A Sacra Scrittura

107 e Scritture

L'Scrittura hè a parolla inspirata di Diu, u tistimunianza fidu di l'evangelu, è a ripruduzzione vera è precisa di a rivelazione di Diu à l'omu. In questu rispettu, e Sacre Scritture sò infallibili è fundamentali per a Chjesa in tutte e questioni duttrinali è di vita. Cumu sapemu quale hè Ghjesù è ciò chì Ghjesù hà insignatu? Cumu sapemu se un Vangelu hè veru o falsu? Chì ci hè a basa autoritaria per l'insignamentu è a vita ? A Bibbia hè a fonte ispirata è infallibile per ciò chì a vulintà di Diu hè per noi di sapè è fà. (2. Timoteu 3,15-17; 2. Petru 1,20-21; Ghjuvanni 17,17)

Testimunianza per Ghjesù

Puderete avè vistu rapporti di ghjurnali di u "Seminariu di Ghjesù", un gruppu di studiosi chì dicenu chì Ghjesù ùn hà micca dettu a maiò parte di e cose ch'ellu hà dettu secondu a Bibbia. O pudete avè intesu da altri studiosi chì pretendenu chì a Bibbia hè una cullizzioni di cuntradizioni è miti.

Parechje persone educate rifiutanu a Bibbia. Altri, altrettantu educati, u consideranu una cronaca credibile di ciò chì Diu hà fattu è dettu. Se ùn pudemu micca fidassi di ciò chì a Bibbia dice di Ghjesù, allora ùn avemu guasi più nunda da sapè di ellu.

U "Seminariu di Ghjesù" principia cù una nozione preconceita di ciò chì Ghjesù avia insignatu. Anu accettatu solu dichjarazioni chì si mettenu in questa stampa è rifiutanu tuttu ciò chì ùn era micca. Fendu cusì, praticamenti anu creatu un Ghjesù à a so propria imagina. Questu hè scientificamente assai discutibile è ancu parechji studiosi liberali ùn sò micca d'accordu cù u "Seminariu di Ghjesù".

Avemu una bona ragione per crede chì i conti biblichi di Ghjesù sò credibili? Ié - sò stati scritti qualchi decennii dopu à Ghjesù mortu quandu i testimoni oculari eranu sempre vivi. I discìpuli ebrei amparanu spessu e parolle di i so maestri à memoria; dunque hè assai prubabile chì i discepuli di Ghjesù anu trasmessu ancu l'insignamenti di u so Maestru cù una precisione sufficiente. Ùn avemu micca evidenze chì anu inventatu parolle per risolve i prublemi in a Chjesa primitiva, cum'è u prublema di a circoncisione. Questu suggerisce chì i so conti riflettenu accuratamente ciò chì Ghjesù hà insegnatu.

Pudemu ancu assume un altu livellu di affidabilità in a trasmissione di e fonti testuali. Avemu manuscritti da u quartu seculu è parti più chjuche da u sicondu. (U più anticu manuscrittu di Virgilio sopravviventi hè statu scrittu 350 anni dopu à a morte di u pueta; Platone 1300 anni dopu.) Un paragone di i manuscritti mostra chì a Bibbia hè stata copiata cù cura è chì avemu un testu assai affidabile.

Ghjesù: Testimone Chjave di e Scritture

Ghjesù era prontu à discute cù i Farisei nantu à parechje questioni, ma apparentemente micca nant'à una questione: a ricunniscenza di u caratteru rivelatore di e Scritture. Spessu hà pigliatu diverse opinioni nantu à l'interpretazioni è e tradizioni, ma apparentemente accunsentì cù i preti ebrei chì a Scrittura era a basa autoritaria per a credenza è l'azione.

Ghjesù s'aspittava chì ogni parolla di l'Scrittura era cumpletata (Matteu 5,17-18; Marcu 14,49). Citò scritture per sustene e so dichjarazioni2,29; 26,24; 26,31; Ghjuvanni 10,34); Hà rimproveratu à e persone per ùn avè micca leghje e Scritture cù cura2,29; Luca 24,25; Ghjuvanni 5,39). Parlava di e persone è di l'avvenimenti di l'Anticu Testamentu senza u minimu indizio chì puderianu micca esistitu.

