di "chianci è stringhje di denti". In un'altra parabola, Ghjesù descrive a punizione di un servitore pardunatu chì ùn hà micca pardunatu u so servitore cum'è "punizione" (Matteu 1).8,34). Un'altra parabola descrive un omu gattivu chì hè statu ligatu è ghjittatu "in a bughjura" (Matteu 2).2,13). Questa bughjura hè descritta cum'è un locu di pienghje è chjappà i denti.

Ghjesù ùn spiega micca s'ellu a ghjente in u bughju soffre di u dulore o u dulore, è ùn spiega micca s'ellu si mughjenu i denti da u pentimentu o à l'ira. Chì ùn hè micca u scopu. In fatti, ùn mai detalla u destinu di i cattivi.

In ogni casu, Ghjesù avvisa a ghjente in termini chjaramente di ùn s'appoghjanu à nunda chì hà da esse ghjittati in u focu eternu. "Ma s'è a to manu o u to pede ti face cascà, tagliatelu è scaccià da voi", hà avvistatu Ghjesù. "Hè megliu per voi entre in a vita zoppi o storpi chì avè duie mani o dui pedi è esse ghjittati in u focu eternu" (Matteu 1)8,7-8u). Hè megliu ricusà sè stessu in questa vita chè esse "ghjittati in u focu di l'infernu" (verse 9).

Seranu i gattivi per esse puniti per sempre? A Bibbia pò esse interpretata in diverse manere nantu à questu puntu. Certi versi suggeriscenu una punizione eterna, mentre chì altri suggeriscenu una durata limitata. Ma in ogni modu, l'infernu si deve esse evitati in ogni casu.

Questu mi ramenta un libru InterVarsity Press nantu à u sughjettu, Two Views of Hell. Edward Fudge argumenta per annientamentu; Robert Peterson argumenta per a sofferenza eterna. Nantu à a cuprendula di stu libru ci sò dui omi, tramindui cù e mani davant'à elli
u capu in spressione di paura o horrore. U graficu hè distinatu per sprimà quessa
ancu sì ci sò duie opinioni su l'infernariu, hè spaventoso, ùn importa cumu vede l'infernu. Diu hè misericordiosu, ma a persona chì si oppone à Diu rifiuta a so misericòrdia è dunque soffre.

E Lettere di u Novu Testamentu

Ghjesù hà utilizatu una varietà di immagini per punisce quelli chì rifiutanu a misericordia di Diu: focu, bughjura, angoscia è distruzzione.

L'apòstuli anu parlatu ancu di ghjudiziu è di punizioni, ma l'anu descrittu in diverse manere. Pàulu hà scrittu: "Ma à quelli chì sò cuntenti è disubbidienti à a verità, disgrazia è còllera ubbidiscenu à l'ingiustizia; Tribulazione è angustia annantu à tutte l'ànime di l'omi chì facenu u male, prima annantu à i Ghjudei è ancu à i Grechi " (Rumani 2,8-9u).

Riguardu à quelli chì perseguitavanu a chjesa in Tessalonica, Paulu hà scrittu: "Supranu punizioni, distruzzioni eterna, da a presenza di u Signore è da a so gloria putenza" (2. Tessalonicesi 1,9). Dunque, in i nostri credenze, definiscemu l'infernu cum'è "separazione è alienazione da Diu".

A pena di l'Anticu Testamentu per rigettà a Legge Mosaica era a morte, ma quellu chì ricusa in modu cuscente à Ghjesù si merita una pena più grande, dice Ebrei. 10,28-29: "Hè terribili cascà in manu di u Diu vivu" (v. 31). Diu hè misericordioso oltre l'imaginazione, ma quandu un omu ricusa a so misericòrdia, solu u ghjudiziu resta. Diu ùn vole micca chì nimu soffre l'orrori di l'infernu - Ellu voli chì tutti venenu à u pentimentu è a salvezza (2. Petru 2,9). Ma quelli chì ricusanu una grazia cusì maravigliosa soffreranu. Hè a so scelta, micca di Diu. Dunque u nostru credu dice chì l'infernu hè statu "sceltu da i peccatori incorregibili". Questa hè una parte impurtante di u ritrattu.

A vittoria finale di Diu hè ancu una parte impurtante di u ritrattu. Tuttu serà purtatu sottu u cuntrollu di Cristu perchè ellu hà redimutu tutta a creazione (1. Corinti 15,20-24; Colossesi 1,20). Tuttu serà fattu bè. Ancu a morte è u regnu di i morti seranu distrutti à a fine (Apocalisse 20,14). A Bibbia ùn ci dice micca cumu l'infernu si mette in questa stampa, nè ùn dicemu micca di sapè. Avemu solu fiducia chì Diu, chì hè pienu di ghjustizia è misericordia, purterà tuttu à una cunclusione riescita in u megliu modu pussibule.

A ghjustizia è a misericordia di Diu

Un Diu di l'amore ùn turmentaria micca a ghjente per sempre, dicenu certi. A Bibbia revela un Diu chì hè compassionante. Piuttostu, avissi liberatu a ghjente di a so miseria invece di fà li soffre per sempre. A duttrina tradiziunale di un infernu eternamente punificante, parechji credenu, hè misrepresentendu à Diu cum'è un sadicu vendicatore, pusendu un terribili esempiu. D’altronde, ùn serebbe micca ghjustu di punisce a ghjente per sempre per una vita chì durò solu uni pochi anni o decennii.

Ma a rivolta contru à Diu hè infinitamente terribile, dicenu certi teologi. Ùn pudemu micca misurà u male per u tempu chì ci vole à commettelu, spieganu. Un omicidiu pò durà solu qualchì minutu, ma e ramificazioni ponu durà decenni o seculi. Rebellione contru à Diu hè u peggiu peccatu in l'universu, dicenu, dunque merita a peor punizione.

U prublema hè chì a ghjente ùn capisce micca bè a ghjustizia o a misericordia. A ghjente ùn hè micca qualificata per ghjudicà - ma Ghjesù Cristu hè. Ghjudicarà u mondu cun ghjustizia (Salmu 9,8; Ghjuvanni 5,22; Rumani 2,6-11). Pudemu confià in u so ghjudiziu, sapendu chì ellu serà ghjustu è misericordioso.

Quandu u sughjettu di l'infernu hè risuscitatu, alcune parti di a Bibbia parevenu enfatizà u dolore è a punizione, è altri usanu imagini di distruzzione è di fine. Invece di pruvà à cuncilià una descrizzione cù l'altru, li lasciammi parlà tutti. Quandu si tratta di infernu, avemu da fidà à Diu, micca à a nostra imaginazione.

Di tuttu ciò chì Ghjesù hà dettu di l'infernu, u più impurtante hè chì Ghjesù hè a suluzione à u prublema. Ùn ci hè micca cundanna in ellu (Rumani 8,1). Hè u modu, a verità è a vita eterna.

di Ghjiseppu Tkach


in pdfinfernu