Spatine in Diu

304 purtavanu cura di DiuA sucietà d'oghje, in particulare in u mondu industrializatu, hè sott'à una pressione crescente: a maggior parte di a ghjente si sente costantemente minacciata da qualcosa. E persone soffrenu di mancanza di tempu, di pressione da fà (travagliu, scola, sucietà), difficultà finanziarie, insicurezza generale, terrurismu, guerra, timpeste, solitudine, disperazione, ecc. Etc. U stress è a depressione sò diventati parolle d'ogni ghjornu, prublemi, malatie . Malgradu l'avanzate tamante in parechji duminii (tecnulugia, salute, educazione, cultura), e persone parenu avè difficultà crescente à fà una vita nurmale.

Uni pochi ghjorni fà eru in fila in un bancu bancariu. Davanti à mè era un babbu chì avia u so zitellu (forse 4 anni) cun ellu. U zitellu saltava avanti è avanti spensieratu, spensieratu è pienu di gioia. Fratelli fratelli, quandu hè stata l'ultima volta chì ci sentimu ancu cusì?

Forse guardemu à stu zitellu è diciamu (un pocu ghjilosu) : "Iè, hè cusì spensieratu perchè ùn sà ancu ciò chì l'aspetta in questa vita!" In questu casu, però, avemu una attitudine fundamentale negativa versu. vita !

Cum'è i cristiani, avemu da cuntrullà a pressione di a nostra sucetà è guardà u futuru in modu pusitivu è cun fiducia. Sfurtunatamente, i cristiani spessu experimentanu a so vita cum'è negativa, difficile, è passanu a so vita di preghiera intera dumandendu à Diu di li liberà da una situazione particulare.

Ma tornemu à u nostru zitellu in u bancu. Cosa hè a so relazione cù i so genitori? U zitellu hè pienu di cunfidenza è di cunfidenza è dunque pienu d'entusiasmu, joie de vivre è curiosità! Pudemu amparà qualcosa da ellu? Diu ci vede cum'è i so figlioli è a nostra relazione cù Ellu duverebbe a stessa naturalità chì un zitellu hà versu i so genitori.

"È quandu Ghjesù hà chjamatu un zitellu, u mettiu in mezu à elli è disse: "In verità vi dicu, à menu chì ùn vi turnate micca è diventate cum'è i zitelli, ùn entrerete micca in u regnu di i celi. Dunque, s'ellu si umilia cusì cusì. zitellu, hè u più grande in u regnu di i celi " (Matteu 18,2-4u).

Diu aspetta di noi à ingaghjà un zitellu chì hè sempre cumplettamente affidatu à i genitori. I zitelli ùn sò generalmente micca depressi, ma pienu di gioia, spiritu è ​​fiducia. Hè u nostru travagliu hè di umilà noi stessi davanti à Diu.

Diu aspetta l'attitudine di u zitellu annantu à a vita da ognunu di noi. Ùn ci vole micca per sente o sfrancà a pressione di a nostra sucetà ma ellu ci aspetta d'accostà a nostra vita cun fiducia è fiducia ferma in Diu:

"Rallegrate sempre in u Signore! Di novu vogliu dì : Rallegrate ! A vostra gentilezza serà cunnisciuta da tutti i populi; u Signore hè vicinu. [Filippini 4,6] Ùn esse ansiosu di nunda, ma in tuttu, per via di a preghiera è di supplicazione, cù ringraziamentu, e vostre dumande deve esse fatte cunnisciute à Diu; è a pace di Diu, chì supera ogni intelligenza, guardirà i vostri cori è a vostra mente in Cristu Ghjesù " (Filippesi 4,4-7u).

A ste parolle riflettenu veramente a nostra perspettiva annantu à a vita o micca cusì?

In un articulu nantu à a gestione di u stress, aghju lettu annantu à una mamma chì bramava a sedia di u dentista per pudè finalmente stenderà è rilassate. Ammettu chì questu hè accadutu ancu à mè. Qualcosa va assai sbagliatu quandu tuttu ciò chì pudemu fà hè "rilassate" sottu u drill di u dentista!

