Credenze storiche

135 credu

Un credo (Credo, da u latinu "Credu") hè una formulazione riassuntiva di e credenze. Vole enumerare verità impurtanti, clarificà e dichjarazioni duttrinali, separà a verità da l'errore. Di solitu hè scrittu in tale manera chì pò esse facilmente memorizatu. Una quantità di passaggi in a Bibbia anu u caratteru di credo. Allora Ghjesù hà utilizatu u schema basatu nantu 5. Mosè 6,4-9, cum'è un credu. Paul face dichjarazioni simplici, cum'è credo 1. Corinti 8,6; 12,3 è 15,3-4. dinù 1. Timoteu 3,16 dà un credo in una forma forti strette.

Cù a diffusione di a chjesa primitiva, hè nata a necessità di un credu formale chì mostri à i credenti l'insignamenti i più impurtanti di a so religione. U Credu di l'Apostuli hè chjamatu cusì, micca perchè hè statu scrittu da i primi apostuli, ma perchè riassume l'insignamentu di l'apostuli in maniera adatta. I Padri di a Chjesa Tertullianu, Agostinu è altri avianu versioni appena sfarenti di u Credu di l'Apostuli; U testu di u pirminus (versu 750) hè statu finalmente aduttatu cum'è forma standard.

Cum'è a Chjesa hà crisciutu, ancu l'eresie, è i primi cristiani anu da clarificà i limiti di a so fede. In principiu 4. In u 325u seculu, prima chì u canone di u Novu Testamentu hè statu stabilitu, a cuntruversia hè ghjunta nantu à a divinità di Cristu. Per chjarificà sta quistione, à a dumanda di l'imperatore Custantinu, i vescovi di tutte e parti di l'Imperu Rumanu si sò riuniti in Nicea in u 381. Scrivanu u so cunsensu in u cusì chjamatu Credo di Nicea. In u un altru sinodu si riunì in Custantinopuli, à quale a Cunfessione di Nicea hè stata ligeramente rivista è allargata per include uni pochi punti. Sta versione hè chjamata Nicene Constantinopolitan o cortu Nicene Creed.

In u seculu dopu, i dirigenti di a chjesa si sò riuniti in a cità di Calcedonia per discutere, tra l'altru, di a natura divina è umana di Cristu. Anu trovu una formula chì credianu chì era cuncordante cù u Vangelu, l'insignamentu apostolicu è e Scritture. Hè chjamata Definizione Cristologica di Calcedonia o Formula Calcedoniana.

Sfurtunatamente, i credi ponu ancu esse formule, cumplessi, astratti, è à volte uguali cù "Scrittura". Aduprati bè, però, furniscenu un fundamentu duttrinale coerente, salvaguarda a duttrina biblica propria è creanu un focus per a vita di a chjesa. I seguenti trè credi sò largamente accettati trà i cristiani cum'è biblica è cum'è formulazioni di l'ortodossia vera cristiana (ortodossia).


U Credu Nicenianu (381 d.C.)

Credemu in un Diu, u Babbu, l'Onniputente, Creatore di u celu è di a terra, tuttu ciò chì hè visibile è invisibile. È à un Signore Ghjesù Cristu, l'unicu Figliolu di Diu, natu da u Babbu nanzu à tutti i tempi, luce da luce, veru Diu da veru Diu, natu, micca creatu, di un esse cun u Babbu per mezu di u quale tutte e cose sò state fatte, intornu à noi omi è per via di a nostra redenzione hè falatu da u celu è hè diventatu carne di u Spìritu Santu è di a Vergine Maria è hè diventatu omu, è chì hè statu crucifissu è suffertu è sipoltu per noi sottu Ponziu Pilatu è hè statu risuscitatu u terzu ghjornu secondu e Scritture è hè andatu in celu è in si trova à a diritta di u Babbu è vinarà torna in gloria per ghjudicà i vivi è i morti, chì u regnu ùn averà mai fine.
È à u Spìritu Santu, u Signore è chì dà a vita, chì esce da u Patre, chì hè veneratu è glurificatu cù u Patre è u Figliolu, chì hà parlatu per mezu di i prufeti
Hà; à una chjesa santa è cattolica [tuttu cumpresu] è apostolica. Prufessemu un battesimu per u pirdunu di i peccati; Aspettemu a risurrezzione di i morti è a vita di u mondu à vene. Amen.
(Citatu da JND Kelly, Old Christian Confessions, Göttingen 1993)


U Credu di l'Apostuli (intornu à u 700 d.C.)

Credu in Diu u Babbu Onniputente, u Creatore di u celu è di a terra. È in Ghjesù Cristu, u so Figliolu unicu, u nostru Signore, cuncipitu da u Spìritu Santu, natu da a Vergine Maria, hà suffertu sottu Ponziu Pilatu, crucifissu, mortu è sipoltu, discendu in u regnu di a morte, hè risuscitatu da i morti u terzu ghjornu, cullatu à u celu, si posa à a diritta di Diu u Patre; da quì vene à ghjudicà i vivi è i morti. Credu in u Spìritu Santu, a santa Chjesa cristiana, a cumunione di i santi, u perdonu di i peccati, a risurrezzione di i morti è a vita eterna. Amen.


Definizione di l'unità di Diu è di a natura umana in a persona di Cristu
(Cunciliu di Calcedonia, 451 d.C.)

Dunque, seguitendu i santi babbi, insegnemu tutti à l'unanimità à cunfessà u nostru Signore Ghjesù Cristu cum'è u stessu Figliolu; u listessu hè perfettu in a divinità è u listessu perfettu in l'umanità, u listessu veramente Diu è veramente umanu da l'anima raziunale è u corpu, cù u Patre essendu (homooúsion) di a Divinità è essendu u listessu cun noi essendu secondu l'umanità, sìmuli à noi in ogni rispettu, fora di u peccatu. Natu prima di i tempi fora di u Patre secondu a Divinità, ma à a fine di i tempi, cum'è listessi, per noi è per a nostra salvezza da Maria, a Vergine è a Mamma di Diu (theotokos), hè, cum'è unu è listessu, Cristu, Figliolu, nativu, ricunnisciutu in duie nature senza mischju, senza cambiu, indivisu, indivisu. Facendu cusì, a diversità di e nature ùn hè in nessun modu abulita per via di l'unità; à u cuntrariu, a peculiarità di ognuna di e duie nature hè cunservata è si combina per formà una persona è l'ipostasi. [U cunfessemu] micca cum'è divisu è siparatu in duie persone, ma cum'è unu è u stessu Figliolu, nativu, Diu, Logos, Signore, Ghjesù Cristu, cum'è i prufeti di l'epica intornu à ellu [prufetizatu] è ellu stessu, Ghjesù Cristu ci hà urdinatu è ci hà datu u simbulu di u babbu [Credu di Nicea]. (Citatu da a religione in u passatu è u presente, editatu da Betz / Browning / Janowski / Jüngel, Tübingen 1999)

 


in pdfDocumenti storichi di a Chjesa cristiana