Satana u diavulu

Ci hè duie sfurtunate tendenze in u mondu occidentale d'oghje in quantu à Satana, u diavulu mintuatu in u Novu Testamentu cum'è un avversu inesorabile è nemicu di Diu. A maiò parte di a ghjente ùn sanu micca di u diavulu o sottovalutanu u so rolu in creazione di caos, soffrenza è male. Per parechje persone, l'idea di un veru diavulu hè solu un restu di l'antica superstizione, o in u megliu una maghjina chì riprisenta u male in u mondu.

Per d 'altra banda, i cristiani anu abbracciatu visioni supersticiosi nantu à u diavulu cunnisciutu sottu u guise di "guerra spirituale". Anu dà u diavulu creditu indebitu è ​​"guerra contru à ellu" in una manera chì hè inconsistente cù i cunsiglii chì truvamu in l'Scrittura. In questu articulu, avemu da vede ciò chì a Bibbia ci dà nantu à Satanassu. Armatu di sta capiscitura, pudemu evità i trappule di l'estremi citati sopra.

Noti da l'Anticu Testamentu

Isaia 14,3-23 è Ezekiel 28,1-9 sò qualchì volta cunsiderate cum'è descrizzioni di l'origine di u diavulu cum'è un anghjulu chì hà piccatu. Qualchidunu di i dettagli ponu esse vistu cum'è indizi di u diavulu. Eppuru u cuntestu di sti passaghji mostra chì a maiò parte di u testu hè in relazione cù a vanità è l'orgogliu di i rè umani - i rè di Babilonia è Tiru. U puntu in i dui rùbbriche hè chì i rè sò manipulati da u diavulu è sò riflessi di i so intenzioni maligni è l'odiu di Diu. Parlà di u capu spirituale, Satanassu, hè di parlà in un soffiu di i so agenti umani, i rè. Hè una manera di dì chì u diavulu guverna u mondu.

In u libru di Job, una riferenza à l'anghjuli dice chì eranu prisenti à a creazione di u mondu è pieni di maraviglia è gioia.8,7). Per d 'altra banda, u Satanassu di Job 1-2 pare ancu esse un essendu angelic, postu chì si dice chì hè trà i "figli di Diu". Ma ellu hè l'avversariu di Diu è a so ghjustizia.

Ci sò qualchi riferimenti in a Bibbia à "angeli caduti" (2. Petru 2,4; Ghjuda 6; Job 4,18), ma nunda di sustanziali nantu à cumu è perchè Satanassu divintò u nemicu di Diu. L'Scritture ùn ci dete micca dettagli nantu à a vita di l'anghjuli, nè anghjuli "boni" nè anghjuli caduti (chjamati ancu dimònii). A Bibbia, in particulare u Novu Testamentu, hè assai più interessatu à dimustrà à Satanassu chì prova di sfurzà u scopu di Diu. Hè chjamatu u più grande nemicu di u populu di Diu, a Chjesa di Ghjesù Cristu.

In l'Anticu Testamentu, Satanassu o u diavulu ùn hè micca menzionatu prominente per nome. Tuttavia, a cunvinzione chì e forze cosmiche sò in guerra cù Diu pò esse truvata chjaramente in i mutivi di i so lati. Dui motivi di l'Anticu Testamentu chì rapprisentanu Satanassu o u diavulu sò acque cosmiche è mostri. Sò imaghjini chì rapprisentanu u male satanicu chì tene a terra sottu u so incantu è cumbatte contru à Diu. In Job 26,12-13 vedemu à Ghjobbu chì spiegà chì Diu "hà sbulicatu u mare" è "rumpicò Rahab in pezzi". Rahab hè riferitu cum'è "serpente in fuga" (verse 13).

In i pochi lochi induve Satanassu hè discrittu cum'è un esse persunale in l'Anticu Testamentu, Satanassu hè rapprisintatu cum'è un accusatore chì cerca di suminà a discordia è persu (Zacaria). 3,1-2), incita a ghjente à u peccatu contru à Diu (1Chro 21,1) è usa e persone è l'elementi per causà un grande dolore è soffrenu (Job 1,6-19; 2,1-8u).

