A storia pastorale

693 a storia di u pastoreUn stranieru altu, forte, d’una cinquantina d’anni, s’era sbattutu ind’è l’osteria affollata è si guardò attornu, lampendu a palpebrale à a luce fumosa di e lampade à l’oliu d’argilla chì si sparghjevanu casualmente in a stanza. Abiel è eiu l'avemu odore prima di vede. Avemu cambiatu istintivamente e nostre pusizioni à a nostra piccula tavola per fà vede più chjuca. Tuttavia, u stranieru s'avvicinò à noi è dumandò: Puderiate fà locu per mè ?

Abiel mi guardò interrogativamente. Ùn vulemu micca ch'ellu si pusa accantu à noi. Paria un pastore è puzzava cusì. L'osteria era piena à u tempu di a Pasqua è di i Pani Azzimi. A lege esigeva chì i stranieri sò trattati cù ospitalità, ancu s'ellu eranu pastori.

Abiel li offri un postu è un beie da a nostra buttiglia di vinu. Sò Nathan è questu hè Abiel, aghju dettu. Da induve site, stranieru ? Hebron, disse, è u mo nome hè Jonathan. Hebron hè 30 chilometri à u sudu di Ghjerusalemme in u locu induve Abràhamu enterratu a so moglia Sara più di 1500 anni fà.

Sò ghjuntu quì pocu prima di u festivale, Jonathan continuò. Vi possu dì chì hè piena di suldati è saraghju cuntentu s'ellu mi ne scappu di novu prestu. Era arrabbiatu cù i Rumani è sputò in terra. Abiel è aghju scambiatu sguardi. Sè vo site quì per Pasqua, duvete avè vistu u terrimotu, aghju dettu.

Jonathan hà rispostu, sì, l'aghju vistu da vicinu. A ghjente di Ghjerusalemme m'hà dettu chì e tombe s'aprevanu è parechji chì eranu morti si sveglianu da a morte è lascianu e so tombe. Abiel hà aghjustatu chì a cortina pesante è tessuta chì separava e duie stanze principali di u tempiu era strappata da cima à fondu, cum'è da una manu invisibule. I preti mantenenu tutti luntanu finu à chì i danni sò riparati.

Ùn mi importa, disse Jonathan. I Farisei è u guardianu di u tempiu ùn lasciaranu micca a ghjente cum'è mè in ogni modu. Ùn simu micca abbastanza bè per elli, ancu ci cunsidereghjanu impuri. Puderaghju dumandà qualcosa, disse Jonathan. Qualchissia di voi hà assistitu à e crucifixions nantu à u Golgota ? Quale eranu sti trè in ogni modu? Abiel mi guardò, poi s’avvicinò à u pastore. Anu catturatu un ladru rivoluzionariu è notu chjamatu Barabba è dui di u so populu ghjustu prima di Pasqua. Ma ci era ancu un rabbinu ben cunnisciutu chì chjamavanu Ghjesù. Parechje di noi speravanu ch'ellu era u Messia. Una sopracciglia si passò in faccia. U Messia, disse Jonathan ? Chì spiegherebbe tutti i suldati ch'ellu avia vistu. Ma questu Ghjesù hè mortu avà, ùn puderia micca esse u Messia, nò ?

Era un bravu omu, disse Abiel à bassa voce, fighjendu intornu à a stanza cum'è per esse sicuru chì nimu ùn stava à sente a nostra conversazione. I Farisei, l'anziani è i grandi sacrificadori l'accusanu di blasfemia. Abiel mi guardò cum'è per dumandà u mo permessu di dì più.

