L'ira di Diu

647 l'ira di DiuIn a Bibbia hè scrittu: "Diu hè amore" (1. Johannes 4,8). Hà decisu di fà u bè servendu è amandu a ghjente. Ma a Bibbia punta ancu à l'ira di Diu. Ma cumu pò qualcunu chì hè amore puru ancu avè qualcosa à fà cù a rabbia?

Amore è rabbia ùn si excludenu micca. Dunque ci pudemu aspettà chì l'amore, u desideriu di fà u bè includenu ancu rabbia o resistenza à tuttu ciò chì hè dannosu è distruttivu. L'amore di Diu hè cuerente è dunque Diu resiste à tuttu ciò chì s'oppone à u so amore. Ogni resistenza à u so amore hè peccatu. Diu hè contru à u peccatu - a lotta è a fine l'eliminerà. Diu ama a ghjente, ma ellu ùn piace u peccatu. Tuttavia, "scuntentu" hè troppu dolce per dì la. Diu odia u piccatu perchè hè una spressione di ostilità à u so amore. Questu rende chjaru ciò chì si intende per l'ira di Diu secondu a Bibbia.

Diu ama tutti i pirsuni, cumpresi i piccatori: "Tutti sò peccatori è ùn mancanu di a gloria ch'elli duveranu avè davanti à Diu è sò ghjustificati senza meritu per via di a so grazia per via di a redenzione chì hè ghjunta per mezu di Cristu Ghjesù" (Rumani). 3,23-24). Ancu quandu eramu peccatori, Diu hà mandatu u so Figliolu per more per noi, per liberà da i nostri piccati (da Rumani 5,8). Cuncludemu chì Diu ama a ghjente, ma odia u peccatu chì li dannu. Se Diu ùn era micca inexorablemente contru à tuttu ciò chì hè contru à a so creazione è e so criaturi è s'ellu ùn era micca oppostu à una vera relazione cù ellu è i so criaturi, ùn saria micca amuri incondizionatu, cumpletu. Diu ùn saria micca per noi s'ellu ùn era micca contru à tuttu ciò chì hè contru à noi.

Alcune scritture mostranu chì Diu hè arrabiatu cù e persone. Ma Diu ùn vole mai causà dolore à e persone, ma vole chì vedenu cumu u so modu di vita peccatu li danneghja è quelli chì li circondanu. Diu vole chì i piccatori cambiinu per evità u dulore chì u peccatu face.

L'ira di Diu mostra quandu a santità è l'amore di Diu sò attaccati da u peccatu umanu. E persone chì campanu a so vita fora di Diu sò ostili à a so strada. Tali persone luntane è ostili agiscenu da nemichi di Diu. Siccomu l'omu minaccia tuttu ciò chì hè bonu è puru chì Diu hè è per quale ellu stà, Diu s'oppone risolutamente à u modu è à e pratiche di u peccatu. A so santa è amare resistenza à tutte e forme di peccatu hè chjamata "ira di Diu". Diu hè senza peccatu - hè un essere perfettamente santu in ellu stessu. S'ellu ùn s'oppone micca à u peccatu di l'omu, ùn seria micca bè. S'ellu ùn era micca in zerga cù u peccatu è s'ellu ùn ghjudicava u peccatu, Diu ammetterebbe à l'attu male chì u peccatu ùn hè micca assolutamente male. Saria una bugia, perchè u peccatu hè cumpletamente male. Ma Diu ùn pò micca bugie è ferma fidu à ellu stessu, cumu currisponde à u so esseru più internu, chì hè santu è amorevule. Diu resiste à u peccatu mettendu inimicizia persistente contru à ellu perchè Elimina da u mondu tutte e suffrenze causate da u male.