In u libru di Job vedemu chì Satanassu scontra cù altri anghjuli per presentà à Diu cum'è s'ellu era statu chjamatu à un cunciliu celesti. Ci hè parechje altre referenze bibliche à una riunione celestiale di l'esseri angelici chì influenzanu l'affari umani. In unu di questi, un fantasma bugia induce un rè per andà in guerra (1. Re 22,19-22u).

Diu hè figuratu cum'è qualcunu chì "batteva i capi di Leviathan è li dete à manghjà à e bestie" (Salmu 7).4,14). Quale hè u Leviathan? Hè u "mostru marinu" - a "serpente in fuga" è a "serpente sinuosa" chì u Signore punirà "à u mumentu" quandu Diu scaccia tutti i mali da a terra è stabilisce u so regnu (Isaia 2 Cor.7,1).

U mutivu di Leviathan cum'è una serpente torna à u Garden of Eden. Quì u serpente - "più astutu chè qualsiasi bestia di u campu" - tenta l'omi à peccatu contru à Diu, risultatu in a so caduta (1. Mosè 3,1-7). Questu porta à una altra prufezia di una futura guerra trà ellu è a serpente, in quale a serpente pare chì vince una battaglia decisiva (un stabbing di u taccu di Diu) solu per perdiri a battaglia (a so testa hè sfracicata). In sta prufezia, Diu dice à a serpente : « Puteraghju inimicizia trà voi è a donna, trà a to discendenza è a so discendenza ; ti sfracicà a testa, è tu li pugnarai u calcagno "(1. Mosè 3,15).

Noti in u Novu Testamentu

U significatu còsmicu di sta dichjarazione diventa comprensibile à a luce di l'Incarnazione di u Figliolu di Diu cum'è Ghjesù di Nazareth (Ghjuvanni 1,1. 14). Avemu vistu in l'Evangeli chì Satanassu hà pruvatu à distrughje à Ghjesù in un modu o un altru da u ghjornu chì hè natu finu à ch'ellu hè mortu nantu à a croce. Ancu Satanassu riesce à tumbà Ghjesù per mezu di i so proxy umani, u diavulu perde a guerra per a so morte è a risurrezzione.

Dopu à l'ascensione di Ghjesù, a battaglia còsmica trà a sposa di Cristu - u populu di Diu - è u diavulu è i so lackeys cuntinueghja. Ma u scopu di Diu prevale è cuntinueghja. À a fine, Ghjesù hà da vultà è distrughjerà l'opposizione spirituale à ellu (1. Corinti 15,24-28u).

U libru di Revelazione in particulare rapprisenta sta lotta trà i puteri di u male in u mondu, chì sò guidati da Satana, è i puteri di u bè in a chjesa, guidata da Diu. In questu libru piena di simboli, chì hè in u generu literariu di Apocalisse, duie città più grande di a vita, Babilonia è a grande, nova Ghjerusalemme, rapprisentanu dui gruppi terrestri chì sò in guerra.

Quandu a guerra hè finita, u diavulu o Satanassu serà incatenatu in l'abissu è impeditu di "ingannià u mondu sanu" cum'è prima (Rumani 1).2,9).

In fine, vedemu chì u regnu di Diu trionfa nantu à tutti i mali. Hè rapprisintatu picturalmente da una cità ideale - a cità santa, a Ghjerusalemme di Diu - induve Diu è l'Agnellu abitanu cù u so populu in a pace è a gioia eterna, resa pussibule da a gioia mutuale chì sparte (Apocalisse 2 Cor.1,15-27). Satanassu è tutte e forze di u male seranu distrutte (Apocalisse 20,10).

Ghjesù è Satana

In u Novu Testamentu, Satana hè chjaramente identificatu cum'è l'avversu di Diu è di l'umanità. In un modu o altru, u diavulu hè respunsabule di u soffrenu è di u male in u nostru mondu. In u so ministeru di curazione, Ghjesù hà ancu riferitu à l'angeli caduti è Satana cum'è a causa di a malatia è l'infermità. Di sicuru, duvemu avè attentu di ùn chjamà micca ogni problema o malattia un colpu direttu da Satana. Tuttavia, hè istruttivu di nutà chì u Novu Testamentu ùn hè micca a paura di culpisce u diavulu è e so cohorte male per parechje catastrofe, incluse e malatie. A malatia hè un male, micca qualcosa chì hè prescrittu da Diu.

