Quale o quale hè u Spìritu Santu?

020 wkg bs u spiritu santu

U Spìritu Santu hè a terza persona di a Divinità è esce per sempre da u Babbu per mezu di u Figliolu. Hè u cunsulatore prumessu da Ghjesù Cristu chì Diu hà mandatu à tutti i credenti. U Spìritu Santu campa in noi, ci unisci cù u Babbu è u Figliolu, è ci trasforma à traversu a penitenza è a santificazione, è ci cunforma à l'imaghjini di Cristu per mezu di rinnuvamentu constantu. U Spìritu Santu hè a fonte di ispirazione è prufezia in a Bibbia è a fonte di unità è fraternità in a Chjesa. Ellu dà rigali spirituali per u travagliu di l'evangelu è hè a guida constante di u Cristianu à tutta a verità (Ghjuvanni 14,16; 15,26; Atti di l'Apòstuli 2,4.17-19.38; Matteu 28,19; Ghjuvanni 14,17-26; 1. Petru 1,2; titu 3,5; 2. Petru 1,21; 1. Corinti 12,13; 2. Corinti 13,13; 1. Corinti 12,1-11; Atti 20,28:1; Ghjuvanni 6,13).

U Spìritu Santu - funziunalità o persunalità?

U Spìritu Santu hè spessu descrittu in quantu di funziunalità, cum'è B. Potenza o prisenza di Diu o azzione o voce. Hè un modu adattatu per qualificà a mente?

Ghjesù hè ancu discrittu cum'è u putere di Diu (Filippesi 4,13), a presenza di Diu (Galati 2,20), l'azzione di Diu (Ghjuvanni 5,19) è a voce di Diu (Ghjuvanni 3,34). Eppuru parlemu di Ghjesù in termini di personalità.

A Sacra Scrittura attribuisce ancu i tratti di personalità à u Spìritu Santu è sussegwentemente eleva u prufilu di u spiritu oltre a mera funziunalità. U Spìritu Santu hà una vulintà (1. Corinti 12,11: "Ma tuttu questu hè fattu da u stessu spiritu è ​​attribuisce à ognunu u so propiu cum'ellu vole"). U Spìritu Santu cerca, cunnosce, insegna è discerne (1. Corinti 2,10-13u).

U Spìritu Santu hà emozioni. U spiritu di grazia pò esse insultatu (Ebrei 10,29) è siate afflitti (Efesini 4,30). U Spìritu Santu ci cunsuleghja è, cum'è Ghjesù, hè chjamatu aiutu (Ghjuvanni 14,16). In altri passaggi di l'Scrittura, u Spìritu Santu parla, cumanda, tistimunieghja, hè mintutu è entra. Tutti sti termini sò cunsistenti cù a personalità.

Parlendu biblicamente, u spiritu ùn hè micca un chì, ma un quale. A mente hè "qualchissia", micca "qualcosa". In a maiò parte di i circhi cristiani, u Spìritu Santu hè riferitu cum'è "ellu", chì ùn deve esse cumpresu com'è indicazione di un genere. Piuttostu, "ellu" hè utilizatu per indicà a personalità di u spiritu.

A divinità di u spiritu

A Bibbia attribuisce qualità divine à u Spìritu Santu. Ùn hè micca qualificatu per avè una natura angelica o umana.
Job 33,4 rimarche: "U Spìritu di Diu m'hà fattu, è u soffiu di l'Onniputente m'hà datu a vita". U Spìritu Santu crea. U spiritu hè eternu (Ebrei 9,14). Hè omnipresente (Salmu 139,7).

Esplora e Scritture è viderete chì a mente hè omnipotente, omnisciente è dà a vita. Tutte queste sò proprietà di natura divina. Da quì a Bibbia chjama u Spìritu Santu divinu. 

Diu hè unu

Un insegnamentu fundamentale di u Novu Testamentu hè chì ci hè un Diu (1. Corinti 8,6; Rumani 3,29-30; 1. Timoteu 2,5; Galati 3,20). Ghjesù hà indicatu chì ellu è u Babbu spartevanu a stessa divinità (Ghjuvanni 10,30).

Se u Spìritu Santu hè un "qualcunu" divinu, hè un diu separatu? A risposta deve esse micca. S'ellu era u casu, allora Diu ùn saria micca unu.