Dietro l'Scrittura era l'autorità di Diu. Contra e tentazioni di Satanassu, Ghjesù rispose: "Hè scrittu" (Matteu 4,4-10). Solu u fattu chì qualcosa era in l'Scritture hà fattu indiscutibilmente autorità per Ghjesù. E parolle di David sò state inspirate da u Spìritu Santu (Marcu 12,36); una prufezia era stata data "per via" di Daniel (Matteu 24,15) perchè Diu era a so vera origine.

In Matteu 19,4-5 dice chì Ghjesù u Creatore parla in 1. Mosè 2,24: "Per quessa, l'omu abbandunarà u so babbu è a mamma è si appiccicarà à a so moglia, è i dui seranu una sola carne. " In ogni casu, a storia di a creazione ùn attribuisce micca sta parolla à Diu. Ghjesù puderia attribuisce à Diu solu perchè era in l'Scrittura. Assunzione sottostante: L'autore attuale di l'Scrittura hè Diu.

Hè chjaru da tutti i Vangeli chì Ghjesù hà cunsideratu l'Scrittura cum'è affidabile è di fiducia. À quelli chì vulianu lapidallu, disse: "L'Scritture ùn ponu micca esse rotte" (Ghjuvanni 10:35). Ghjesù li cunsidereghja cumpletu; Il a même défendu la validité des commandements de l'ancienne alliance alors que l'ancienne alliance était encore en vigueur (Matthieu 8,4; 23,23).

U testimoniu di l'apòstuli

Cum'è u so maestru, l'apòstuli cridianu chì e Scritture eranu autorevoli. Li citavanu spessu, spessu per sustene un puntu di vista. E parolle di l'Scrittura sò trattati cum'è parolle di Diu. L'Scrittura hè ancu persunalizata cum'è u Diu chì parlava verbatim à Abraham è Faraone (Rumani 9,17; Galati 3,8). Ciò chì David è Isaia è Ghjeremia anu scrittu hè veramente parlatu da Diu è dunque certu (Atti di l'Apòstuli 1,16; 4,25; 13,35; 28,25; Ebrei 1,6-10; 10,15). A lege di Mosè, si assume, riflette a mente di Diu (1. Corinti 9,9). L'autore propiu di e Scritture hè Diu (1. Corinti 6,16; Rumani 9,25).

Paulu chjama l'Scrittura "ciò chì Diu hà parlatu" (Rumani 3,2). Sicondu Petru, i prufeti ùn anu micca parlatu "di a vulintà di l'omi, ma l'omi, mossi da u Spìritu Santu, parlavanu in nome di Diu" (2. Petru 1,21). I prufeti ùn sò micca stati cun ellu stessu - Diu hà messu in elli, hè l'autore propiu di e parolle. Spessu scrivenu : « È ghjunse a parolla di u Signore... » o : « Cusì dice u Signore... ».

Pàulu hà scrittu à Timoteu: "Tutte l'Scritture sò ispirate da Diu, è utili per l'insignamentu, per a cunvinzione, per a correzione, per l'istruzzione in a ghjustizia ..." (2. Timoteu 3,16, Elberfeld Bible). Tuttavia, ùn deve micca leghje in questu e nostre nozioni muderne di ciò chì significa "respiratu da Diu". Avemu da ricurdà chì Paul significava a traduzzione di a Septuaginta, a traduzzione greca di e Scritture Ebraiche (chì era l'Scritture chì Timoteu cunniscia da a zitiddina - verse 15). Paul hà utilizatu sta traduzzione cum'è a Parola di Diu senza implicazione chì era un testu perfettu.

Malgradu a discrepanze di traduzzione, hè u soffiu di Diu è utile "per furmazione in a ghjustizia" è pò causà "l'omu di Diu per esse perfettu, adattatu à ogni travagliu bonu" (versi 16-17).