A quistione hè, quantu bè ognuna di noi mette Filippi 4,6 ("Ùn vi preoccupate di nunda") in azzione? À mezu à stu mondu stressatu?

U cuntrollu di a nostra vita appartene à Diu! Semu i so figlioli è date à ellu. Venemu solu sottu a pressione se pruvemu à cuntrullà a nostra vita stessi, per risolve i nostri prublemi è prublemi. In altre parolle, se ci focalizemu nantu a tempesta e perdemu a vista di Ghjesù.

Diu ci spingarà finu à u limitu finu à chì avemu capitu quantu pocu cuntrollu avemu nantu à a nostra vita. À questi mumenti, ùn avemu micca altra scelta chì simu lampassi in a grazia di Diu. U dulore è a soffrenza ci guidanu à Diu. Sò i momenti più difficiuli in a vita di un cristianu. Tuttavia, i mumenti chì volenu esse particularmente apprezzati è duveranu dinò inizià una gioia spirituale profonda:

"Considerate ogni gioia, i mo fratelli, quandu cadete in diverse tentazioni, sapendu chì a prova di a vostra fede produce pacienza. Ma a pacienza deve avè un travagliu perfettu, per esse perfettu è perfettu, è ùn mancanu nunda "( James 1,2-4u).

I tempi difficiuli in a vita di un cristianu sò destinati à pruduce frutti spirituali, per rende perfettu. Diu ùn ci prumetti micca una vita senza prublemi. "A strada hè stretta", disse Ghjesù. Difficultà, prucessi è persecuzioni ùn deve micca, però, pruvucà un cristianu per esse stressatu è depressu. L'apòstulu Paulu hà scrittu:

"In tuttu simu oppressi, ma micca sfracciati; senza vede una via d'uscita, ma micca perseguitendu senza via d'uscita, ma micca abbandunatu; abbattutu ma micca distruttu" (2. Corinti 4,8-9u).

Quandu Diu piglia u cuntrollu di a nostra vita, ùn sò mai stati abbandunati, mai dipendente da noi stessi! In questu riguardu, Ghjesù Cristu deve esse un mudellu per noi. Ci hà precedutu è ci duna curagiu:

"Vi aghju dettu questu per chì avete a pace in mè. In u mondu avete afflittu; ma siate bè, aghju vintu u mondu "(Ghjuvanni 16,33).

Ghjesù era oppressu da tutti i lati, speriu di oppusizione, persecuzione, crucifixione. Raramente avianu un mumentu tranquillu è spessu ha avutu da fughje da a ghjente. Ghjesù era ancu imbuttatu finu à u limitu.

« À l'époque de sa chair, il fit des prières et des supplications avec des cris et des larmes à celui qui pouvait le sauver de la mort, et fut entendu par crainte de Dieu ; hà patitu, ubbidenza; et rendu parfait, il devint l'auteur du salut éternel pour tous ceux qui lui obéissent, accepté par Dieu comme grand sacrificateur selon l'ordre de Melchisédek » (Hébreux). 5,7-10u).

Ghjesù hà campatu sottu un grande stress senza mai piglià a so vita in e so mani è senza perde u significatu è u scopu di a so vita. Sottomettò sempre à a vulintà di Diu è accettava ogni situazione in a vita chì u babbu hà permessu. In questu riguardu, leghjimu a seguente dichjarazione interessanti di Ghjesù quandu era veramente accoltu:

"Avà a mo ànima hè turbata. È chì duverebbe dì ? Babbu, salvami da sta ora ? Eppuru hè per quessa chì sò ghjuntu à questa ora "(Ghjuvanni 12,27).