Ghjesù hà riferitu à Satanassu è à i spiriti caduti cum'è "u diavulu è i so anghjuli" per quale hè preparatu "u focu eternu" (Matteu 2).5,41). In l'evangelii leghjemu chì i dimònii sò a causa di una varietà di malatie fisiche è malati. In certi casi, i dimònii occupanu a mente è / o i corpi di e persone, risultatu in debule, cum'è cunvulsioni, mute, cecità, paralisi parziale è diversi tipi di follia.

Luca parla di una donna chì Ghjesù hà scontru in a sinagoga chì "hà avutu un spiritu chì l'hà fattu male per diciottu anni" (Luca 1 Cor.3,11). Ghjesù l'hà liberatu da a so infirmità è hè statu criticatu per a guariscenza in un sabatu. Ghjesù rispose: "Ùn duverebbe micca sta donna, chì hè a figliola d'Abrahamu, chì Satana avia digià legatu per diciottu anni, per esse liberatu da sta schiavitù u ghjornu di u Sàbatu?" (verse 16).

In altri casi, hà espunutu i dimònii cum'è a causa di e malatie, cum'è in u casu di un zitellu chì hà avutu cunvulsioni terribili è era lunatu da a zitiddina.7,14-19; Marcu 9,14-29; Luke 9,37-45). Ghjesù puderia simpricimenti cumanda à questi dimònii per lascià l'infirmi è ubbidìanu. Fendu cusì, Ghjesù hà dimustratu chì avia una autorità cumpleta nantu à u mondu di Satanassu è i dimònii. Ghjesù hà datu a stessa autorità annantu à i dimònii à i so discìpuli (Matteu 10,1).

L'apòstulu Petru hà parlatu di u ministeru di guariscenza di Ghjesù cum'è quellu chì hà liberatu a ghjente da e malatie è infirmità chì Satana è i so spiriti maligni eranu a causa diretta o indiretta. "Sapete ciò chì hè accadutu in tutta a Ghjudea ... cumu Diu hà untu à Ghjesù di Nazareth cù u spiritu santu è u putere; andava à fà u bè è à guarì tutti quelli chì eranu in u putere di u diavulu, perchè Diu era cun ellu " (Atti 10,37-38). Questa vista di u ministeru di guariscenza di Ghjesù riflette a crede chì Satanassu hè l'avversariu di Diu è a so creazione, in particulare l'umanità.

Pone a culpabilità finale per u soffrenu è u peccatu nantu à u diavulu è u caratterizeghja cusì
"primu peccatore". U diavulu pecca da u principiu "(1. Johannes 3,8). Ghjesù chjama Satanassu u "principe di i dimònii" - u capu di l'angeli caduti (Matteu 2).5,41). Per mezu di u so travagliu di redenzione, Ghjesù hà rumpitu a presa di u diavulu nantu à u mondu. Satanassu hè u "Putente" in a so casa (u mondu) Ghjesù intrì (Marcu 3,27). Ghjesù hà "ligatu" l'omu forte è "divide u spogliu" [porta via i so pussidimenti, u so regnu].

Hè per quessa chì Ghjesù hè vinutu in carne. Ghjuvanni scrive: "Per questu scopu hè apparsu u Figliolu di Diu, per pudè distrughje l'opere di u diavulu".1. Johannes 3,8). Colossiens parle de cette œuvre ruinée en termes cosmiques : « Il a dépouillé les principautés et les autorités de leur pouvoir, et les a rendues publiques, et les a rendus triomphants en Christ » (Colossiens). 2,15).

L'Ebrei spiega cumu Ghjesù hà rializatu questu: "Perchè i zitelli sò di carne è sangue, hà ancu accettatu in u listessu modu, chì per a so morte puderia distrughje quellu chì avia putere nantu à a morte, chì hè u diavulu, è hà redimutu quelli chì eranu. furzati à esse servitori tutta a so vita per paura di a morte " (Ebrei 2,14-15u).

Senza sorpresa, Satana prova di distrughje u scopu di Diu in u so Figliolu, Ghjesù Cristu. U scopu di Satanassu era di avè a Parola fatta carne, Ghjesù, uccidendu quandu era un zitellu (Apocalisse 1 Cor.2,3; Matteu 2,1-18) à pruvà lu durante a so vita (Luca 4,1-13), è à imprigionà è tumbà lu (v. 13; Luca 22,3-6u).