E Sacre Scritture si riferiscenu à u Babbu, à u Figliolu è à u Spìritu Santu cù nomi chì anu u stessu pesu in a custruzzione di sintenza.

In Matteu 28,19 Dice : "... battezili in nome di u Babbu è di u Figliolu è di u Spìritu Santu ". I trè termini sò diffirenti è anu u listessu valore linguisticu. In listessu modu, Paul prega in 2. Corinti 13,14chì "a grazia di u nostru Signore Ghjesù Cristu, è l'amore di Diu, è a cummunione di u Spìritu Santu sia cun voi tutti". Petru spiega chì i cristiani "sò stati scelti da a santificazione di u spiritu per l'ubbidienza, è per l'aspersione di u sangue di Ghjesù Cristu" (1. Petru 1,2).

Per quessa, Matteu, Paulu è Petru discerniscenu chjaramente e sfarenze trà u Babbu, u Figliolu è u Spìritu Santu. Paul hà dettu à i cunvertiti Corinti chì a vera divinità ùn hè micca una cullizzioni di dii (cum'è u panteonu grecu) induve ognunu dà rigali diffirenti. Diu hè unu [unu], è hè "un [u stessu] Spiritu ... un [u stessu] Signore ... un [u stessu] Diu chì travaglia tuttu in tutti" (1. Corinti 12,4-6). Dopu Paulu spiegò più nantu à a relazione trà Ghjesù Cristu è u Spìritu Santu. Ùn sò micca dui entità separati, in fattu ellu dice "u Signore" (Ghjesù) "hè u Spìritu" (2. Corinti 3,17).

Ghjesù hà dettu chì Diu, u Babbu hà da mandà u Spìritu di a verità per ch'ellu u Babbu pò esse in u credente (Ghjuvanni 1).6,12-17). U Spìritu indica à Ghjesù è ricorda à i credenti di e so parolle (Ghjuvanni 14,26) è hè mandatu da u Babbu per mezu di u Figliolu per rende tistimunianza di a salvezza fatta pussibule da Ghjesù (Ghjuvanni 1).5,26). Cum'è u Babbu è u Figliolu sò unu, cusì u Figliolu è u Spìritu sò unu. È à mandà u Spìritu, u Babbu abita in noi.

A Trinità

Dopu à a morte di l'apòstuli di u Novu Testamentu, i dibattiti sò ghjunti in a chjesa nantu à cumu capisce a divinità. A sfida era di priservà l'unità di Diu. Diversi spiegazioni ponenu cuncetti di "bi-teismu" (dui dii - babbu è figliolu, ma u spiritu hè solu una funzione di l'una o l'altra) è tri-teismu (trè dii - babbu, figliolu è spiritu), ma questu cuntradite u U monoteismu di basa chì si trova in l'Anticu è u Novu Testamentu (Mal 2,10 ecc.).

A Trinità, un termu micca truvatu in a Bibbia, hè un mudellu sviluppatu da i primi Padri di a Chjesa per discrìviri cumu u Babbu, u Figliolu è u Spìritu Santu sò in relazione in l'unità di Diu. Era a difesa cristiana contr'à l'eresie "tri-teistiche" è "bi-teistiche", è cumbatte u politeismu paganu.

I metafore ùn ponu micca descrizzione cumplettamente di Diu cum'è Diu, ma ponu aiutà à avè una idea di cumu capisce a Trinità. Una stampa hè u suggerimentu chì una persona hè trè cose à una volta: Cum'è una persona hè ànima (cori, sede di sentimenti), corpu è spiritu (comprensione), cusì Diu hè u Patre cumpassione, u Figliolu (a divinità corporale - vede. Colossesi 2,9), è u Spìritu Santu (chì solu capisce e cose divine - vede 1. Corinti 2,11).

