U celu hè quì - ùn hè micca?

Pocu dopu à a vostra morte, vi ritruvate in una fila davanti à a porta di u celu, induve San Petru vi aspetta digià cù qualchì dumanda. Se allora site truvatu degnu, vi serà permessu d'entrà è, dotatu di una robba bianca è di un'arpa obbligata, vi sforzerete per u nuvulu chì vi hè statu assignatu. E dopu à u tempu chì ripigliate e corde, pudete ricunnosce alcuni di i vostri amichi (ancu se micca quant'è tanti cum'è avete speratu); ma probabilmente ancu parechji chì avete preferitu evità durante a vostra vita. Cusì hè cusì chì a vostra vita eterna principia.

Ùn pensate micca cusì seriamente. Fortunatamente, ùn avete micca à crede ancu, perchè ùn hè micca veru. Ma cumu imaginate veramente u celu? A maiò parte di noi chì crede in Diu crede ancu in un tipu di vita dopu in quale simu ricumpinsati per a nostra fideltà o puniti per i nostri peccati. Hè assai sicuru - questu hè esattamente perchè Ghjesù hè ghjuntu à noi; dunque hè mortu per noi è per quessa ch'ellu campa per noi. A cusì chjamata regula d'oru ci ricorda: "... Diu hà cusì amatu u mondu, chì hà datu u so Figliolu unigenitu, chì tutti quelli chì credenu in ellu ùn periscanu micca, ma anu a vita eterna " (Ghjuvanni). 3,16).

Ma chì significa? Se u salariu di i ghjusti hè ancu vicinu à e stampi ben cunnisciuti, duvemu fighjate più vicinu à l'altru locu - beni, pudemu micca micca piace chì l'admittemu.

Pensendu à u celu

L'obiettivu di questu articulu hè di incuragisce à pensà à u celu in modi novi. Fendu cusì, facemu un puntu di ùn vene cum'è dogmaticu; chì saria stupidu è arrogante. A nostra unica fonte d'infurmazione affidativa hè a Bibbia, è hè sorprendentemente vaga in quantu à rapprisintà ciò chì ci aspetta in u celu. L'Scrittura, però, ci prumetti chì a nostra fiducia in Diu hà da travaglià per u megliu in questa vita (cù tutte e so tentazioni) è in u mondu à vene. Ghjesù hà fattu questu assai chjaru. Tuttavia, era menu cumunicativu nantu à ciò chì u mondu futuru serà 10,29-30).

L'apòstulu Paulu hà scrittu: "Avà vedemu solu una stampa chjaru cum'è in un specchiu nuvoloso ..." (1. Corinti 13,12, Bibbia di Good News). Paul era una di e pochi persone chì hà datu una sorta di "visa di visitatore" in u celu è hà avutu difficultà à discrive ciò chì li passava (2. Corinti 12,2-4). Qualchese chì era, era abbastanza impressiunanti per movellu per riorientà a so vita finu à quì. A morte ùn l'hà micca paura. Avia vistu abbastanza di u mondu per vene è ancu l'aspittava cun gioia. A maiò parte di noi, però, ùn sò micca cum'è Paul.

Sempre avanti?

Quandu pensemu à u celu, pudemu solu immaginallu cum'è u nostru statu attuale di cunniscenza ci permette. Per esempiu, i pittori di u Medievu anu fattu un quadru cumpletamente terrestre di paradisu, ch'elli anu cuncipitu cun attributi di bellezza fisica è perfezione chì currispondenu à u so zeitgeist. (Ancu s'ellu ci hè da dumandassi induve in u mondu hè natu u stimulu per i putti, chì s'assumigliavanu à i zitelli nudi, aerodinamicamente altamente improbabili). I stili, cum'è a tecnulugia è u gustu, sò sottumessi à cambiamenti custanti, è cusì l'idee medievali di u Paradisu ùn più avanti oghje se vulemu furmà un ritrattu di quellu mondu futuru.

I scrittori moderni usanu maghjine più cuntempuranee. U fantasticu classicu di CS Lewis U Grande Divorziu descrive un viaghju imaginariu in autobus da l'infernu (ch'ellu vede cum'è un vastu periferia desolatu) à u celu. U scopu di stu viaghju hè di dà à quelli di "Infernu" l'occasione di cambià d'idee. U celu di Lewis accoglie alcuni, ancu se parechji di i piccatori ùn li piacenu micca quì dopu l'acclimatazione iniziale è preferiscenu l'infernu cunnisciutu. Lewis sottolinea chì ùn hà micca fattu alcuna intuizione particulare nantu à l'essenza è a natura di a vita eterna; u so libru deve esse capitu puramente allegoricamente.