Satanassu "successu" in l'ultimu tentativu di a vita di Ghjesù, ma a morte di Ghjesù è a risurrezzione sussegwente hà espostu è cundannatu u diavulu. Ghjesù avia fattu un "spettaculu publicu" di i modi di u mondu è u male presentatu da u diavulu è i so seguitori. Hè diventatu chjaru à tutti quelli chì anu da sente chì solu u modu di l'amore di Diu hè ghjustu.

Per mezu di a persona di Ghjesù è u so travagliu redentore, i piani di u diavulu sò stati invertiti è fù scunfittu. Cusì, attraversu a so vita, a morte è a risurrezzione, Cristu hà digià scunfittu Satanassu, espunendu a vergogna di u male. Ghjesù disse à i so discìpuli in a notte di u so tradimentu: "Chì vanu à u Babbu... u prìncipe di stu mondu hè avà ghjudicatu" (Ghjuvanni 1).6,11).

Dopu chì Cristu torna, l'influenza di u diavulu in u mondu cesserà è a so scunfitta cumpleta serà evidenti. Sta vittoria venerà in un cambiamentu finale è permanente à a fine di questa età3,37-42u).

U putente principe

Duranti u so ministeru murtale, Ghjesù hà dichjaratu chì "u prìncipe di stu mondu serà cacciatu fora" (Ghjuvanni 1).2,31), è hà dettu chì stu prìncipe ùn avia "ùn pudere" annantu à ellu (Ghjuvanni 14,30). Ghjesù hà scunfittu Satanassu perchè u diavulu ùn pudia micca cuntrullàlu. Nisuna tentazione chì Satana hà lanciatu à Ghjesù era abbastanza forte per alluntanassi da u so amore è a fede in Diu (Matteu 4,1-11). Hà scunfittu u diavulu è arrubbatu i pussessi di l'"omu forte" - u mondu ch'ellu tena prigiuneru (Matteu 1).2,24-29). Cum'è cristiani, pudemu ripusà in a fede in a vittoria di Ghjesù annantu à tutti i nemici di Diu (è i nostri nemichi), cumpresu u diavulu.

Eppuru, a chjesa esiste in a tensione di "digià quì, ma micca ancora", in quale Diu cuntinueghja à permette à Satanassu à ingannà u mondu è sparghje a distruzzione è a morte. I cristiani campanu trà u "Hè finitu" di a morte di Ghjesù (Ghjuvanni 19,30) è "hè accadutu" di l'ultima distruzzione di u male è a futura venuta di u regnu di Diu nantu à a terra (Apocalisse 2 Cor.1,6). Satanassu hè sempre permessu di ghjilosu u putere di l'evangelu. U diavulu hè sempre u prìncipe invisibile di a bughjura, è cù u permessu di Diu hà u putere di serve i scopi di Diu.

U Novu Testamentu ci dice chì Satanassu hè a forza di cuntrollu in u mondu gattivu attuale è chì a ghjente inconscientemente u seguita in a so opposizione à Diu. (In grecu, a parolla "prìncipe" o "prìncipe" [cum'è in Ghjuvanni 12,31 utilizatu] una traduzzione di a parolla greca archon, chì si riferisce à u più altu ufficiale di u guvernu di un distrittu puliticu o cità).

L'apòstulu Paulu spiega chì Satanassu hè "u diu di stu mondu" chì "hà accecatu a mente di i miscredenti" (2. Corinti 4,4). Paul hà capitu chì Satanassu pò ancu impedisce u travagliu di a chjesa (2. Tessalonicesi 2,17-19u).

Oghje, a maiò parte di u mondu uccidintali presta pocu cura à una realità chì affetta fundamentalmente a so vita è u futuru - u fattu chì u diavulu hè un veru spiritu chì cerca di dannà à ogni volta è cerca di sbattà u scopu amori di Diu. I cristiani sò esortati à esse cuscenti di e machinazioni di Satanassu per ch'elli ponu resiste à elli attraversu a guida è u putere di u Spìritu Santu indwelling. Sfurtunatamente, certi cristiani sò andati à un estremu misguided in una "caccia" per Satanassu, è anu involontariamente datu foraggi supplementari à quelli chì sbuchjanu l'idea chì u diavulu hè un esse veru è male.