I riferimenti biblici chì avemu digià utilizatu in stu studiu insegnanu a verità chì u Babbu è u Figliolu è u Spìritu sò diverse persone in l'unicu essendu di Diu. A traduzzione di a Bibbia NIV di Isaia 9,6 punta à una idea trinitaria. U zitellu chì nascerà serà "Consigliere meraviglioso" (u Spìritu Santu), "Diu putente" (a Divinità), "Patre onnipotente" (Diu u Babbu), è u "Prìncipe di a pace" (Diu u Figliolu) chjamatu.

imbusci

A Trinità hè statu dibattitu bè da diverse direzioni teologiche. Cusì z. Per esempiu, a perspettiva occidentale hè più gerarchica è statica, mentre chì a perspettiva orientale hè sempre un muvimentu in a cumunità di Babbu, Figliolu è Spìritu Santu.

I teologi parlanu di a trinità suciale è ecunomica è altre idee. In ogni casu, ogni teoria chì suggerisce chì u Babbu, u Figliolu è u Spìritu anu vuluntà o desideri o esistenzi separati deve esse vistu cum'è falza (è dunque eresia) perchè Diu hè unu. Ci hè un amore perfettu è dinamicu, gioia, armunia è unità assoluta in a relazione di u Babbu, u Figliolu è u Spìritu unu à l'altru.

A duttrina di a Trinità hè un mudellu per capiscenu u Babbu è u Figliolu è u Spìritu Santu. Di sicuru, ùn aduramu nisuna duttrina o mudellu. Aduramu u Babbu "in spiritu è ​​​​in verità" (Ghjuvanni 4,24). E teologie chì suggerenu chì u Spìritu deve ottene a so parte bona di fama sò suspetti perchè u Spìritu ùn attira l'attenzione à ellu stessu, ma glorifica Cristu (Ghjuvanni 1 Cor.6,13).

In u Novu Testamentu, a preghiera hè diretta principalmente à u babbu. L'Scrittura ùn ci vole micca pricà à u Spìritu Santu. Quandu pregammu à u Babbu, pregemu à u Diu Triune - Babbu, Figliolu è Spìritu Santu. E sfarenze in a divinità ùn sò micca trè dii, ognunu chì necessitanu una attenzione separata è divessa.

Inoltre, pricà è battezzendu in u nome di Ghjesù hè u stessu cum'è facendu in u nome di u Patre, u Figliolu è di u Spìritu Santu. U battesimu di u Spìritu Santu ùn pò micca diferenze da u battesimu di Cristu o esse di più valore perchè u Patre, u Signore Ghjesù è u Spìritu sò un.

Ricevete u Spìritu Santu

U Spìritu hè ricivutu in a fede da tutti quelli chì si pentinu è sò battizzati per u pirdunu di i piccati in u nome di Ghjesù (Atti 2,38 39; Galati 3,14). U Spìritu Santu hè u spiritu di filiazione [adopzione] chì tistimunieghja cù u nostru spiritu chì simu figlioli di Diu (Rumani 8,14-16), è simu "sigillati cù u Spìritu Santu prumessu, chì hè u pegnu di a nostra eredità spirituale (Efesini 1,14).

Se avemu u Spìritu Santu allora appartenemu à Cristu (Rumani 8,9). A chjesa cristiana hè paragunata à u tempiu di Diu perchè u Spìritu abita in u credente (1. Corinti 3,16).

U Spìritu Santu hè u Spìritu di Cristu chì hà motivatu i prufeti di l'Anticu Testamentu (1. Petru 1,10-12), purifica l'anima di u Cristianu in ubbidienza à a verità (1. Petru 1,22), capace di salvezza (Luca 24,29), santificà (1. Corinti 6,11), porta fruttu divinu (Galati 5,22-25), et nous préparer à la diffusion de l'Évangile et à l'édification de l'Église (1. Corinti 12,1-11; 14,12; Efesini 4,7-16; Rumani 12,4-8u).

U Spìritu Santu ci guida in tutta a verità (Ghjuvanni 16,13), è apre l'ochji di u mondu à u peccatu, è à a ghjustizia è à u ghjudiziu "(Ghjuvanni 1)6,8).

cunchiusioni

A verità biblica centrale hè chì Diu hè Babbu, Figliolu è Spìritu Santu, forme a nostra fede è a nostra vita cum'è cristiani. A maravigliosa e bella cunvivialità spartuta da u Babbu, u Figliolu è u Spìritu hè a cunvivialità d'amore in quale u nostru Salvatore Ghjesù Cristu ci mette in carne à traversu a so vita, a morte, a risurrezzione è l'ascensione.

da James Henderson