Accettemu ancu a nostra situazione attuale in a vita (prucessu, malatie, tribulazione, ecc.)? Calchì volta Diu permette situazioni particularmente goffi in a nostra vita, ancu anni di prove chì ùn sò micca colpa nostra, è aspetta chì l'accettemu. Truvemu stu principiu in a seguente dichjarazione di Petru:

"Per quessa, hè a misericordia quandu un omu soffre e soffrenze soffrendu ingiustamente per via di a cuscenza davanti à Diu. Per chì gloria hè s'è vo suppurtà cusì chì u peccatu è chjappà? Ma s'è vo suppurtà, fendu bè è soffrenu, chì hè grazia cù Diu. Per questu hè ciò chì site chjamatu per fà; perchè Cristu hà patitu ancu per voi è vi lasciò un esempiu, affinchì tù seguissi in i so passi: quellu chì ùn hà micca fattu peccatu, nè ingannimentu s'hè trovu in a so bocca, ma s'hè livatu à quellu chì ghjudicheghja ghjustu "(1. Petru 2,19-23u).

Ghjesù hà sottumessu à a vuluntà di Diu finu à a morte, hà patitu senza culpabilità è ci hà servutu per mezu di a so patenza. Ùn accettemu micca a vuluntà di Diu in a nostra vita? Ancu s'ellu diventa scomodo quandu suffremu innocentemente, sia sottu pressioni da tutti i lati è ùn pò micca capisce u significatu di a nostra situazione difficile? Ghjesù ci hà prumessu pace è gioia divina:

"A pace ti lassu, {a mo} pace ti dugnu; micca cum'è u mondu dà, ti dugnu. Ùn lasciate micca chì i vostri cori sò turbati, nè a paura "(Ghjuvanni 14,27).

"Vi aghju dettu questu, chì a mo gioia sia in voi, è chì a vostra gioia sia piena" (Ghjuvanni 1)5,11).

Avemu da amparà à capisce chì u soffrenu hè pusitivu è porta a crescita spirituale:

"Micca solu questu, ma ancu in e tribulazioni ci vantamu, sapendu chì a tribulazione produce perseveranza, è a perseveranza hè prova, è a prova hè speranza; ma a speranza ùn decepisce micca, perchè l'amore di Diu hè statu versatu in i nostri cori per mezu di u Spìritu Santu chì ci hè statu datu "(Rumani). 5,3-5u).

Avemu campatu in distress e stress è avemu ricunnisciutu ciò chì Diu aspetta da noi. Hè per quessa chì suppurtemu sta situazione è dà fruttu spirituale. Diu ci dà pace è gioia. Cumu pudemu mette issa pratica? Leghjemu a seguente dichjarazione meravigliosa di Ghjesù:

"Venite à mè, voi tutti chì site stanchi è affaccati! È ti daraghju riposu, pigliaraghju u mo ghjugu nantu à tè, è amparà da mè. Perchè sò mansu è umile di core, è "truverete riposu per e vostre ànime"; perchè u mo jugu hè faciule, è u mo fardelu hè ligeru » (Matteu 11,28-30u).

Avissimu venite à Ghjesù, allora ci darà riposu. Questa hè una prumessa assoluta! Duvemu arricà nantu à ellu u nostru caricu:

"Umiliatevi, dunque, sottu a manu putente di Diu, affinchì in u tempu degnu vi esaltà, [cumu?] gettendu tutte e vostre preoccupazioni nantu à ellu! Perchè ellu hà cura di tè "(1. Petru 5,6-7u).

Cumu facemu esattamente u nostru preoccupazione per Diu? Eccu alcuni punti specifichi chì ci aiutanu à questu riguardu:

Duvemu sottumettassi è affidà tuttu u nostru essere in Diu.

L’obiettivu di a nostra vita hè di piacè à Diu è di mette in tuttu u nostru essere sottu. Quandu pruvemu di piacè tutti, ci hè cunflittu è stress perchè hè simplicemente micca pussibule. Ùn duvemu micca di dà à i nostri cullegani u putere di mette ci in angustia. Diu solu duverebbe guvernà a nostra vita. Questu porta calma, pace è gioia à a nostra vita.

U regnu di Diu deve vene prima.

