Maurice di a salvezza

118 certezza di salvezza

A Bibbia affirma chì quelli chì mantenenu a fede in Ghjesù Cristu seranu salvati è chì nunda ùn li strapparà mai da a manu di Cristu. A Bibbia enfatiza a fideltà infinita di u Signore è a sufficienza assoluta di Ghjesù Cristu per a nostra salvezza. Inoltre, ella enfatiza l'amore eternu di Diu per tutti i populi è descrive l'evangelu cum'è u putere di Diu per a salvezza di tutti quelli chì crèdenu. In u pussessu di sta assicuranza di salvezza, u credente hè chjamatu à stà fermu in a fede è à cresce in a gràzia è a cunniscenza di u nostru Signore è Salvatore Ghjesù Cristu. (Johannes 10,27-29; 2. Corinti 1,20-22; 2. Timoteu 1,9; 1. Corinti 15,2; Ebrei 6,4-6; Ghjuvanni 3,16; Rumani 1,16; Ebrei 4,14; 2. Petru 3,18)

Cume di "securità eterna?"

A duttrina di a "securità eterna" hè riferita in lingua teologica cum'è "a resistenza di i santi". In u linguaghju cumuni, hè discritta cù a frasa "una volta salvata, sempre salvata", o "una volta cristiana, sempre cristiana".

Parechji Scritture ci danu a certezza chì avemu digià a salvezza, ancu s'è avemu da aspittà a risurrezzione per finalmente eredità a vita eterna è u regnu di Diu. Eccu alcuni di i termini chì u Novu Testamentu usa:

Quellu chì crede hà a vita eterna (Ghjuvanni 6,47) ... quellu chì vede u Figliolu è crede in ellu hà a vita eterna; è u risuscitaraghju l'ultimu ghjornu (Ghjuvanni 6,40) ... è li dugnu a vita eterna, è ùn periranu mai, è nimu li strapparà da a mo manu (Johannes 10,28) ... Allora avà ùn ci hè micca cundanna per quelli chì sò in Cristu Ghjesù (Rumani 8,1) ... [Nunda] ci pò separà da l'amore di Diu chì hè in Cristu Ghjesù u nostru Signore (Rumani 8,39) ... [Cristu] vi tena ancu fermu finu à a fine (1. Corinti 1,8) ... Ma Diu hè fidelu, chì ùn vi permette micca di esse tentatu fora di e vostre forze (1. Corinti 10,13) ... quellu chì hà principiatu u bonu travagliu in voi, a finirà ancu (Filippesi 1,6) ... sapemu chì avemu vinutu da a morte à a vita (1. Johannes 3,14).

L'eternica duttrina di securità hè basata annantu à tale assicuranza. Ma ci hè un altru latu chì riguarda a salvezza. Ci pare ancu esse avvirtimenti chì i cristiani ponu cascà di a grazia di Diu.

I cristiani sò avvirtati: "Per quessa, chì quellu chì pensa ch'ellu stà stà attenti à ùn cascà" (1. Corinti 10,12). Ghjesù disse: "Vegliate è pricate per ùn cascà in tentazione" (Marcu 14,28), è "l'amore si fridrà in parechji" (Matteu 24,12). L'apòstulu Paulu hà scrittu chì certi in a chjesa "per a fede

sò stati naufragiati "(1. Timoteu 1,19). L'Eglise d'Ephèse a été prévenue que le Christ ôterait son chandelier et qu'il crachait les Laodicéens tièdes de sa bouche. L'esurtazione di l'Ebrei hè particularmente terribili 10,26- 31 :

"Perchè s'è picchemu vuluntariamente dopu avè ricevutu a cunniscenza di a verità, ùn avemu micca altra offerta per i peccati da quì in avanti, ma solu una terribile aspettazione di ghjudiziu è u focu avidità chì cunsumerà l'avversari. S'è qualchissia viole a lege di Mosè, deve more senza pietà di dui o trè tistimoni. Quantu punizioni più severa pensate ch'ellu si meriteghja quellu chì pistò u Figliolu di Diu sottu à i pedi, cuntendu impuru u sangue di l'allianza per quale ellu hè statu santificatu, è insultendu u Spìritu di grazia ? Perchè sapemu quellu chì hà dettu: A vindetta hè a mo, aghju da rimbursà, è dinò: U Signore ghjudicherà u so populu. Hè terribili per cascà in e mani di u Diu vivu ".

Ebrei ancu 6,4-6 ci dà à cunsiderà:
"Perchè hè impussibile per quelli chì una volta sò stati illuminati è tastati u rigalu celestiale è stati pienu di u Spìritu Santu è tastà a bona parolla di Diu è i putenzi di u mondu à vene, è dopu s'hè alluntanatu, di ripentinu di novu, postu chì. per elli stessi crucificanu di novu u Figliolu di Diu è ne facenu una burla ".

