U misteru di u Messia

U misteru di u MessiaUn lépreux s'approcha de Jésus, s'agenouilla devant lui et lui demanda la guérison. Ghjesù u Messia, prufondamente commossu, stese a manu piena di misericordia, u toccò è li disse bè è subitu a lebbra sparì; a pelle di l'omu hè diventata pulita è sana. Ghjesù u mandò via, micca senza dì li enfaticamente : Ùn dite à nimu di questu ! Offri u sacrifiziu chì Mosè hà prescrittu per a cura di a lepra è prisentate à i preti. Solu allora a vostra guariscenza serà ricunnisciuta ufficialmente. Ma appena l'omu era fora di l'orechja, sparghje a nutizia di a so guariscenza. Allora tutta a cità hà sappiutu. Per quessa, Ghjesù hà duvutu stà luntanu da i lochi publichi è ùn pudia più muvimenti liberamente in a cità perchè avia toccu un lebbroso (sicondu Marcu). 1,44-45u).

Perchè Ghjesù ùn hà micca vulsutu chì u lebbroso guaritu rende a so guariscenza ? Nè ùn hà permessu à i dimònii di parlà, perchè sapianu quale era: "E hà guaritu parechji malati di diverse malatie, è cacciò fora parechji dimònii, è ùn lasciò micca i dimònii parlà ; perchè l'anu cunnisciutu" (Marcu 1,34).

Ghjesù dumandò à i so discìpuli : « È tù, Ghjesù dumandò, quale dite chì sò ? Petru rispose : Tu sì u Messia ! Allora Ghjesù li hà avvistatu di ùn dì micca à nimu "(Marc 8,29-30 NGÜ).

Ma perchè Ghjesù ùn vulia micca chì i so discìpuli dicenu à l'altri chì era u Messia? À quellu tempu, Ghjesù era u Salvatore incarnatu, facia miraculi è pridichendu in tutta a terra. Allora perchè ùn era micca u tempu ghjusta per i so discìpuli per guidà a ghjente versu ellu è revelà à elli quale era ? Ghjesù hà enfatizatu chjaramente è enfaticamente chì quellu chì era ùn deve esse revelatu à nimu. Ghjesù sapia qualcosa chì nè u publicu generale nè i so discìpuli sapianu.

L'Evangelu di Marcu registra chì à a fine di u so ministeru terrenu, a settimana prima di a so crucifixion, a ghjente si rallegra perchè ricunnosce à Ghjesù cum'è u Messia: "E parechji sparghjenu i so vestiti nantu à a strada, è altri sparghjenu rami verdi nantu à a strada avianu. lasciò i campi. È quelli chì andavanu davanti è quelli chì seguitanu gridavanu : Hosanna ! Benedettu sia quellu chì vene in nome di u Signore ! Lode sia u regnu di u nostru babbu David chì vene ! Hosanna in u più altu!" (Marcu 11,8-10u).

U prublema era chì a ghjente hà imaginatu un Messia diversu è avianu diverse aspettative di ellu. S'aspittavanu un rè chì unisce u populu, li guidà à a vittoria annantu à l'occupanti rumani cù a benedizzione di Diu è ristabilisce u regnu di David à a so gloria antica. A so maghjina di u Messia era fundamentalmente sfarente da l'imaghjini di Diu. Dunque, Ghjesù ùn vulia micca chì i so discìpuli o quelli chì hà guaritu sparghjenu u messagiu annantu à ellu troppu prestu. U tempu ùn era ancu ghjuntu chì a ghjente li sente. U tempu ghjustu per a so disseminazione era da vene solu dopu a so crucifixion è a risurrezzione da i morti. Solu allora a maravigliosa verità chì u Messia d'Israele hè u Figliolu di Diu è u Salvatore di u mondu pò esse capitu in a so grandezza.

di Ghjiseppu Tkach


Più articuli nantu à u Messia:

A storia pastorale

Quale hè Ghjesù Cristu