Chì ci conduce a nostra vita? A ricunniscenza di l'altri? A voglia di guadagnà assai soldi? Per uttene tuttu u nostru prublema? Questi sò tutti i scopi chì portanu à u stress. Diu dice chjaramente quale deve esse a nostra priorità:

"Per quessa, vi dicu: Ùn vi preoccupate micca di a vostra vita, di ciò chì manghjà è di beie, nè di u vostru corpu, di ciò chì porta. Ùn hè micca a vita megliu cà l'alimentariu, è u corpu chè u vestitu ? Eccu l'acelli di l'aria, chì ùn siminanu, nè cuglieranu, nè cullighjanu in granaghji, è u vostru Babbu celeste li nutre. . Ùn site micca assai più preziosu chè elli ? Ma quale di voi pò aghjunghje un cubitu à a durata di a so vita cù preoccupazioni? E perchè vi preoccupate di i vestiti ? Fighjate à i giglii di u campu chì crescenu : ùn si faticanu nè filanu. Ma vi dicu, ancu Salomone ùn era micca vistutu in tuttu u so splendore cum'è unu di questi. Ma s'è Diu veste l'erba di u campu, chì hè oghje è dumane hè ghjittatu in u fornu, micca assai più tù , voi di poca fede. Allora ùn vi preoccupate micca, dicendu: Chì avemu da manghjà ? O : Chì duvemu beie ? O: chì duvemu purtassi ? Per tutte queste cose e nazioni cercanu; perchè u vostru Babbu celeste sapi chì avete bisognu di tuttu questu. Ma lotta prima per u regnu di Diu è per a so ghjustizia! È tuttu chistu vi sarà aghjuntu. Allora ùn vi preoccupate micca di dumane ! Perchè dumani si prende cura di sè stessu. Ogni ghjornu hà abbastanza di u so male " (Matthew 6,25-34u).

Mentre guardemu à Diu è à a so vuluntà prima di tuttu, copre tutte e nostre altre bisogni! 
Hè u passu gratuitu per un stile di vita irresponsabile? Naturalmente no. A Bibbia ci insegna di guadagnà u nostru pane è di cura di i nostri famiglie. Ma questa hè una priorità!

A nostra sucetà hè piena di distrazioni. Se ùn simu attenti, ùn averemu subitu un locu per Diu in a nostra vita. Si pigghia cuncentrazione è a priorizazione, altrimenti altre cose determinanu di colpu a nostra vita.

Ci hè dumandatu di passà tempu in preghiera.

Tuttu hè di noi di scaricà i nostri carichi in preghiera nantu à Diu. Ci calma in a preghiera, clarifica i nostri pinsamenti è e priorità, è ci porta in una relazione stretta cun ellu. Ghjesù ci hà datu un esempiu impurtante:

"E à a matina prestu, mentre era ancu assai bughju, si alzò è esce, si n'andò in un locu solitario è quì hà pricatu. È Simone è quelli chì eranu cun ellu si precipitonu dopu à ellu ; è u truvaru è li dissenu: "Tutti ti cercanu" (Marcu 1,35-37u).

Cristu s'amuse à truvà tempu per a preghiera! Ùn era micca distractatu da parechje bisogni:

« Ma parlà d’ellu si sparghje più ; è una grande folla si riunì per sente è esse guariti di e so malatie. Ma si ritirò è era in lochi solitarii, prighendu " (Luca 5,15-16u).

Semu sottu a pressione, u stress hè sparitu in tutta a nostra vita? Allora duvemu ancu ritirà è passà tempu cù Diu in preghiera! Calchì volta simu troppu impiegati per ricunnosce Diu in tuttu. Hè per quessa chì hè impurtante per rinunce regularmente è fucalizza nantu à Diu.

Ti ricurdati di l'esempiu di Marta?