Fine di l'inimicizia

Tuttavia, Diu hà digià pigliatu e misure necessarie per finisce l'inimicizia trà ellu è u peccatu di l'umanità. Issi misuri scorri da u so amore, chì hè l'essenza di u so esse : « Quellu chì ùn ama ùn cunnosce à Diu ; perchè Diu hè amore »(1. Johannes 4,8). Per amore, Diu permette à e so criature di sceglie per o contru à ellu. Li permette ancu di odià ellu, ancu s'ellu s'oppone à una tale decisione perchè dannu a ghjente chì ama. In verità, ellu dice "nè" à u so "nè". Dicendu "nè" à u nostru "nè", affirma u so "sì" à noi in Ghjesù Cristu. "In questu l'amore di Diu hè apparsu à mezu à noi, chì Diu hà mandatu u so Figliolu unigenitu in u mondu per chì avemu da campà per ellu. Hè ciò chì cunsiste l'amore: micca chì avemu amatu à Diu, ma chì ellu ci hà amatu è hà mandatu u so Figliolu per esse espiatu i nostri peccati "(1. Johannes 4,9-10u).
Diu hà fattu tutte e misure necessarie à u più altu costu di sè stessu per chì i nostri peccati sianu perdonati è cancellati. Ghjesù hè mortu per noi, in u nostru locu. U fattu chì a so morte fussi necessaria per u nostru perdonu mostra a gravità di u nostru peccatu è di a nostra culpabilità, è mostra e cunsequenze chì u peccatu averia nantu à noi. Diu odia u peccatu chì face a morte.

Quandu accettemu u pirdunu di Diu in Ghjesù Cristu, cunfessemu chì avemu statu criaturi peccatori in uppusizione à Diu. Avemu vistu ciò chì significa di riceve Cristu cum'è u nostru Salvatore. Accettamu chì cum'è peccatori eramu alienati da Diu è in bisognu di cunciliazione. Ricunnoscemu chì attraversu Cristu è u so travagliu di redenzione avemu ricevutu a cunciliazione, un cambiamentu prufondu in a nostra natura umana è a vita eterna in Diu cum'è un rigalu liberu. Pentimu di u nostru "nè" à Diu è ringraziemu per u so "sì" à noi in Ghjesù Cristu. In Efesini 2,1-10 Paul descrive a strada di l'omu sottu à l'ira di Diu à u destinatariu di a salvezza attraversu a grazia di Diu.

U scopu di Diu da u principiu era di dimustrà u so amori per e persone pardunendu u mondu di i so piccati per mezu di u travagliu di Diu in Ghjesù (da Efesini 1,3-8u). A situazione di e persone in a so relazione cù Diu hè revelante. Qualunque sia a "collera" di Diu hà avutu, hà ancu prughjettatu di riscattà a ghjente prima chì u mondu hè statu creatu "ma riscattatu cù u preziosu sangue di Cristu cum'è un Agnello innocente è immaculatu. Ancu s'ellu hè statu sceltu prima chì a fundazione di u mondu hè stata stabilita, hè revelatu à a fine di u tempu per voi "(1. Petru 1,19-20). Questa cunciliazione ùn vene micca per i desideri umani o sforzi, ma solu per a persona è u travagliu redentore di Ghjesù Cristu in nome di noi. Stu travagliu di redenzione hè statu realizatu cum'è "ira amorosa" contr'à u peccatu è per noi cum'è individui. E persone chì sò "in Cristu" ùn sò più ogetti di còllera, ma campanu in pace cù Diu.

