U cristianu

109 u Cristu

Qualchese chì mette a so fiducia in Cristu hè cristianu. Cù u rinnuvamentu da u Spìritu Santu, u cristianu sperimenta una nova nascita è hè purtatu in una bona relazione cù Diu è i so cumpagni umani attraversu a grazia di Diu per l'adopzione. A vita di un cristianu hè marcatu da u fruttu di u Spìritu Santu. (Rumani 10,9-13; Galati 2,20; Ghjuvanni 3,5-7; Marcu 8,34; Ghjuvanni 1,12-13; 3,16-17; Rumani 5,1; 8,9; Ghjuvanni 13,35; Galati 5,22-23)

Cosa significa esse un figliolu di Diu?

I discìpuli di Ghjesù puderanu esse abbastanza auto-impurtanti à volte. Una volta anu dumandatu à Ghjesù: "Quale hè u più grande in u regnu di i celi?" (Matteu 1).8,1). In altri palori: Chì qualità persunale chì Diu piacerebbe vede in u so populu, chì esempi trova u megliu?

Bona dumanda. Ghjesù li pigliò per fà un puntu impurtante: "A menu chì ùn vi pentite è diventate cum'è i zitelli, ùn entrerete micca in u regnu di i celi" (verse 3).

I discìpuli duveranu esse stupiti, se micca cunfusi. Peut-être qu'ils pensaient à quelqu'un comme Elie qui a fait descendre le feu du ciel pour dévorer des ennemis, ou à un fanatique comme Phineas qui a tué des gens qui compromettaient la loi de Moïse.4. Mosè 25,7-8u). Ùn eranu micca alcuni di i più grandi in a storia di u populu di Diu ?

Ma a so idea di tamantu si cuncintrava in i valori sbagliati. Ghjesù li mostra chì Diu ùn vole micca fà cumparisce o cumparisce l'azzioni grassu trà u so pòpulu, ma caratteristiche chì sò più probabili di truvà in i zitelli. Hè sicuru chì sè ùn diventate micca cum'è zitelli chjucu, ùn vi mette micca in u regnu!

In quale relazione duvemu esse cum'è i zitelli? Duvemu esse immaturi, zitellini, ignuranti ? Innò, duvemu avè lasciatu i chjassi infantili daretu à noi assai fà (1. Corinti 13,11). Avemu duverebbe scartà certi tratti di u zitellu, mantenendu altri.

Una di e qualità chì avemu bisognu hè l'umiltà, cum'è Ghjesù hà dettu in Matteu 18:4, "Quellu chì si umilia cum'è stu zitellu hè u più grande in u regnu di i celi." Una persona umile in a mente di Diu hè u più grande - u so esempiu hè u più grande. u megliu in l'ochji di Diu chì li piacerebbe vede in u so populu.

Cù bona raggiuni; perchè l'umiltà hè una qualità di Diu. Diu hè prontu à rinunzià i so privileggi per a nostra salvezza. Ciò chì Ghjesù hà fattu quandu hè diventatu carne ùn era micca una anomalia di a natura di Diu, ma una rivelazione di u benessimu di Diu, l'esse reale. Diu vole chì noi diventemu cum'è Cristu, pronti à rinuncia di privilegi per serve l'altri.

Certi zitelli sò umili, altri ùn sò micca. Ghjesù hà adupratu un zitellu particulare per fà un puntu chjaru: duvemu agisce cum'è i zitelli in certi modi - in particulare in a nostra relazione cù Diu.

Ghjesù spiegò ancu chì, cum'è un zitellu, unu deve esse caldu à l'altri figlioli (v. 5), chì certamenti significava chì pensava à i zitelli literali è ancu à i zitelli in u sensu figurativu. Cum'è adulti, duvemu trattà i ghjovani cun cortesia è rispettu. In listessu modu, duvemu educatu è rispettu riceve novi credenti chì sò sempre immaturi in a so relazione cù Diu è in a so cunniscenza di a duttrina cristiana. A nostra umiltà si estende micca solu à a nostra relazione cù Diu, ma ancu cù l'altri populi.