Mancanze di cumunicazione

A Parolla di Diu uriginale hè perfetta, è Diu hè abbastanza capace di fà a ghjente mette in e parolle ghjustu, mantene a ghjustu, è (per compie a cumunicazione) capisce bè. Ma Diu ùn hà micca fattu questu cumplettamente è senza lacune. E nostre copie anu errori grammaticali, errori tipografichi, è (assai più impurtante) ci sò errori in riceve u messagiu. In una certa manera, "rumore" ci impedisce di sente a parolla ch'ellu hà scrittu bè. Eppuru Diu usa l'Scrittura per parlà à noi oghje.

Malgradu u "rumore", malgradu l'errori umani chì venenu trà noi è Diu, l'Scrittura rializeghja u so scopu: di parlà di a salvezza è di u cumpurtamentu ghjustu. Diu rializeghja ciò ch'ellu vulia per mezu di l'Scrittura: porta a so Parola davanti à noi cun abbastanza chiarezza chì pudemu ottene a salvezza è chì pudemu sperimentà ciò chì Ellu esige di noi.

E Scritture cumpienu questu scopu, ancu in forma tradutta. Avemu sbagliatu, però, aspittendu più di ella di l'intenzione di Diu. Ùn hè micca un manuale per l'astronomia è a scienza. I numeri dati in a carattere ùn sò micca sempre matematicamente esatti da e norme d'oghje. Duvemu seguità u grande scopu di e Scritture è ùn lasciarci micca piglià in bagatelle.

Un esempiu: In Atti 21,11 Agabu hè datu per dì chì i Ghjudei ligherianu à Paulu è u consegnanu à i pagani. Certains pourraient supposer qu'Agabus précise qui lierait Paul et ce qu'ils feraient avec lui. Ma cum'è s'hè risultatu, Paul hè statu salvatu da i Gentili è liatu da i Gentili (v. 30-33).

Hè una cuntradizioni? Tecnicamente iè. A prufezia era vera in principiu, ma micca in i dettagli. Benintesa, quandu Luke hà scrittu questu, puderia facilmente falsificà a prufezia per accurdà u risultatu, ma ùn hà micca pruvatu à copre e differenze. Ùn s'aspittava micca chì i lettori s'aspettanu precisione in tali dettagli. Questu ci avverte di ùn aspettà micca precisione in ogni dettagliu di a Scrittura.

Avemu bisognu di fucalizza nantu à u puntu principale di u messagiu. In listessu modu, Paul hà fattu un sbagliu quandu hà fattu 1. Corinti 1,14 hà scrittu - un sbagliu chì hà currettu in u versu 16. E Scritture inspirate cuntenenu l'errore è a correzione.

Alcune persone paragunanu e Scritture à Ghjesù. Unu hè a parolla di Diu in lingua umana; l'altru hè a Parolla di Diu fatta carne. Ghjesù era perfettu in u sensu ch'ellu era senza peccatu, ma questu ùn significa micca chì ùn hà mai fattu sbagli. Da zitellu, ancu da adultu, puderia avè fattu sbagli grammaticali è falegnami, ma tali errori ùn eranu micca peccati. Ùn anu impeditu à Ghjesù di rializà u so scopu di esse un sacrifiziu senza peccatu per i nostri peccati. Similmente, l'errori grammaticali è altri dittagli minori ùn sò micca dannosi per u significatu di a Bibbia: per cunduceci à l'ottenimentu di a salvezza per mezu di Cristu.

Evidenza per a Bibbia

Nuddu pò pruvà chì tutti i cuntenuti di a Bibbia sò veri. Puderete esse capace di dimustrà chì una prufezia particulare hè diventata vera, ma ùn pudete micca dimustrà chì tutta a Bibbia hà a stessa validità. Hè più una questione di fede. Avemu vistu l'evidenza storica chì Ghjesù è l'apòstuli anu vistu l'Anticu Testamentu cum'è a parolla di Diu. U Ghjesù biblicu hè l'unicu chì avemu; altre idee sò induvinazioni, micca prove novi. Accettemu l'insegnamentu di Ghjesù chì u Spìritu Santu guiderà i discìpuli versu a nova verità. Accettemu a rivendicazione di Paul di scrive cun autorità divina. Accettemu chì a Bibbia ci riveli quale hè Diu è cumu pudemu avè fratellanza cun ellu.

