In u flussu di a vita

672 in u flussu di a vitaCum'è genitori, pudemu amparà assai trattendu cù i nostri zitelli. Quandu li avemu amparatu à nutà, ùn li simu micca ghjittati solu in acqua, aspettà è vede ciò chì accadrà. Innò, l'aghju tenuta in e mo mani è l'aghju purtata per l'acqua tuttu u tempu. Altrimenti ùn avarianu mai amparatu à spustassi indipindentamente in l'acqua. Quandu circava di familiarizà u nostru figliolu cù l'acqua, era un pocu spaventatu à l'iniziu è urlò: "Babbu, aghju a paura", è s'appiccicava à mè. In questa situazione l'aghju incuraghjitu, parlatu bè, è l'aghju aiutatu à abituassi à stu novu ambiente. Ancu se i nostri figlioli eranu insicuri è temerosi, anu amparatu qualcosa di novu cù ogni lezzione successiva. Sapenu chì ancu se l'acqua hè stata occasionalmente tossita, sputata, è ancu un pocu inghjuttita, ùn lasciaremu micca annigà i nostri zitelli.

Tutte queste cose facenu parte di l'esperienza, ancu se u zitellu puderia pensà chì si anneganu, sò cuscenti chì i so pedi sò sicuri nantu à un terrenu solidu è chì puderiamu ripiglià subitu se a lezione di nuoto era troppu periculosa per elli . Cù u tempu, i nostri zitelli anu amparatu à fiducia in noi è staremu sempre à fiancu à elli è li prutegeremu.

À contu vostru

U ghjornu vene quandu si bagna tuttu da solu è prova l'acrobazie e più pazze chì ci spaventanu. Sì i nostri figlioli avessinu troppu paura di suppurtà quelli primi mumenti difficiuli in l'acqua, ùn anu mai amparatu à natà. Vi mancarete alcune sperienze meravigliose è ùn vi schjarerete per l'acqua cù altri zitelli.

Nimu pò fà a natazione per elli, i nostri figlioli anu da fà sti sperienze istruttive stessi. Hè un fattu chì quelli chì lascianu a so paura u più veloce sò ancu i più veloci per passà e so prime lezioni è, infine, esce da l'acqua cù una nova fiducia in sè stessu. Nè u nostru Babbu Celeste ci lancia solu in l'acqua prufonda è ci lascia solu. Hà prumessu ancu ch'ellu seria quì per noi quandu simu in acqua prufonda. "S'è vo avete da marchjà per l'acqua prufonda o fiumi in furia - Sò cun voi, ùn affugherete micca" (Isaia 4)3,2).
Petru rispose à Ghjesù, quand'ellu u vide chì correva nantu à l'acqua: "Signore, s'è tù sì, cumanda à mè di vene à tè nantu à l'acqua. È ellu disse: "Venite quì! È Petru esce da a barca è marchjò nantu à a barca. acqua è ghjunse à Ghjesù "(Matteu 14,28-29u).

Quandu a fiducia è a fede di Petru diventonu incerta è era in periculu di affucà, Ghjesù stese a manu per afferrallu è u salvò. Diu ci hà prumessu: "Ùn ti abbandunaraghju nè ti lasceraghju" (Ebrei 13,5). Cum'è tutti i genitori amante, ci insegna à traversu picculi sfide è cusì ci aiuta à cresce in a fede è a fiducia. Ancu s'è certi sfidi parenu terribili è spaventosi, pudemu fighjulà stupiti cumu Diu dirige tuttu per u nostru bonu è per a so gloria. Basta à fà u primu passu, natà u primu trenu in l'acqua è lascià a paura è l'incertezza daretu à noi.

A paura hè u nostru più grande nemicu perchè ci paralizza, ci rende insicuri è riduce a nostra fiducia in noi stessi è in Diu. Cum'è Petru, duveriamu lascià sta barca cunfidendu chì Diu continuerà à purtacci è chì nunda ùn hè impussibile per ellu, ciò ch'ellu vole ghjunghje cun noi. Ancu s’ellu ci vole assai curagiu per fà stu primu passu, vale sempre a pena perchè e ricumpense ùn anu prezzu. Petru, chì era una persona cum'è voi è eiu, in realtà caminava nantu à l'acqua.