Vai avanti è dì li. Chì mi voli dì ?, dumandò Jonathan. A voce d'Abiel calò in un sussurru. A parolla hè ghjunta chì, s'elli l'anu ammazzatu, torna in vita. Hm? Jonathan, s'inclinò in avanti è disse: vai avanti. Abiel cuntinuò, ieri a tomba aperta hè stata truvata, ancu s'è i Rumani l'hanu chjusu cù una petra pisanti è a guardianu. U corpu ùn era più in a tomba ! Chì ? Jonathan strinse l'ochji è fighjulava senza fighjà u muru daretu à mè. Infine hà dumandatu: Questu Ghjesù hà campatu in Ghjerusalemme? Innò, aghju dettu, hè vinutu da u nordu, da a Galilea. Ghjesù ùn era micca un blasfemu cum'è i Farisei l'accusanu. Tuttu ciò chì hà fattu hè, andò intornu à guarì e persone è pridichendu l'amore è a gentilezza. Di sicuru, avete intesu parlà di ellu, ancu quì sottu in i muntagni. Ma u pastore ùn ascolta. Fighjulava senza fighjà u muru daretu à mè. Infine hà dettu pianu, induve avete dettu ch'ellu vene ? Galilea, aghju ripetutu. Era u figliolu di un carpintieru di Nazareth. Abiel m'hà guardatu, poi si sbulicò a gola è disse : Si dice ch'ellu puderia ancu esse natu in Betlemme è chì a so mamma era vergine. Betlemme ? Sò veramente sicuru di questu? Abiel annuì.

Ghjunatanatu pianamente scuzzulò u capu è murmurò, natu in Betlemme, di una vergine. Allora puderia esse ellu. Quale puderia esse? aghju dumandatu ? Di chì parli, di chì parli U pastore hà guardatu sensu à a nostra buttiglia di vinu. Questu Ghjesù, pensu chì sacciu quale hè.

Vi dicu una storia strana. Comu aghju dettu, aghju vistu i trè crucifissi nantu à u Golgota. Quellu di mezu era digià mortu è stanu per finisce l'altri dui. Alcune donne pienghjenu è pienghjenu sottu à a croce. Ma un'altra donna stava un pocu più in daretu è un ghjovanu avia u so bracciu intornu à ella. Quandu aghju passatu ella mi hà guardatu drittu in l'ochji è sapia chì l'avia vistu prima. Hè passatu assai tempu.

Abiel riempì i nostri tazzi è disse ci dici a vostra storia. Jonathan beie un pocu di vinu, poi pigliò u biccheri à e duie mani è fighjulava in u so biccheri. Era in i tempi di Erodu Antipas, disse. Eru un zitellu allora. A nostra famiglia era povera. Avemu guadagnatu da campà pastendu e pecure di i ricchi. Una notte era in muntagna vicinu à Betlemme cù u mo babbu è un coppiu di i so amichi. Ci era un censimentu è ognunu duvia vultà in casa soia per esse cuntatu per chì i Rumani puderanu sapè quante tasse avemu avutu à pagà. U mo babbu, u mo ziu è eiu è certi di i nostri amichi decisu di stà in muntagna finu à ch'ella sia finita cusì chì i Rumani avianu menu capi à cuntà. Ridiamu tutti. I pastori avianu a reputazione di esse ingannati. Quella notte avemu curatu e pecure è pusemu intornu à u focu. L'omi più vechji scherzavanu è cuntavanu storie.

Emu cuminciatu à dorme quandu, di colpu, una luce luminosa splendeva intornu à noi è un omu in una robba splendente apparsu da nunda. Splendeva è brillava cum'è s'ellu avia un focu ind'è. Un anghjulu, dumandò à Abiel? Jonathan annuì. Avemu avutu paura, vi possu dì. Ma l'ànghjulu disse : Ùn àbbia paura di mè ! Eccu, vi portu una bona nutizia di grande gioia, chì ghjunghjerà à tutte e persone. Era una nutizia maravigliosa per tutti.

Abiel è eiu facemu un gestu impaziente per ch'ellu dissi di più. L'ànghjulu cuntinuò: Oghje in Betlemme hè natu à voi u Salvatore, chì hè l'untu, u Signore, in a cità di David. U Messia, disse Abiel cù l'ochji spalancati ! Jonathan annuì di novu. L'ànghjulu ci hà urdinatu per andà à vede stu zitellu, avvoltu in pannolini è chjinatu in una mangiata in Betlemme. Allora tuttu u celu era pienu d'anghjuli chì cantavanu: Gloria à Diu in l'altu, è pace in terra trà l'omi di a so bona vuluntà.