Accettemu a testimunianza di a storia di a chjesa chì i cristiani attraversu i seculi anu trovu a Bibbia utile à a fede è a vita. Stu libru ci dice quale hè Diu, ciò ch'ellu hà fattu per noi, è cumu duvemu risponde. A tradizione ci dice ancu chì libri appartenenu à u canon biblicu. Ci appughjemu nantu à Diu chì dirige u prucessu canonicu per chì u risultatu sia a so vulintà.

A nostra propria esperienza parla ancu per a verità di e Scritture. Stu libru ùn mince micca e parolle è ci mostra a nostra peccaminalità; ma poi ci offre ancu grazia è una cuscenza purificata. Ci dà forza murale micca per mezu di regule è ordini, ma in modi inaspettati - per grazia è per a vergogna morte di u nostru Signore.

A Bibbia testimonia l'amore, a gioia è a pace chì pudemu avè per mezu di a fede - sentimenti chì, cum'è a Bibbia scrive, sò al di là di a nostra capacità di mette li in parolle. Stu libru ci dà significatu è scopu in a vita parlendu ci di a creazione divina è di a salvezza. Sti aspetti di l'autorità biblica ùn ponu esse dimustrati à i scettichi, ma aiutanu à autentificà e Scritture mentre ci dicenu cose chì sperimentemu.

A Bibbia ùn abbellisce micca i so eroi; questu ci aiuta ancu à accettalli cum'è affidabili. Si parla di e debbulezze umane di Abràhamu, Mosè, Davide, u populu d'Israele, i discìpuli. A Bibbia hè una parolla chì testimonia una parolla più autoritaria, a parolla fatta carne è a bona nova di a gràzia di Diu.

A Bibbia ùn hè micca simplista; ùn la faci micca faciule per ella stessa. U Novu Testamentu continua è rompe l'antica allianza da una parte. Saria più faciule di fà senza l'unu o l'altru interamente, ma hè più esigente avè tramindui. Similmente, Ghjesù hè riprisentatu cum'è omu è Diu in listessu tempu, una cumbinazione chì ùn si adatta micca bè à u pensamentu ebreu, grecu o mudernu. Questa cumplessità hè stata creata micca per ignuranza di i prublemi filosofichi, ma malgradu elli.

A Bibbia hè un libru esigente, ùn pò mancu appena esse stata scritta da disertori sculari chì vulianu mette in opera una falsificazione o dà un sensu à l'hallucinazioni. A risurrezzione di Ghjesù aghjusta pesu à u libru chì annunzia un avvenimentu cusì fenomenale. Aghjunghje pesu à a testimunianza di i discìpuli di quale era Ghjesù - è à a logica inaspettata di a vittoria nantu à a morte per mezu di a morte di u Figliolu di Diu.

Ripetutamente a Bibbia sfida u nostru pensamentu di Diu, di noi stessi, di a vita, di u dirittu è di u male. Cumanda u rispettu perchè ci insegna verità chì ùn pudemu micca ottene in altrò. In più di tutte e cunsiderazioni teoriche, a Bibbia "si justifica" soprattuttu in a so applicazione à a nostra vita.

U testimoniu di e Scritture, di a tradizione, di l'esperienza persunale è di a ragione sustene tutti a rivendicazione di l'autorità da a Bibbia. U fattu chì ella possa parlà al di là di e fruntiere culturali, ch'ella affronti situazioni chì ùn esistevanu micca à u mumentu di a so scrittura - ciò testimonia ancu a so auturità durabile. A migliore prova biblica per u credente, tuttavia, hè chì u Spìritu Santu, cù u so aiutu, pò cambià i cori è cambià a vita prufundamente.

Michael Morrison


in pdfA Sacra Scrittura