Abba, babbu

Ghjesù sapia chì avia una relazione unica cù Diu. Solu ellu hà cunnisciutu u babbu abbastanza bè da pudè esse revelatu à l'altri (Matthew 11,27). Ghjesù hà indirizzatu à Diu cù l'Abba aramaicu, un termu affettuosu utilizatu da i zitelli è adulti per i so babbi. Approcci currisponde à a nostra parolla muderna "babbu". Ghjesù hà parlatu à u so babbu in preghiera, dumandendu u so aiutu è ringraziendulu per i so rigali. Ghjesù ci insegna chì ùn avemu micca bisognu di flatter per guadagnà una audienza cù u rè. Hè u nostru babbu. Pudemu parlà cun ellu perchè hè u nostru babbu. Ci hà datu quellu privilegiu. Allora pudemu esse cunfidenti chì ellu ci sente.

Mentre ùn simu micca figlioli di Diu in u listessu modu chì Ghjesù hè u Figliolu, Ghjesù hà insignatu à i so discìpuli à pricà à Diu cum'è babbu. Parechji anni dopu Paulu hà pigliatu a pusizioni chì a chjesa in Roma, chì hè più di milla chilometri da i zoni di lingua aramaica, puderia ancu chjamà à Diu cù a parolla aramaica Abba (Rom. 8,15).

Ùn hè bisognu di utilizà a parolla abba in e preghiera di l'oghje. Ma u largu utilizatu di a parolla in a prima chiesa mostra chì hà assai impressuatu i discepuli. Erani stati datu una relazione particularmente stretta cù Diu, una relazione chì li hà garantitu l'accessu à Diu per mezu di Ghjesù Cristu.

A parolla abba era speciale. Altri ebrei ùn anu pricatu cusì. Ma i discìpuli di Ghjesù anu fattu. Anu cunnisciutu à Diu cum'è u so papa. Eranu figlioli di u rè, micca solu membri di una nazione scelta.

Rinascita è adopzione

L'usu di diverse metafore serve à l'apòstuli per sprime a nova fraternità chì i credenti avianu cun Diu. U terminu salvezza trasmette l'idea chì diventemu a pruprietà di Diu. Avemu statu riscattatu da u mercatu di schiavi di u peccatu à un prezzu tremendu - a morte di Ghjesù Cristu. U "premiu" ùn hè micca pagatu per una persona specifica, ma trasmette l'idea chì a nostra salvezza hè ghjunta à un costu.

U termine cunciliazione enfatizò u fattu chì eramu una volta nimici di Diu è chì l'amicizia hè stata restaurata per via di Ghjesù Cristu. A so morte hà permessu di caccià i peccati chì ci separava di Diu da u nostru registru di peccati. Diu hà fattu questu per noi perchè ùn pudemu micca fà per noi stessi.

Allora a Bibbia ci dà una serie di analogie. Ma u fattu chì diverse analogie sò aduprate ci porta à a cunclusione chì nimu di elle solu ponu dà a stampa completa. Ciò hè particulare veru per duie analogie chì altrimenti si contraddirianu: u primu mostra chì siamu nati cum'è figlioli di Diu da sopra è l'altru chì simu aduttati.

Queste dui analogie ci mostranu qualcosa impurtante riguardanti a nostra salvezza. Per esse nati novu significa chì ci hè un cambiamentu radicale in u nostru umanu, un cambiamentu chì principia chjucu è cresce annantu à u cursu di a nostra vita. Simu una nova creazione, e persone novu chì campanu in una nova era.

L'adopzione significa chì eramu una volta stranieri in u regnu, ma chì avà sò stati dichjarati figlioli di Diu per a decisione di Diu è cù l'aiutu di u Spìritu Santu è anu dirittu pienu à l'eredità è l'identità. Avemu, prima, distanti, avemu statu purtatu più vicinu à traversu u travagliu salvatore di Ghjesù Cristu. Mortu in ellu, ma ùn avemu micca da morire per ellu. Vivemu in ellu, ma ùn sò micca noi chì vivemu, ma noi sò persone novi chì sò creati da u Spìritu di Diu.

Ogni metafora hà u so significatu, ma ancu i so punti debbuli. Nunda in u mondu fisicu pò permette cumplettamente ciò chì Diu fa in a nostra vita. Cù l'analogii chì ci hà datu, l'imagine biblica di u zitellu di Diu hè particularmente d'accordu.