Cume di colpu ch'elli eranu apparsu, eranu andati di novu. Precipitemu in Betlemme è truvamu un omu chjamatu Ghjiseppu è a so moglia Maria cù u so zitellu, impannillatu in pannolini, in una mangiata in a stalla di una osteria. L'animali sò stati spustati in una estremità di u stagnu è unu di i stagni hè statu sbulicatu. Maria era ghjovana, micca più vechja di 15 anni, aghju pensatu. Era pusata nantu à un munzeddu di paglia. Era tuttu esattamente cum'è l'anghjulu ci avia dettu.

U mo babbu hà dettu à Ghjiseppu di l'anghjulu è cumu ci hà dumandatu di vene à elli. Ghjiseppu hà dettu ch'elli eranu ghjunti à Betlemme per u censu, ma ùn ci era micca spaziu per elli in l'osteria. U zitellu hà da esse natu prestu, cusì u pruprietariu lasciò aduprà a stalla. Ghjiseppu ci hà dettu cumu un anghjulu hà dettu à Maria, è più tardi à ellu, ch'ella era stata scelta per esse a mamma di u Messia è chì, ancu s'ellu era ancu vergine, ella diventerà incinta di stu zitellu speciale di Diu.

Maria hè stata scundata, disse Ghjiseppu, perchè era sempre una donna assai virtuosa è hà fiducia in Diu. Josef hà guardatu à a so moglia è pudemu vede l'amore è u rispettu in i so ochji. Fighjulava à Maria mentre l’omi parlavanu è eru maravigliatu di quantu era calma. Era cum'è a pace di Diu era nantu à ella. Deve esse esaurita, ma avia una bellezza misteriosa. Ùn sò micca altrimenti discrive, ma ùn l'aghju mai scurdatu.

Jonathan guardò Pensu à Abiel, poi continuò in una voce ferma. Era Maria chì aghju vistu à a crucifixion in u Golgota. Era quella cù u ghjovanu chì a cunsulava. Hè assai più vechja avà, ma sò chì era ella. Allora Ghjesù, Abiel hà cuminciatu, ma Ghjanatanu u tagliò, dumandendusi, era u zitellu in a manghjatu u salvatore di u so populu ? Pensu chì era statu uccisu anni fà quandu Erodu hà urdinatu à tutti i zitelli di menu di dui anni per esse assassinati in Betlemme. Abiel è aghju ascoltatu in orrore. Erodu avia intesu da qualchi sapienti di l'Oriente chì u Messia era per nasce. Eranu ghjunti à onore à Ghjesù, ma Erodu u videndu cum'è un rivalu è pruvò à tumballu. Unu di i mo nipoti hè statu uccisu in stu massacru.

Ma m'avete dettu chì questu Ghjesù di Nazareth, u figliolu di Ghjiseppu è Maria, andava in giru à fà miraculi è a ghjente pensava ch'ellu era u Messia. Avà l'autorità anu pruvatu di novu à tumballu. Chì vulete dì, anu pruvatu à tumballu, aghju dumandatu ? Hè statu crucifissu. Hè mortu, infine pigliate ! Jonathan hà rispostu. Ma ùn avete micca dettu chì u corpu hè andatu ? Chì vulete dì cù questu?, hà dumandatu à Abiel ? Solu questu, s'è a donna ch'e aghju vistu era Maria è sò sicuru ch'ella era ella è l'omu chì anu crucifissu era u so figliolu, chì aghju vistu a notte ch'ellu hè natu, allora ùn hè micca finitu nantu à sta croce. Ùn era micca una notte ordinaria quandu l'anghjuli cantavanu per noi è questu Ghjesù ùn era micca un zitellu ordinariu. L'anghjulu ci hà dettu ch'ellu era u Messia, venite à salvà. Avà, ancu s'è i so nemichi l'anu crucifissu è intarratu, u so corpu hè andatu.

U pastore beie u so bichjere, s’arrizzò è dissi prima di dì addiu : Sò solu un pastore ignuratu, chì sacciu di ste cose ? Ma mi sentu chì ùn avemu micca vistu questu Ghjesù per l'ultima volta.

di John Halford