Dunque ci hè a dualità in u Novu Testamentu. Parechji versi sò pusitivi in ​​quantu à a salvezza eterna chì avemu in Cristu. Questa salvezza pare certa. Ma tali versi sò debilitati da certi avvisami chì pare chì i cristiani ponu perdisce a so salvezza per incridimentu persistenti.

Siccomu a quistione di a salvezza eterna, o s'ellu i cristiani sò sicuru - vale à dì, una volta salvati, allora sò sempre salvati - di solitu per via di Scritture cum'è Ebrei 10,26-31 vene, andemu à fighjulà stu passaghju. A quistione hè cumu duvemu interpretà sti versi. À quale scrive l'autore, è quale hè a natura di l'"incredulità" di u populu, è chì anu assumatu?

Prima, fighjemu u missaghju di l'Ebrei in tuttu. À u core di stu libru hè a necessità di crede in Cristu cum'è u sacrifiziu tuttu-sufficiente per u peccatu. Ùn ci hè micca cuncurrenti. A fede deve riposa nantu à ellu solu. A clarificazione di a quistione di a perdita di salvezza pussibule chì u versu 26 susciteghja si trova in l'ultimu versu di quellu capitulu: "Ma noi ùn simu micca di quelli chì si sminuzzanu è seranu cundannati, ma di quelli chì credenu è salvanu l'anima" (v. 26). Qualchidunu si riduce, ma quelli chì restanu in Cristu ùn ponu micca persu.

A listessa assicuranza à u credente si trova in i versi prima di l'Ebrei 10,26. I cristiani anu cunfidenza in a presenza di Diu per mezu di u sangue di Ghjesù (versu 19). Pudemu avvicinà à Diu in fede perfetta (v. 22). L'autore esorta i cristiani in queste parolle: "Attenemu fermu à a professione di a speranza, è ùn vacilemu micca; perchè hè fidelu quellu chì li hà prumessu » (v. 23).

Una manera di capisce questi versi in Ebrei 6 è 10 nantu à "falling away" hè di dà à i lettori scenarii ipotetichi per incuraghjelli à stà fermu in a so fede. Per esempiu, fighjemu l'Ebrei 10,19-39 avanti. E persone à quale ellu parla anu "libertà di entrata in u santuariu" (verse 19) per mezu di Cristu. Puderanu "avvicinà à Diu" (v. 22). L'autore vede queste persone cum'è "stendu fermu à a professione di speranza" (verse 23). Li voli stimulà à l'amore ancu più grande è a fede più grande (v. 24).

Comu parte di questu incuragimentu, pinghje un ritrattu di ciò chì puderia succorsu - ipoteticamente, secondu a tiuria citata - à quelli chì "persistenu vuluntariamente in u peccatu" (v. 26). In ogni casu, e persone chì ellu s'indirizza sò quelli chì "eranu illuminati" è sò stati fideli durante a persecuzione (vv. 32-33). Hanu messu a so "fiducia" in Cristu, è l'autore li incuraghjenu à persevere in a fede (vv. 35-36). Infine, dici di u populu à quale ellu scrive chì ùn simu micca di quelli chì si ritiranu è sò cundannati, ma di quelli chì crèdenu è salvanu l'anima "(v. 39).

Nota ancu cumu l'autore hà traduttu u so avvertimentu di "cascà da a fede" in Ebrei 6,1-8 finì : « Ma s’è no parlemu cusì, cari, simu cunvinti chì site megliu è salvati. Perchè Diu ùn hè micca inghjustu per scurdà u vostru travagliu è l'amore chì avete dimustratu u so nome in serve è ancu serve i santi "(vv. 9-10). L'autore cuntinueghja à dì ch'ellu li hà dettu queste cose per ch'elli ponu "mustrà u listessu zèle per mantene a speranza finu à a fine" (versettu 11).

Dunque, hè ipoteticamente pussibile parlà di una situazione in a quale una persona chì avia una fede vera in Ghjesù pò perderla. Ma s'ellu ùn fussi pussibule, l'avvertimentu seria adattu è efficace?

I cristiani ponu perde a so fede in u mondu reale? I cristiani ponu "cascà" in u sensu di fà u peccatu (1. Johannes 1,8-2,2). Puderanu diventà spiritualmente letargichi in certe situazioni. Ma questu qualchì volta risultatu in "caduta" per quelli chì anu una fede genuina in Cristu? Questu ùn hè micca sanu chjaru da e Scritture. Infatti, pudemu dumandà cumu si pò esse "reale" in Cristu è "cascà" à u stessu tempu.

A pusizione di a Chjesa, cumu spressa in i credenze, hè chì e persone chì anu una fede durabile chì Diu hà datu à Cristu ùn pò mai esse staccata da e so mani. In altre parolle, quandu a fede di una persona hè focu annantu à Cristu, ùn pò micca esse persu. Mentre i cristiani manteneranu sta cunfessione di speranza, a so salvezza hè certa.