L'affascinante travagliu di Mitch Alborn I Cinque Persone chì Incuntrate in u Celu ùn face mancu rivendicazione di precisione teologica. Cun ellu, u celu hè in un parcu di divertimenti accantu à u mare, induve u persunagiu principale hà travagliatu tutta a so vita. Ma Alborn, Lewis, è altri scrittori cum'è elli puderanu avè vistu u fondu. Hè pussibule chì u celu ùn sia micca cusì sfarente di l'ambienti chì sapemu quì in stu mondu. Quandu Ghjesù hà parlatu di u regnu di Diu, hà spessu usatu paraguni in e so descrizzioni cù a vita cum'è a cunniscimu. Ùn li assomiglia micca cumpletamente, ma mostra abbastanza somiglianza cun ellu per pudè disegnà paralleli currispondenti.

Allora è avà

A maiò parte di a storia umana hà avutu pocu cunniscenze scientifiche nantu à a natura di u cosmu. Sì avete pensatu à qualcosa di questu in tuttu, credeva chì a terra era un discu chì era circundatu da u sole è a luna in circuli cuncentrici perfetti. U celu hè statu cridutu esse quì in altrò, mentre l'infernu era in u mondu sottu. L'idee tradiziunale di a porta celestiale, arpe, robes bianche, ali d'anghjulu è elogie senza fine currispondenu à l'expectativa chì attribuiscimu à i più belli experti di a Bibbia chì anu interpretatu u pocu chì a Bibbia dice di u celu in cunfurmità cù a so capiscitura di u mondu.

Oghje avemu assai più cunniscenze astronomiche di u cosimu. Dunque sapemu chì a terra hè solu un locu minuscule in l'immensurabile immensità di l'universu apparentemente sempre in espansione. Sapemu chì ciò chì ci pare una realtà tangibile hè fondamentalmente micca più ch'è una rete energetica delicata intercalata chì hè tenuta inseme da forze cusì forti chì a maiò parte di a storia umana ùn hà mancu sospettatu l'esistenza. Sapemu chì forse circa 90% di l'universu hè custituitu da "materia scura" - chì pudemu teorizà cù i matematichi, ma chì ùn pudemu vede o misura.

Sapemu chì ancu i fenomeni indiscutibili cum'è u "passaghju di u tempu" sò parenti. Ancu e dimensioni chì definiscenu e nostre cuncepzioni spaziali (lunghezza, larghezza, altezza è prufundità) sò solu aspetti cumpresibili visivamente è intellettualmente di una realtà assai più cumplessa. Alcuni astrofisicisti ci dicenu chì ci ponu esse almenu sette altre dimensioni, ma u modu di travaglià hè inconcevibile per noi. Questi scienziati speculanu chì quelle dimensioni supplementari sò reali quant'è altezza, lunghezza, latitudine è tempu. Site dunque à un livellu chì supera i limiti misurabili di i nostri strumenti i più sensibili; è ancu da u nostru intellettu pudemu ancu cummincià à trattà cun ella senza esse senza speranza sopraffatti.

I successi scientifichi innovatori di l'ultime decennii anu rivoluzionatu u statu di a cunniscenza in guasi tutti i duminii. E chì ci hè di u celu? Avemu duvemu dinò ripensà e nostre idee nantu à a vita in seguitu?

Dopu

Una parolla interessante - al di là. Micca da stu latu, micca da stu mondu. Ma ùn saria micca pussibule di passà a vita eterna in un ambiente più cunnisciutu è di fà esattamente ciò chì ci hè sempre piaciutu à fà - cù e persone chì cunniscimu in i corpi chì pudemu ricunnosce? Ùn puderia micca esse chì l'aldilà sia una prulungazione di u mumentu megliu di a nostra vita cunnisciuta in stu mondu senza i so pesi, paure è suffrenze? Ebbè, à questu puntu duvete leghje attentamente - a Bibbia ùn prumette micca chì ùn serà micca cusì. (Preferiu ripete dinò - a Bibbia ùn prumette micca).