A Chjesa hè avvirtata per esse attenti à l'arnesi di Satanassu. I capi cristiani, Paul dice, devenu campà una vita degna di a chjama di Diu, per ùn esse "pitturati in a trappula di u diavulu".1. Timoteu 3,7). I cristiani anu da esse in guardia contr'à e machinazioni di Satanassu è devenu portà l'armatura di Diu "contra i spiriti maligni sottu à u celu" (Efesini 6,10-12) stringhje. Hanu da fà questu per chì "ùn saranu micca sfruttati da Satanassu" (2. Corinti 2,11).

U travagliu gattivu di u diavulu

U diavulu crea cecità spirituale à a verità di Diu in Cristu in diversi modi. False duttrini è diverse nozioni "insignate da i dimònii" facenu chì a ghjente "seguissi spiriti ingannatori", senza sapè a fonte ultima di l'ingannimentu (1. Timoteu 4,1-5). Una volta cecu, a ghjente ùn pò micca capisce a luce di l'evangelu, chì hè a bona nova chì Cristu ci libera da u peccatu è da a morte (1. Johannes 4,1-2; 2. Ghjuvanni 7). Satanassu hè u principale nemicu di l'evangelu, "u gattivu" chì prova à ingannà a ghjente in rifiutà a bona nova (Matteu 1).3,18-23u).

Satanassu ùn hà micca bisognu di pruvà à ingannà vi in ​​modu persunale. Pò travaglià per mezu di e persone chì sparghjenu falsi idee filosofiche è teologiche. L'omu pò ancu esse schiavi da a struttura di u male è l'ingannimentu incrustati in a nostra sucità umana. U diavulu pò ancu aduprà a nostra natura umana caduta contru à noi, cusì chì a ghjente crede ch'elli anu "a verità" quandu in fattu anu rinunziatu ciò chì hè di Diu per ciò chì hè di u mondu è di u diavulu. Tali persone crede chì u so sistema di credenza sbagliata li salverà (2. Tessalonicesi 2,9-10), ma ciò chì anu fattu in realtà hè chì "hanu trasfurmatu a verità di Diu in una bugia" (Rumani 1,25). "A minzogna" pare bona è vera perchè Satanassu si prisenta è u so sistema di credenze in tale manera chì u so insignamentu hè cum'è una verità da un "anghjulu di luce" (2. Corinti 11,14) travaglia.

In generale, Satanassu hè daretu à a tentazione è u desideriu di peccatu di a nostra natura caduta, è dunque diventa u "tentatore" (2. Tessalonicesi 3,5; 1. Corinti 6,5; Atti di l'Apòstuli 5,3) chjamatu. Paul porta a chjesa torna in Corintu 1. Genesi 3 è a storia di u Giardinu di l'Eden per ammonisce micca di esse alluntanati da Cristu, qualcosa chì u diavulu prova di fà. "Ma teme chì, cum'è a serpente hà ingannatu Eva cù a so astuzia, cusì i vostri pinsamenti seranu ancu alluntanati da a simplicità è l'integrità di Cristu" (2. Corinti 11,3).

Questu ùn hè micca dì chì Paul hà cridutu chì Satana hà tentatu personalmente è hà ingannatu direttamente à tutti. E persone chì pensanu chì "u diavulu m'hà fattu fà" ogni volta chì u peccatu ùn capisce micca chì Satanassu usa u sistema male chì hà creatu in u mondu è a nostra natura caduta contru à noi. In u casu di i cristiani di Tessalonica sopra citati, questu ingannu puderia esse realizatu da i maestri chì anu piantatu i sementi di l'odiu contr'à Paul, ingannendu a ghjente in crede chì ellu [Paul] li inganna o copre l'avidità o qualchì altru mutivu impuru.2. Tessalonicesi 2,3-12). Tuttavia, postu chì u diavulu simina a discordia è manipula u mondu, in ultimamente daretu à tutte e persone chì siminanu a discordia è l'odiu hè u tentatore stessu.

In verità, sicondu Paul, i cristiani chì sò stati separati da a fraternità di a chjesa per via di u peccatu sò "consegnati à Satanassu" (1. Corinti 5,5; 1. Timoteu 1,20), o anu "turnatu è seguitu Satanassu" (1. Timoteu 5,15). Petru esurta a so banda : « Siate sobri è vegliate ; per u vostru avversariu, u diavulu si aggira cum'è un leone ruggente chì cerca di divurà "(1. Petru 5,8). A manera di scunfighja Satanassu, dice Petru, hè di "resisti à ellu" (verse 9).