A quistione di a duttrina di "una volta salvatu, sempre salvatu" hà da fà cù se pudemu perde a nostra fede in Cristu. Cumu l'ammentatu prima, l'Ebrei parenu discrive e persone chì avianu almenu "fede" iniziale, ma chì ponu esse in periculu di perde.

Ma questu prova u puntu chì avemu fattu in u paragrafo precedente. L'unicu modu per pèrdite a salvezza hè di ricusà l'unicu modu per a salvezza - a cridenza in Ghjesù Cristu.

A lettera à l'Ebrei hè principalmente nantu à u peccatu di incredulità in l'opera di redenzione di Diu, chì hà realizatu per mezu di Ghjesù Cristu (vede, per esempiu, Ebrei). 1,2; 2,1-4; 3,12. 14; 3,19-4,3; 4,14). U capitulu di l'Ebrei 10 tratta dramaticamente sta questione in u versu 19, affirmannu chì per mezu di Ghjesù Cristu avemu a libertà è a piena fiducia.

U Versu 23 ci urge à tene in cunfidenza a nostra speranza. Sapemu sicura ciò chì segue: mentre mantenemu a cunfessione di a nostra speranza, siamu assolutamente certi è ùn pò micca perde a nostra salvezza. Sta cunfessione cumprendi a nostra cunvinzione in a cunciliazione di Cristu per i nostri peccati, a nostra speranza per una nova vita in ellu, è a nostra lealtà constante à ellu in questa vita.

Spessu quelli chì utilizanu u slogan "una volta salvatu, sempre salvatu" ùn sò micca sicuru di ciò chì volenu dì. Sta frasa ùn significa micca chì una persona hè stata salvata solu perchè ellu hà dettu uni pochi di parolle nantu à Cristu. E persone sò salvate quandu anu ricivutu u Spìritu Santu, quandu sò nati di novu à a nova vita in Cristu. A vera fede hè dimustrata da a fedeltà à Cristu, è questu significa chì ùn vive micca più per noi, ma per u Salvatore.

U fondu hè chì finu à chì cuntinuemu à campà in Ghjesù, simu sicuru in Cristu (Ebrei 10,19-23). Avemu a piena assicurazione di a fede in ellu perchè hè ellu chì ci salva. Ùn avemu micca da preoccupà è fate a quistione. "Aghju da fà?" In Cristu simu sicuri - appartenemu à ellu è sò salvati, è nunda ùn ci pò caccià da a so manu.

L'unicu modu chì pudemu avè perde hè di tramutà u so sangue è decide chì ùn avemu micca bisognu di ellu à a fine è chì simu abbastanza per noi stessi. S'ellu hè statu u casu, ùn aviamu micca preoccupatu di salvà noi stessu. Mentre stemu permanenti fideli in Cristu, avemu l'assicuranza ch'ellu rializerà u travagliu chì hà cuminciatu in noi.

U cunfortu hè questu: Ùn avemu micca da preoccupari di a nostra salvezza è dicenu: "Chì succede se falliu?" Avemu digià fiascatu. Hè Ghjesù chì ci salva è ùn falla micca. Pudemu fallu di accettà ? Iè, ma cum'è cristiani guidati da u Spiritu ùn avemu micca fallutu di riceve. Una volta accettemu à Ghjesù, u Spìritu Santu vive in noi, trasfurmenduci in a so maghjina. Avemu gioia, micca paura. Semu in pace, ùn abbiate paura.

Quandu avemu cridutu in Ghjesù Cristu, smettemu di preoccupari di "fara". Hà "fattu" per noi. Riposamu in ellu. Smettimu di preoccupassi. Avemu a fede è fiducia in ellu, micca noi stessi. Allora a quistione di perde a nostra salvezza ùn ci pisgia più. Perchè? Perchè avemu cridutu u travagliu di Ghjesù nantu à a croce è a so risurrezzione hè tuttu ciò chì avemu bisognu.

Diu ùn hà micca bisognu di a nostra perfezione. Avemu bisognu di ellu, è ci hà datu à noi cum'è un rigalu gratuitu per crede in Cristu. Ùn fiascaremu micca perchè a nostra salvezza ùn dipende micca di noi.

In riassuntu, a Chjesa crede chì quelli chì restanu in Cristu ùn ponu perisce. Siate "sicuru per sempre". Ma questu dipende di ciò chì a ghjente vole dì quandu dicenu "una volta salvatu, sempre salvatu".

In quantu à a duttrina di a predestinazione, pudemu riassumemu a pusizione di a Chiesa in pochi parolle. Ùn cridimu micca chì Diu hà sempre determinatu quale sarà persa è quale ùn sarà micca. Hè a vista di a Chjesa chì Diu furniscerà una prestazione ghjusta è ghjusta per tutti quelli chì ùn anu micca ricevutu u Vangelu in questa vita. Tali persone seranu ghjudicati nantu à a stessa basa cum'è noi, vale à dì se dispongenu di a so fedeltà è di a fede in Ghjesù Cristu.

Paulu Kroll


in pdfMaurice di a salvezza