In Cristu, noi umani sò salvati da l'ira di Diu. Semu cambiati prufondamente da u so travagliu di salvezza è da u Spìritu Santu indwelling. Diu ci hà riconciliatu cù ellu stessu (da 2. Corinti 5,18); ùn hà micca vuluntà di punisce noi, perchè Ghjesù hà purtatu a nostra punizione. Ringraziemu è ricevemu u so pirdunu è a nova vita in una vera relazione cun ellu, vultendu à Diu è alluntanendu da tuttu ciò chì hè un idolu in a vita umana. "Ùn amate micca u mondu o ciò chì hè in u mondu. Se qualchissia ama u mondu, ùn ci hè micca l'amore di u Babbu in ellu. Perchè tuttu ciò chì hè in u mondu, a lussuria di a carne è a lussuria di l'ochji è a vita arrogante, ùn hè micca da u Babbu, ma da u mondu. È u mondu passa cù a so brama; ma quellu chì faci a vulintà di Diu ferma per sempre "(1. Johannes 2,15-17). A nostra salvezza hè a salvezza di Diu in Cristu - "chì ci salva da a furia futura" (1. Tesa 1,10).

L'omu hè diventatu un nemicu di Diu da a natura di Adam, è sta ostilità è a sfiducia di Diu crea una contramisura necessaria da u Diu santu è amante - a so còllera. Da u principiu, fora di u so amore, Diu hà pensatu à finisce a rabbia fatta da l'omu per mezu di u travagliu di redenzione di Cristu. Hè per l'amore di Diu chì avemu statu cunciliatu cù ellu per mezu di u so propiu travagliu di redenzione in a morte è a vita di u so Figliolu. "Quantu più seremu salvati da l'ira da ellu, avà chì avemu statu ghjustu da u so sangue. Perchè s'ellu ci hè statu cunciliatu cù Diu per via di a morte di u so Figliolu, quandu eramu ancu nemici, quantu più seremu salvati per via di a so vita, avà chì simu cunciliati » (Rumani. 5,9-10u).

Diu hà previstu di caccià a so ghjusta rabbia contr'à l'umanità ancu prima ch'ella nasci. A rabbia di Diu ùn pò esse paragunata à a rabbia umana. A lingua umana ùn hà micca parolle per stu tipu d'uppusizione tempurale è digià risolta à e persone chì s'opponenu à Diu. Meritanu una punizione, ma u desideriu di Diu ùn hè micca di punisce li ma di liberalli da a pena chì u so peccatu li causa.

A parolla rabbia pò aiutà à capisce quantu Diu odia u peccatu. A nostra capiscitura di a parolla rabbia deve sempre include u fattu chì a còllera di Diu hè sempre diretta contr'à u peccatu, mai contr'à a ghjente perchè ellu ama tutti. Diu hà digià agitu per vede a so rabbia contr'à a ghjente finita. A so còllera contru u peccatu finisce quandu l'effetti di u peccatu sò distrutti. "L'ultimu nemicu à esse distruttu hè a morte" (1. Corinti 15,26).

Ringraziemu à Diu chì a so còllera cessa quandu u peccatu hè cunquistatu è distruttu. Avemu a garanzia di a prumessa di a so pace cun noi perchè hà vintu u peccatu in Cristu una volta per tutte. Diu ci hà ricunciliatu cun ellu stessu per mezu di u travagliu redentore di u so Figliolu, è cusì hà calmatu a so zerga. Dunque l'ira di Diu ùn hè diretta contr'à u so amore. Piuttostu, a so rabbia serve u so amore. A so rabbia hè un mezu per uttene scopi amatori per tutti.

Perchè a rabbia umana raramente, se mai, cumpiendu negligibly intenzioni d'amore, ùn pudemu micca trasferisce a nostra intelligenza umana è l'esperienza di a rabbia umana à Diu. Fendu cusì, pratichemu l'idolatria è ci presentemu à Diu cum'è s'ellu era una criatura umana. Ghjacumu 1,20 rende chjaru chì "a còllera di l'omu ùn faci micca ciò chì hè ghjustu davanti à Diu". A còllera di Diu ùn durà micca per sempre, ma u so amore ininterruttore.