Cumu a ghjente resiste à Satanassu? Ghjacumu dichjara: "Sottomettetevi dunque à Diu. Resisti à u diavulu è ellu fughjerà da voi. Quandu vi avvicinate à Diu, ellu si avvicina à voi. Pulite e vostre mani, peccatori, e santificate i vostri cori, persone volubili" (Giacomo 4,7-8u). Semu vicinu à Diu quandu i nostri cori anu una attitudine reverente di gioia, pace è gratitùdine versu ellu, nutritu da u so spiritu d'amore è di fede indwelling.

E persone chì ùn cunnosci micca Cristu è ùn sò micca guidati da u so Spìritu (Rumani 8,5-17) "vive secondu a carne" (v. 5). Sò in armunia cù u mondu, seguendu "u spiritu chì hè à u travagliu in i figlioli di disubbidienza in questu tempu" (Efesini 2,2). Stu spiritu, identificatu in altrò cum'è u diavulu o Satanassu, manipula a ghjente per esse intesu à fà "i desideri di a carne è di i sensi" (verse 3). Ma da a gràzia di Diu pudemu vede a luce di a verità chì hè in Cristu è seguitate da u Spìritu di Diu, piuttostu chè unknowingly cascà sottu à l'influenza di u diavulu, u mondu cadutu, è a nostra natura umana spiritualmente debule è piccatu.

A guerra di Satana è a so ultima scunfitta

"U mondu sanu hè in u male" [hè sottu u cuntrollu di u diavulu] scrive Ghjuvanni (1. Johannes 5,19). Ma l'intelligenza hè stata data à quelli chì sò figlioli di Diu è seguitori di Cristu per "cunnoscu u veri" (verse 20).

In questu sensu, Revelazione 1 hè2,7-9 assai drammaticu. In u tema di a guerra di l'Apocalisse, u libru mostra una battaglia còsmica trà Michael è i so anghjuli è u dragone (Satana) è i so anghjuli caduti. U diavulu è i so servitori sò stati scunfitti, è "u so postu ùn hè statu trovu più in u celu" (verse 8). U risultatu ? "È u grande dragone hè statu cacciatu fora, quellu serpente anticu, chì hè chjamatu u diavulu è Satanassu, chì inganna u mondu sanu, è hè statu ghjittatu à a terra, è i so anghjuli sò stati falati cun ellu" (v. 9). ). L'idea hè chì Satanassu cuntinua a so guerra contru à Diu perseguitendu u populu di Diu nantu à a terra.

U campu di battaglia trà u male (manipulatu da Satanassu) è u bè (guidatu da Diu) porta à a guerra trà Babilonia a Grande (u mondu sottu u cuntrollu di u Diavule) è a nova Ghjerusalemme (u populu di Diu chì Diu è l'Agnellu Ghjesù Cristu seguita ). Hè una guerra destinata à esse vinta da Diu perchè nunda pò scunvince u so scopu.

À a fine, tutti i nemichi di Diu, ancu Satana, seranu scunfitti. U regnu di Diu - un novu ordine mundiale - vene in terra, simbulizatu da a nova Ghjerusalemme in u Libru di l'Apocalisse. U diavule serà cacciatu da a presenza di Diu è u so regnu serà spazzatu cun ellu (Revelazione 20,10) è rimpiazzatu da u regnu eternu d'amore di Diu.

Leghjimu queste parolle incuragisce nantu à a "fine" di tutte e cose: "E aghju intesu una gran voce da u tronu, dicendu: Eccu u tabernaculu di Diu trà l'omi! È ch'ellu abiterà cun elli, è seranu u so populu, è ellu stessu, Diu cun elli, serà u so Diu; è Diu sguasserà ogni lacrima da i so ochji, è ùn ci sarà più a morte, nè più dulu, nè grida nè dolore; perchè u primu hè passatu. È quellu chì s'assittò nantu à u tronu disse : Eccu, aghju fattu tutte e cose novi ! È dice: Scrivite, perchè sti parolle sò veri è certi. " (Apocalisse 21,3-5u).

Paulu Kroll


Più articuli nantu à Satanassu:

Cumu o cosa hè Satana?

Satanassu