Cumu diventanu i zitelli

Diu hè creatore, furnitore è re. Ma ciò chì hè ancu più impurtante per noi hè chì hè u babbu. Hè un ligame intimu chì hè spressu in a relazione più impurtante di a cultura di u primu seculu.

E persone di a sucietà à quellu tempu diventonu cunnisciute da u babbu. Per esempiu, u vostru nome puderia esse Ghjiseppu, figliolu d'Eli. U vostru babbu avissi determinatu u vostru postu in a sucità. U vostru babbu avissi determinatu u vostru status ecunomicu, a vostra professione, u vostru futuru sposa. Qualunque sia ereditatu hè venutu da u vostru babbu.

E mamme ghjucanu u rolu più impurtante in a sucietà d'oghje. Assai persone oghje anu una relazione megliu cù a so mamma chì cù u babbu. Sè a Bibbia fussi scritta oghje, un certamente averà ancu cunsiderate parabole materne. Ma in i tempi biblichi, e parabole paterne eranu più impurtanti.

Diu, chì certe volte revela e so propie qualità materne, sempre chjama sè stessu babbu. Se a nostra relazione cù u nostru babbu terrestre hè bona, l'analogia travaglia bè. Eppuru, se avemu un mumentu rapportu cù u nostru babbu, simu più difficili per vede ciò chì Diu prova di fà chjaru nantu à a nostra relazione cù ellu.

Ùn avemu micca u dirittu à u ghjudiziu chì Diu ùn hè megliu cà u nostru babbu terrestre. Ma forse simu creativi abbastanza per imaginallu in una relazione idealizata cù un genitore chì un essere umanu ùn pò mai ghjunghje. Diu hè megliu chè u megliu babbu.

Cumu avemu cum'è figlioli di Diu cercanu à Diu cum'è u nostru babbu?

  • L'amore di Diu per noi hè prufondu. Ellu fa sacrifici per fà successu. Ci hà creatu à a so simile è ci vuleria di vede noi realizati. Spessu, cum'è genitori, avemu realizatu solu quantu duvemu apprezzà i nostri propri genitori per tuttu ciò chì anu fattu per noi. In a nostra relazione cù Diu pudemu solu sentu sottumessu ciò chì traversa per u nostru megliu.
  • Cum'è completamente dipendente da ellu, guardemu à Diu cun cunfidenza. U nostru patrimoniu ùn hè micca abbastanza. Avemu fiducia in ellu per piglià cura di i nostri bisogni è ci davvi guida per a nostra vita.
  • Prufittemu di a so securità ogni ghjornu perchè sapemu chì un Diu Omnipotente ci piglia cura di noi. Ellu cunnosce i nostri bisogni, esse un pane di ogni ghjornu o aiutu in emergenze. Ùn avemu micca
    preoccupate ansiosu perchè u babbu hà da piglià cura di noi.
  • Cum'è i zitelli, simu garantiti un futuru in u Regnu di Diu. Per aduprà una altra analogia: cum'è eredi, averemu una ricchezza incredibile è vivemu in una cità induve l'oru sarà abbastanza abbundante cum'è polvera. Ci averemu abbundanza spirituale di assai valore più grande di qualcosa chì sapemu oghje.
  • Avemu cunfidenza è curaggiu. Pudemu predicà francamente senza teme di persecuzione. Ancu sè avemu uccisu, ùn avemu micca paura; perchè avemu un babbu chì nimu ùn pò caccià di noi.
  • Pudemu affruntà i nostri prucessi cun ottimisimu. Sapemu chì u nostru babbu permette di difficultà per crià per noi per pudè fà megliu à longu andà2,5-11). Semu cunfidenti chì hà da travaglià in a nostra vita, chì ùn serà micca rifiutatu da noi.

Quessi sò enormi benedizioni. Forsi si pò pensà di più. Ma sò sicuru chì ùn ci hè nunda di megliu in l'universu chì hè un figliolu di Diu. Questa hè a più grande benedizzione di u Regnu di Diu. Quandu diventemu cum'è zitelli, diventemu eredi di tutte l'alegria è di tutte e benedizioni di
regnu eternu di Diu chì ùn pò micca esse scuzzulatu.

Ghjiseppu Tkach


in pdfU cristianu