Misteri è segreti

In e religioni pagane, i misteri eranu secreti chì sò stati aperti solu à quelli chì eranu introduti in u so sistema di culte. Questi secreti sò stati dettu per dannassi u putere è a capacità di influenzà l'altri, è ùn deve micca esse rivelati à nimu. Certamente ùn sò micca stati proclamati in publicu. Un tali cunuscenza putente era periculosa è duverebbe esse mantenuta secreta à ogni costu.

U cuntrariu hè vera di u vangelu. In u Vangelu, hè u grande segretu di ciò chì Diu hà fattu in e attraversu a storia umana chì hè rivelatu chjaramente è liberamente à tutti invece di mantene in segretu.

In u nostru inglese colloquiale, un misteru hè parte di un puzzle chì ci vole à truvà. Tuttavia, in Bibbia, un misteru hè qualcosa chì hè veru, ma chì a mente umana hè incapace di capisce finu à chì Diu u revela.

Pàulu descrive cum'è misteri tutte quelle cose chì eranu nebulose in u tempu prima di Cristu, ma chì eranu pienamente revelate in Cristu - u misteru di a fede (1 Tim. 3,16), u misteru di l'indurimentu d'Israele (Rom. 11,25), u misteru di u pianu di Diu per l'umanità (1 Cor. 2,7), chì hè u listessu cum'è u misteru di a vulintà di Diu (Eph. 1,9) è u misteru di a risurrezzione (1 Cor. 15,51).

Quandu Paulu hà annunziatu apertamente u sicretu, hà fattu duie cose: Prima, hà spiegatu chì ciò chì era suggeritu in l'antica allianza hè diventatu una realtà in u novu allianza. Secunna, s'hè oppostu à l'idea di un misteru oculatu è hà dettu chì u misteru cristianu era un misteru rivelatu, fattu publicu, proclamatu à tutti è credutu da i santi.

In Colossesi 1,21-26 hà scrittu: Ancu à voi chì una volta erate stranieri è ostili in i travaglii maligni, 1,22 hà avà cunciliatu da a morte di u so corpu murtale, per ch'ellu vi rende santu è senza difettu è senza difettu davanti à a so faccia; 1,23 s'è vo restate solu in a fede, stabilitu è ​​ferma, è ùn deviate micca da a speranza di l'evangelu, chì avete intesu è chì hè statu pridicatu à tutte e criature sottu à u celu. Eiu, Paulu, sò diventatu u so servitore. 1,24 Avà mi rallegra in i soffrenze chì soffrenu per voi, è in a mo carne aghju rimbursatu ciò chì manca ancu in i soffrenze di Cristu per u so corpu, questu hè a chjesa. 1,25 Sò diventatu voi servitori per via di l'uffiziu chì Diu m'hà datu, chì vi pridicà a so parolla in abbundanza, 1,26 vale à dì u misteru chì hè statu oculatu da l'età è e generazioni, ma avà hè revelatu à i so santi.

Diu chjama è ci istruisce di travaglià per ellu. U nostru travagliu hè di fà visibile u regnu invisibile di Diu attraversu a vita cristiana fedele è di testimunianze. U Vangelu di Cristu hè u Vangelu di u regnu di Diu, a bona nova di ghjustizia, di pace è di gioia in u Spìritu Santu per via di cunvivialità è di discipulatu cù u nostru Signore vivente è Salvatore. Ùn hè intesu esse guardatu secretu. Sarà esse spartutu cun tutti è annunziatu à tutti.

Paul cuntinueghja: ... à quale Diu vulia fà cunnosce a ricchezza gloriosa di stu misteru trà i Gentili, vale à dì Cristu in tè, a speranza di gloria. 1,28 Interroghemu è ammoniscenu tutte e persone è insegnemu à tutte e persone in tutta a saviezza, per pudè rende ogni persona perfetta in Cristu. 1,29 Per quessa, aghju ancu sforzu è luttu in a forza di quellu chì travaglia putenti in mè (Colossians 1,27-29u).

L'evangelu hè un missaghju nantu à l'amore di Cristu è cumu ellu solu ci libera da a culpa è ci trasforma in l'imaghjini di Cristu. Cum'è Paul hà scrittu à a chjesa in Filippu: A nostra citadinanza hè in u celu; da induve aspittemu u Salvatore, u Signore Ghjesù Cristu, 3,21 chì trasformerà u nostru corpu vanu in modu ch'ellu pò diventà cum'è u so corpu glurificatu secondu a forza cù quale pò sottumette tutte e cose (Fil. 3,20-21u).

L'evangelu hè veramente qualcosa per celebrà. U peccatu è a morte ùn ponu micca separà di Diu. Avemu da esse cambiatu. I nostri corpi glurificati ùn si putriranu micca, ùn anu più bisognu di manghjà, ùn anu più invechjatu o arrugatu. Seremu risuscitati cum'è Cristu in corpi spirituali putenti. Più di questu ùn hè micca cunnisciutu ancu. Cume Ghjuvanni hà scrittu : Cari, simu digià figlioli di Diu ; ma ùn hè ancu statu revelatu ciò chì seremu. Ma sapemu chì quandu hè revelatu, seremu cusì; perchè noi u videremu cum'ellu hè (1 Ghjuvanni. 3,2).

di Ghjiseppu Tkach


in pdfMisteri è segreti