Un sguardu in daretu

Ancu s'ellu ùn sapete induve vi purterà, ùn ci hè bisognu di preoccupassi. Spessu si dice chì ùn pudete micca avanzà finu à quandu si guarda in daretu. Ancu s'è sta dichjarazione hè vera, ogni tantu vi fighjate in u specchiu retrovisore di a vostra vita. Fighjate in daretu è vede tutte quelle situazioni di vita attraversu quale Diu vi hà purtatu. In quelli situazione quandu avete cercatu a manu di Diu, ellu vi hà pigliatu in i so braccia. Trasforma ancu e nostre sfide più difficili in preziose esperienze di apprendimentu: "I mo fratelli è sorelle, hè una grande gioia quandu cadete in diverse tentazioni, è sapete chì a vostra fede, quandu hè pruvata, travaglia cun pacienza" (Giacomo 1: 2-). 3).
Tale gioia ùn hè micca faciule da vene in u principiu, ma hè una scelta cuscente chì duvemu fà. Ci duvemu dumandà sè stessu s'ellu crede veramente in Diu è in u so sovranu putere di vittoria, o lascià chì u diavulu ci disturba è ci spaventa. Quandu qualchissia spaventa i nostri figlioli, corre urlando in i nostri braccia è cercanu prutezzione da noi. Dopu tuttu, sanu assai bè chì avemu sempre prutegge. Cum'è figlioli di Diu, reagiscemu a stessa manera à una situazione o prublema chì ci preoccupa. Corremu urlando in braccia di u nostru babbu amante, sapendu chì ellu ci prutegge è ci calma. Ci vole un pocu di pratica, però, perchè più a nostra fede hè pruvata, più forte diventa. Per quessa, quandu avemu natà, Diu ci permette di tossi, sputà, è ancu inghjustà un pocu d'acqua è pruvate à passà senza ellu. Ellu permette questu: "Affinchì pudete esse perfettu è sanu è ùn avete micca bisognu" (James 1,4).

Ùn hè micca faciule d'esse in terra è nimu di noi ùn dicerebbe chì a vita hè sempre bella. Ma riflette à i mumenti quandu eri tinutu strettu da a to mamma o u babbu o da quellu chì eri. U vostru spinu era appughjatu à u pettu di l'altru è avete trascuratu un vastu paisaghju è si sentia sicuru è caldu in i bracci forti protettivi di l'altru. Ti ricordi sempre di quella sensazione accogliente di calore è di prutezzione amorevule chì regnava in voi è ùn vi lasciava malgradu a pioggia, a timpesta o a neve? E strade di bagnu di a nostra vita sò certe volte spaventose, ma finu à chì pudemu dì chì avemu fiducia cumpletamente in Diu è chì simu certi chì ellu ci porterà in acque periculose, pò trasfurmà a nostra paura in gioia. U fighjemu stupitu perchè ci porta à traversu l'acqua prufonda è timpeste viulente. Sì solu pudessimu amparà à piacè in l'acqua salata di u mare in i nostri ochji invece di calà da u scuru flussu d'acqua - dopu tuttu, sapemu senza dubbitu chì Diu ci tenerà stretti in i so bracci in ogni momentu.

Quandu i nostri figlioli invechjanu, pudemu teneli fieru in i nostri bracci è dilli: Ti tengu caru tantu è sò tantu fieru di tè. Sò chì avete avutu a nuotà in certi tempi duri in a vostra vita, ma avete finalmente riesciutu perchè avete fidatu in Diu.

In a prossima parte di a nostra vita, nutàremu i nostri corsi. Ci sò squali o figure diabuliche chì stanu in l'acque scure è pruvate d'insultà a paura è di disturbà noi cù i so atti maligni. Facemu una scelta cuscente è lasciamu cascà in braccia di u nostru babbu. Li dicemu chì senza ellu avemu paura. À questu risponderà: "Ùn vi preoccupate di nunda, ma in tutte e cose chì e vostre dumande sò fatte cunnosce à Diu in preghiera è supplicazione cù ringraziamentu! È a pace di Diu, chì hè più altu ch'è ogni ragione, mantene u vostru core è mente in Cristu Ghjesù » (Filippesi 4,6-7u).

da Ewan Spence-Ross