"Avà hè accadutu mentre ch'elli andavanu in a so strada ch'ellu ghjunse in un paese ; è una donna chjamata Marta u riceve. È hà avutu una surella, chjamata Maria, chì si pusò ancu à i pedi di Ghjesù è stava à sente a so parolla. Ma Martha era assai occupata cù assai serviziu; ma s'avvicinò è disse : Signore, ùn ti importa micca chì a mo surella m'hà lasciatu per serve sola ? Dì ch'ella m'aiuti !] Ma Ghjesù li rispose è li disse : Marta, Marta ! Sò preoccupatu è preoccupatu di parechje cose; ma una cosa hè necessariu. Ma Maria hà sceltu a parte bona, chì ùn li sarà micca tolta " (Luca 10,38-42u).

Pigliamu u tempu di riposu è avè una relazione stretta cù Diu. Passate abbastanza tempu in preghiera, studiu di a Bibbia è meditazione. Altrimenti, diventa difficiule di scaricate i nostri carichi nantu à Diu. Per scaccià i nostri carichi nantu à Diu, hè impurtante alluntanassi da elli è piglià pause di riposu. "Ùn vede micca a furesta d'arburi..."

Quandu eramu sempre insignendu chì Diu aspetta ancu un riposu assolutu di Sabatu da i cristiani, avemu avutu un vantaghju: da u vennari à u sabatu à a sera ùn eramu micca dispunibili per nimu, eccettu à Diu. Spergu chì avemu almenu capitu è ​​mantinutu u principiu di restu in a nostra vita. Avà è basta solu appughjà è riposa, sopratuttu in stu mondu stresatu. Diu ùn ci hà micca dettu quandu questu devu esse. L'umani anu solu bisognu di restu. Ghjesù hà amparatu à i so discepuli di ripusà:

"È l'apòstuli si riuniscenu à Ghjesù; et ils lui rapportèrent tout ce qu'ils avaient fait et tout ce qu'ils avaient enseigné. È li disse : Venite, voi, soli, in un locu desolatu è riposate un pocu. Perchè quelli chì vinianu è andavanu eranu parechji, è ùn avianu mancu tempu di manghjà "(Marcu 6: 30-31).

Se, di colpu, ùn avemu più tempu per manghjà qualcosa, hè dunque hè altu u tempu di spiccà è di custruisce in qualchì restu.

Allora, cumu femu e nostre preoccupazioni per Diu? Nota:

• Sottumettemu tuttu u nostru esse à Diu è fidemu in ellu.
• U regnu di Diu vene prima.
• Passemu u tempu in preghera.
• Pigliemu u tempu di ripusà.

In autri paroli, a nostra vita deve esse Diu è orientatu à Ghjesù. Semu focu annantu à ellu è fà locu per Ellu in a nostra vita.

Ci sarà dunque benedizzallu cù pace, calma è gioia. U so caricu diventa leggeru, ancu sìmimu stati pressi da tutti i lati. Ghjesù era pressatu, ma mai schiacciatu. Cunniscimu daveru in gioia cum'è figlioli di Diu è fiducia in Ellu per restà in Ellu è scaccià tutte e nostre fureste nantu à Ellu.

A nostra sucetà hè sottu pressione, ancu i cristiani, à volte ancu di più, ma Diu crea u spaziu, porta a nostra carica è ne cura per noi. Semu cunvinti di questu? Vivemu a nostra vita cun fiducia prufonda in Diu?

Concludemu cù a descrizione di David di u nostru Creatore celestiale è Signore in u Salmu 23 (David era ancu spessu in periculu è sottu una grande pressione da tutti i lati):

"U Signore hè u mo pastore, ùn vogliu micca. Mi stende nantu à prati verdi, mi porta à acque tranquille. Mi rinfresca l'anima. Ellu mi guida in camini di ghjustizia per u so nome. Ancu s'è i vaghjimu in a valle di l'ombra di a morte, ùn teme micca male, perchè site cun mè; u to bastone è u to bastone mi cunsulanu. Preparate una tavola davanti à mè davanti à i mo nemici; m'ai untu u capu d'oliu, a mo tazza sbocca. Solu a gentilezza è a gràzia mi seguiranu tutti i ghjorni di a mo vita; è torneraghju à a casa di u Signore per a vita » (Salmu 23).

di Daniel Bösch


in pdfSpatine in Diu