Versi chjave

Eccu alcune scritture impurtanti. Mostranu un paragone trà l'amore di Diu è a so rabbia divina in uppusizione à a rabbia umana chì sperimentemu in e persone cadute:

  • "Perchè l'ira di l'omu ùn faci micca ciò chì hè ghjustu davanti à Diu" (Giaccò 1,20).
  • "S'è vo site arrabbiatu, ùn peccate; Ùn lasciate micca u sole tramonta nantu à a vostra còllera » (Efesini 4,26).
  • "Ùn aghju micca fà dopu a mo furia feroce, nè arruvinaraghju più Efraim. Perchè sò Diu è micca una persona, santu à mezu à voi. Hè per quessa chì ùn vengu micca in furia à devastà » (Osea 11,9).
  • «Vogliu guarì a so apostasia; Mi piacerebbe amà; perchè a mo rabbia s'hè alluntanata da elli » (Osea 14,5).
  • «Induve hè un tali Diu cum'è tù, chì perdona u peccatu è perdona u debitu di quelli chì sò stati cum'è u restu di a so eredità; chì ùn s'appoghja micca à a so rabbia per sempre, perchè ellu piglia piacè in grazia ". (Micha 7,18).
  • "Tu sì un Diu chì perdona, graziosu, misericordioso, paziente è di grande bontà" (Neemia 9,17).
  • "In u mumentu di a rabbia, aghju piattatu un pocu a mo faccia da tè, ma cun grazia eterna aghju pietà di tè, dice u Signore, u to Redentore" (Isaia 5).4,8).
  • « U Signore ùn repudiate per sempre; ma s'afflige bè è hà torna pietà secondu a so grande bontà. Perchè ùn hà micca pesti è dulore a ghjente da u core. ... Chì persone grumble in a vita, ognunu nantu à e cunsequenze di u so peccatu ? (Lamentazioni 3,31-33.39u).
  • "Pensate chì mi piace a morte di i gattivi, dice u Signore Diu, è micca piuttostu ch'ellu deve vultà da i so modi è stà vivu?" (Ezechiele 18,23).
  • « Strappate i vostri cori è micca i vostri vestiti è vultate à u Signore u vostru Diu ! Perchè ellu hè graziosu, misericordioso, paziente è di grande bontà, è prestu si dispiacerà a punizione "(Joel 2,13).
  • "Giona hà pricatu à u Signore è disse: Oh, Signore, hè ciò chì aghju pensatu quandu era ancu in u mo paese. Hè per quessa ch'e aghju vulsutu fughje in Tarsis ; perchè aghju sappiutu chì site graziosu, misericordioso, longanu è di grande bontà, è chì vi fate pentite di u male "(Giona) 4,2).
  • "U Signore ùn ritarda micca a prumessa cum'è certi cunsidereghjanu un ritardu; ma ellu hà pacienza cun voi è ùn vole micca chì nimu sia persu, ma chì tutti truvanu u pentimentu "(2. Petru 3,9).
  • "Ùn ci hè micca paura in l'amore, ma l'amore perfettu scaccia u timore. Per a paura aspetta punizioni; ma quellu chì teme ùn hè micca perfettu in amore "(1. Johannes 4,17 l'ultima parte-18).

Quandu avemu lettu chì "Diu hà amatu u mondu tantu chì hà datu u so Figliolu unigenitu, chì tutti quelli chì credenu in ellu ùn perisca micca, ma avè a vita eterna. Perchè Diu ùn hà micca mandatu u so Figliolu in u mondu per ghjudicà u mondu, ma chì u mondu pò esse salvatu per ellu "(Ghjuvanni 3,16-17), allora avemu da capisce precisamente da questu attu chì Diu hè "arrabbiatu" cù u peccatu. Ma cù a so annihilazione di u peccatu, Diu ùn cundanna micca i peccatori, ma li salva da u peccatu è da a morte per offre è dà a cunciliazione è a vita eterna. A "collera" di Diu ùn hè micca destinata à "cundannà u mondu", ma à distrughje u putere di u peccatu in tutte e so forme per chì e persone ponu truvà a so salvezza è sperimentà una relazione eterna è viva d'amore cù Diu.

di Paul Kroll