U teologu americanu Randy Alcorn hà trattatu u sughjettu di u celu per parechji anni. In u so libru Celu, esamina attentamente ogni citazione biblica in quantu à l'aldilà. U risultatu hè un ritrattu affascinante di ciò chì pò esse a vita dopu a morte. Scrive à propositu:

"Ci simu stanchi di noi stessi, simu stanchi di l'altri, peccatu, suffrenza, crimini è morte. Eppuru amemu a vita terrestra, ùn avemu micca? Amu l'immensità di u celu di notte nantu à u disertu. Mi piace à pusà cunfortu à fiancu à Nancy nantu à u divano à u focu, una manta sparita sopra à noi, u cane annicatu vicinu à noi. Questi sperienze ùn anticipanu micca u celu, ma offrenu un gustu di ciò chì ci vole aspittà. Ciò chì amu di questa vita terrena hè e cose chì ci facenu in u muru per a stessa vita chì simu fatti. Ciò chì amemu quì in questu mondu ùn hè micca solu u megliu chì sta vita hà da offre, hè ancu un visu à a vita futura ancu più grande. "Allora perchè duvemu limità a nostra vista di u Regnu di i Celi à a visione mundiale di aieri? Basatu nantu à a nostra cunniscenza mejorata di u nostru ambiente, spekulemu nantu à ciò chì a vita in celu puderia pare.

Fisicità in celu

U Credu di l'Apostuli, u testimoniu u più diffusu di a fede persunale trà i cristiani, parla di a "risurrezzione di i morti" (littiralmente: di a carne). L'avete forse ripetuta centinaie di volte, ma avete mai pensatu à ciò chì significa?

Di solitu, si associa à a risurrezzione un corpu "spirituale", una cosa delicata, eterica, irreale chì s'assumiglia à un spiritu. Tuttavia, questu ùn currisponde à l'idea biblica. A Bibbia dice chì una risurrezzione sarà un esseru fisicu. Tuttavia, u corpu ùn serà micca carnale in u sensu in quale capiscenu stu terminu.

A nostra idea di carnudezza (o ancu cosiddezza) hè ligata à e quattru dimensioni cù chì percepimu a realità. Ma s'ellu ci hè veramente numerose altre dimensioni, a nostra definizione di cosa hè pateticamente sbagliata.

Dopu a so risurrezzione, Ghjesù hà avutu un corpu carnale. Era capace di manghjà è cammina è pareva abbastanza normale. Pudete toccà ellu. Eppuru hà sappiutu deliberatamente andà oltre i dimensioni di a nostra realtà da solu andendu attraversu pareti cum'è Harry Potter à a stazione. U interpretemu questu cum'è micca reale; ma forsi hè completamente normale per un corpu chì pò sperimentà u spettru sanu di a realità.

Allora pudemu aspittà à a vita eterna cum'è un Iu ricunnoscevule, dotatu di un corpu veru chì ùn hè nè sottumessu à a morte, à e malatie è à a decadenza, nè dipende da l'aria, l'alimentariu, l'acqua è a circulazione di sangue per pudè esse ? Iè, pare veramente cusì. "... ùn hè ancu statu revelatu ciò chì seremu", dice a Bibbia. "Sapemu chì quandu hè revelatu, seremu cum'è ellu; perchè u videremu cum'ellu hè "(2. Johannes 3,2, Bibbia di Zurich).

Immaginate una vita cù a vostra mente è u significatu - porta sempre i vostri propri tratti è seria solu liberu di tuttu superfluu, averia rialornatu e priorità è puderia cusì pianificà, sognu è esse creativa per sempre. Imagine una eternità in quale site riunitu cù vechji amichi è avè l'uppurtunità di vince di più. Imaginate relazioni cù l'altri cum'è cù Diu chì sò liberi di paura, tensione o delusione. Immaginate di ùn avè mai bisognu di diri addiu à quelli amati.

Noch nicht

Luntanu da esse ligata à un serviziu di cultu senza fine per tutta l'eternità, a vita eterna pare esse una sublimazione, insuperabile in a so magnificenza, di ciò chì noi quì in stu mondu cunniscenu cum'è l'ottimu. L'altru ci riserva assai più di ciò chì pudemu percive cù i nostri sensi limitati. In ocasu, Diu ci dà un ochju di ciò chì pare a realità più larga. San Paulu hà dettu à i superstiziosi Ateniani chì Diu era "ùn era luntanu da tutti ..." (Atti 1 Cor.7,24-27). U celu ùn hè certamente micca vicinu in una manera misurabile per noi. Ma ùn pò esse solu "un paese felice è luntanu". Ùn puderia micca esse veramente ch'ellu ci circonda in una manera chì ùn pudemu micca mette in parolle?

