True culte

560 vera adorazioneA cuntruversia principale trà i Ghjudei è i Samaritani in u ghjornu di Ghjesù era induve Diu deve esse veneratu. Siccomu i Samaritani ùn anu più una parte in u tempiu in Ghjerusalemme, anu cunsideratu chì u Monti Garyzim era u locu ghjustu per adurà à Diu è micca Ghjerusalemme. Quandu u tempiu era custruitu, certi Samaritani avianu prupostu à i Ghjudei per aiutà à ricustruisce u so tempiu, è Zorobbabel l'avia duramente rifiutatu. I Samaritani rispunniu lagnandusi à u rè di Persia è cessanu di travaglià (Esra [spazio]] 4). Quandu i Ghjudei ricustruìu i mura di a cità di Ghjerusalemme, u guvernatore Samariah minacciava di piglià l'azzione militare contru i Ghjudei. Infine, i Samaritani custruìu u so propiu tempiu nantu à u monte Garizim, chì i Ghjudei custruianu in u 128 aC. Chr. Distruttu. Ancu se u fundamentu di e vostre duie religioni era a lege di Mosè, eranu nemici amari.

Ghjesù in Samaria

A maiò parte di i Ghjudei evitari Samaria, ma Ghjesù andò in questu paese cù i so discìpuli. Era stancu, cusì s'assittò vicinu à un pozzu vicinu à a cità di Sicar è mandò i so discìpuli in a cità per cumprà manghjà (Ghjuvanni). 4,3-8u). Una donna di Samaria passò è Ghjesù li parlava. Hè stata surprised chì ellu parlava à una donna Samaritana, è i so discìpuli, à u turnu, chì parlava à una donna (vv. 9 è 27). Ghjesù avia sete, ma ùn avia nunda cun ellu per piglià l'acqua - ma hà fattu. A donna hè stata toccu da u fattu chì un Ghjudeu hà daveru intenzione di beie da u cuntainer d'acqua di una Samaritana. A maiò parte di i Ghjudei anu cunsideratu un tali vasellu impuru secondu i so riti. "Ghjesù li rispose è li disse: S'è tù cunnosci u rigalu di Diu è quale hè quellu chì ti dice: Dammi da beie, li dumandarete è ellu vi darà acqua viva" (Ghjuvanni). 4,10).

Ghjesù hà utilizatu un ghjocu di parolle. L'espressione "acqua viva" generalmente significava l'acqua chì scorri. A donna sapia bè chì l'unica acqua in Sichar era quella in u pozzu è chì ùn ci era micca acqua corrente vicinu. Allora ella dumandò à Ghjesù ciò chì ellu parlava. "Ghjesù li rispose è li disse: Quellu chì beie st'acqua hà torna a sete; ma quellu chì beie di l'acqua chì li dugnu ùn averà sete per l'eternità, ma l'acqua chì li daraghju diventerà in ellu una surgente d'acqua chì sbocca in a vita eterna » (Ghjuvanni). 4,13-14u).

Era a donna pronta per accettà a verità spirituale da un nemicu di a fede? Vuleria beie l'acqua ebraica? Pudava capì chì cù una tale fonte ùn averia mai sete è ùn averia micca bisognu di travaglià dura. Siccomu ùn pudia capisce a verità di quale avia parlatu, Ghjesù s'hè vultatu à u prublema di basa di e donne. Hà suggeritu chì chjama à u maritu è ​​vultà cun ellu. Ancu se ellu sapia chì ùn hà micca maritu, li dumandò, possibbilmente cum'è un segnu di a so autorità spirituale.

True culte

Dopu avè amparatu chì Ghjesù era un prufeta, a Samaritana hà purtatu a cuntruversia antica trà i Samaritani è i Ghjudei nantu à quale hè u locu ghjustu per adurà à Diu. "I nostri babbi anu aduratu nantu à sta muntagna, è dite chì in Ghjerusalemme hè u locu induve si deve venerà" (Ghjuvanni 4,20).

"Ghjesù li disse: Credimi, donna, u tempu venerà quandu ùn venerete micca u Babbu nè in sta muntagna nè in Ghjerusalemme. Ùn sapete micca ciò chì venerete; ma sapemu ciò chì aduramu; perchè a salvezza vene da i Ghjudei. Ma l'ora hè ghjunta, è hè avà, chì i veri adoratori veneranu u Babbu in spiritu è ​​in verità; perchè u Babbu vole ancu tali adoratori. Diu hè spiritu, è quelli chì l'adoranu devenu aduràlu in spiritu è ​​in verità » (Ghjuvanni 4,21-24u).

Ghjesù hà cambiatu di colpu u sughjettu? No, micca necessariamente. U Vangelu di Ghjuvanni ci dà altre indicazioni: "E parolle chì vi aghju dettu sò spiritu è ​​sò vita" (Ghjuvanni). 6,63). "Sò a via è a verità è a vita" (Ghjuvanni 14,6). Ghjesù hà revelatu una grande verità spirituale à questa strana Samaritana.

Ma a donna ùn era micca sicura di ciò chì pensava è disse: "Sò chì vene u Messia, chì hè chjamatu Cristu. Quandu vene, ci dirà tuttu. Ghjesù li disse : Sò eiu chì vi parlu » (vv. 25-26).

A so auto-rivelazione "Hè mè" (u Messia) - era assai inusual. Ghjesù si sentia chjaramente bè è hà sappiutu parlà apertamente per cunfirmà chì ciò chì li dicia hè currettu. A donna lasciò u so vasu d'acqua è si n'andò in casa à a cità per dì à tutti di Ghjesù; è hà cunvince a ghjente per verificà per elli stessi, è parechji di elli vinni à crede. "Ma assai di i Samaritani di sta cità cridianu in ellu per via di a parolla di a donna chì hà tistimuniatu: M'hà dettu tuttu ciò chì aghju fattu. Quandu i Samaritani sò ghjunti à ellu, li dumandò di stà cun elli; è stava quì dui ghjorni. È assai più credevanu per a so parolla » (v. 39-41).

Oghje oghje

Diu hè spiritu è ​​a nostra relazione cù ellu hè spirituale. Piuttostu, a nostra adorazione si centra in Ghjesù è in a nostra relazione cun ellu. Hè a surghjente di l'acqua viva chì avemu bisognu per a nostra vita eterna. Avemu bisognu di u nostru accunsentu per avè bisognu è dumandemu à sminuì a nostra sete. In altre parolle, in a metafora di l'Apocalisse, avemu da ammettere chì siamu poveri, ceci, è nudi, per quessa, dumandemu à Ghjesù ricchezza spirituale, vista è vestitu.

Ti prega in spiritu è ​​a verità quandu guardate à Ghjesù per ciò chì avete bisognu. A vera devozione è l'adorazione di Diu ùn hè micca caratterizata da apparenze esterne, ma per a vostra attitudine versu Ghjesù Cristu è significa chì sente e parole di Ghjesù è vene à u vostru babbu spirituale per mezu di ellu.

di Ghjiseppu Tkach