A fame in noi

361 a fami profonda ind'è noi"Tutti ti guardanu in attesa, è li alimentate à u mumentu propiu. Ti apre a manu è suddisfà e vostre criature ... " (Salmu 145: 15-16 Speranza per tutti).

A volte mi sentu una fame chì grida allora in un mumentu profundo di mè. In i mo pensamenti mi prova di ignurallu è di suppressallu per un tempu. Ma di colpu, torna à raghju.

Parlemu di u desideriu, di u desideriu in noi di spiegà megliu a prufundità, di u chianciu per a rializazione chì cercamu disperatamente di arricà cù altre cose. Sò chì vogliu più da Diu. Ma per qualchissia perchè stu scemu mi spara luntanu, cume s'ellu mi dumandassi più di mè chè pudè dà. Hè una paura si lasciassi vene chì avaristi da vede i lati terribili di mè. Aghjuria a mo vulnerabilità, rivelaria u mo bisognu di addiczione à qualcosa o à qualchissia più grande. David avia a fame di Diu, chì ùn pudia micca esse spressu solu in parolle. Scrissi psalmu per u salmu è ùn pudia ancu spiegà ciò chì prova di dì.

Vogliu dì chì tutti sperienzemu stu sentimentu di tantu in tantu. In Atti 17,27 Dice: "Hà fattu tuttu questu perchè vulia chì a ghjente a circà. Anu da pudè sente è truvà ellu. È veramente, hè cusì vicinu à ognunu di noi!” Hè Diu chì ci hà criatu per u desideriu. Quandu ci tira, sentimu a fame. Parechje volte pigliemu un mumentu di silenziu o una preghiera, ma ùn pigliamu micca veramente u tempu di circà. Luttemu per uni pochi di minuti per sente a so voce è poi rinunciamu. Semu troppu occupati per stà in giru, oh s'ellu si pudessi vede quantu vicinu avemu avutu da ellu. Avemu veramente aspittatu di sente qualcosa ? S'ellu hè cusì, ùn ascolteremu micca cum'è se a nostra vita ne dipende ?

Sta fami hè tale chì vole esse suddisfatta da u nostru creatore. L'unicu modu cumu si pò esse pittu hè di passà tempu cun Diu. Se a fame hè forte, avemu bisognu di più tempu cun ella. Tutti vivemu vita occupata, ma ciò chì hè più impurtante per noi? Semu pronti à cunnosce lu megliu? Cumu site disposti? E se ellu avia dumandatu più di una ora di a mattina? E se ellu hà dumandatu duie ore è ancu a pausa? Cosa face s'ellu mi avia dumandatu d'andà oltremare è di vive cù e persone chì ùn avianu mai intesu u vangelu prima?

Simu stati disposti à dà i nostri pinsamenti, u nostru tempu è a nostra vita à Cristu? Senza dubbitu ne valerà a pena. A ricumpenza serà grande, è assai persone puderanu cunnosce perchè si fai.

prighera

Babbu, dà mi a vuluntà di circà ti cù tuttu u mo core. Avete prumessu di scuntrà noi quandu ti avvicinemu. Vogliu avvicinà à tè oghje. ricci

di Fraser Murdoch


in pdfA fame in noi