Lasciate chì a vostra imaginazione curri un tempu salvaticu

Quandu Ghjesù hè natu, l'anghjuli apparsu di colpu à i pastori in u campu (Luca 2,8-14). Era cum'è s'ellu esce da u so regnu in u nostru mondu. A listessa cosa hè accaduta cum'è in 2. Libru di Rè 6:17, micca à u servitore spaventatu Eliseu quandu e legioni d'angeli apparsu subitu à ellu? Pocu prima ch'ellu fussi lapidatu da una folla arrabbiata, Stefanu hà ancu apertu impressioni frammentarii è soni chì normalmente eludiscenu a percepzione umana (Atti di l'Apòstuli). 7,55-56). Era cusì chì e visioni di l'Apocalisse apparsu à Ghjuvanni?

Randy Alcorn rimarca chì "cum'è i cechi ùn ponu vede u mondu chì li circonda, ancu s'ellu esiste, ancu noi, in u nostru peccatu, ùn pudemu micca vede u celu. Hè pussibule chì prima di a Caduta, Adamu è Eva anu vistu chjaramente ciò chì hè invisibile per noi oghje? Hè pussibule chì u regnu di i celi stessu sia solu un pocu luntanu da noi? "(Celu, p. 178).

Quessi sò speculazioni fascinanti. Ma ùn sò micca fantasie. A scienza ci hà dimustratu chì a creazione hè assai più di ciò chì pudemu percive in e nostre limitazioni fisiche attuali. Questa vita umana in terra hè in una misura estremamente limitata una espressione di quale seremu ultimamente. Ghjesù hè ghjuntu à noi umani cum'è unu di noi è cusì ancu sottumessu à e limitazioni di l'esistenza umana finu à u destinu ultimu di tutta a vita carnale - a morte! Pocu prima di a so crucifixion, hà pricatu: "Babbu, avà dami di novu a gloria ch'e aghju avutu cun voi prima chì u mondu hè statu creatu!" È ùn ne scurdemu ch'ellu cuntinuò in a so preghiera: "Patre, l'avete datu [a ghjente] à mè, è vogliu ch'elli esse cun mè induve sò. Duveranu vede a mo gloria chì m'hà datu perchè m'hà amatu prima chì u mondu hè statu fattu. "- Ghjuvanni 17,5 è 24, Good News Bible).

L'ultimu nemicu

Una di e prumesse di u celu novu è di a nova terra hè chì "a morte serà cunquistata per sempre". In u mondu sviluppatu, simu riesciuti à capì cumu pudemu campà una decina o duie di più. (Sfortunatamente, però, ùn avemu micca riesciutu à sapè cumu stu tempu in più puderia esse adupratu ancu). Ma ancu s'ellu puderia esse pussibule di fughje a tomba un pocu di più, a morte hè sempre u nostru nemicu inevitabile.

Alcorn spiega in u so studiu fascinante di u celu: "Ùn duvemu micca glurificà a morte - nè Ghjesù. Ellu pienghje nantu à a morte (Ghjuvanni 11,35). Cum'è ci sò belli stori nantu à e persone chì si sò andati in pace in l'eternità, ci sò ancu quelli chì ponu cuntà di persone sbiadite mentalmente è fisiche, cunfuse, emaciate, chì a so morte lascia à u turnu e persone stancu, stunatu, afflittu. A morte hè dolorosa è un nemicu, ma per quelli chì campanu in a cunniscenza di Ghjesù, hè l'ultimu dulore è l'ultimu nemicu "(p. 451).

Aspetta! Cuntinuà. , ,

Puderemu lampà luce nantu à assai più aspetti. A cundizione chì l'equilibriu sia mantenutu è ùn ci alluntanemu micca di u tema, esplorà ciò chì ci vole à aspittà dopu a morte hè un settore eccitante di ricerca. u spaziu hè sughjettu. Dunque chjappemu cù una cita finale, veramente gioiosa di Randy Alcorn: "Cù u Signore chì amemu è l'amichi chì tenimu cari, seremu inseme in un novu universu fantasticu per esplorà è occupà à circà grandi avventure. Ghjesù serà à u centru di tuttu, è l'aria chì respiremu serà piena di gioia. È quandu penseremu allora chì ùn ci pò esse più alcuna crescita, a rimarceremu - serà! "(P. 457).

di John Halford


in pdfU celu hè quì - ùn hè micca?