Ghjesù: solu un mitu?

A stagione di l'Aventu è u Natale hè un tempu cuntemplativu. Un tempu per riflette nantu à Ghjesù è a so Incarnazione, un tempu di gioia, di speranza è di prumesse. E persone di tuttu u mondu annuncianu a so nascita. Un carolu di Natale dopu l'altru hè intesu in l'etere. Nelle chjese, u festival hè celebratu cù teatru, cantate è cantate corale. Hè u tempu di l'annu chì unu pensaria chì u mondu sanu puderia amparà a verità nantu à Ghjesù u Messia. Ma sfurtunatamenti, assai ùn capiscenu micca u significatu cumpletu di a stagione di Natale è celebranu a festa solu per via di l'umore di e vacanze assuciatu. Queste scappa da elli assai perchè o ùn sanu micca di Ghjesù o sò attaccati à a minzogna chì ellu hè solu un mitu - una affirmazione chì hè stata fatta da l'iniziu di u Cristianesimu.

Hè cumune in questa ora di l'annu per i cuntribuzioni ghjurnalistichi per sprimà: "Ghjesù hè un mitu", è tipicamente hè osservatu chì a Bibbia ùn hè micca affidata cum'è testimoniu storicu. Ma sti rivindicazioni ùn anu micca cunsideratu chì ella pò fighjà ritornu nantu à un passatu assai più longu di parechje fonti "affidabili". I storichi spessu citanu i scritti di Herodotu cum'è testimoni di fiducia. Tuttavia, ci sò solu ottu copie cunnisciute di i so rimarche, i più recenti di quale datanu à 900 - circa 1.300 anni dopu à u so tempu.

Avete cuntrastu questu cù u Novu Testamentu "degradatu", chì hè statu scrittu pocu dopu a morte è a risurrezzione di Ghjesù. U so primu registru (un fragmentu di l'Evangelu di Ghjuvanni) data di trà 125 è 130. Ci hè più di 5.800 10.000 copie cumplete o frammentarie di u Novu Testamentu in grecu, circa 9.300 in latinu è in altre lingue. Vogliu presentà trè citazioni famose chì mette in risaltu l'autenticità di e raffigurazioni di a vita di Ghjesù.
U primu va à u storicu Ghjudeu Flavius ​​​​Josephus da u 1. Seculu daretu:

À questu tempu hà campatu Ghjesù, un omu sàviu [...]. Perchè era u realizatore di fatti incredibili è u maestru di tutte e persone chì cun gioia ricevenu a verità. Allora hà attrattu assai Ghjudei è ancu assai Gentili. Era u Cristu. Et bien que Pilate l'ait condamné à mort sur la croix à l'instigation du plus distingué de notre peuple, ses anciens disciples ne lui furent pas infidèle. [...] È u populu di i cristiani chì si chjamanu dopu à ellu esiste ancu oghje. [Antiquitates Judaicae, German: Antichità ebraiche, Heinrich Clementz (trad.)].

FF Bruce, chì hà traduttu u testu latinu originale in inglese, hà dichjaratu chì "a storicità di Cristu hè indiscutibile per un storicu imparziale cum'è Julius Caesars".
A seconda citazione torna da u storicu rumanu Carius Cornelius Tacitus, chì hà ancu scrittu i so scritti in u I seculu. In quantu à l'allegazioni chì Nero hà brusgiatu Roma è dopu culpitu i cristiani, hà scrittu:

[...] Nerone culpì à l'altri è punì quelli persone chì u populu odiava è chjamava cristiani per via di e so atrocità. U so omonimu, Cristu, hè statu eseguitu da u procuratore Ponziu Pilatu durante u regnu di Tibère. [...] Per quessa, quelli chì anu fattu cunfessioni sò stati arrestati prima, è dopu, in risposta à e so dichjarazioni, un gran numaru di persone chì sò stati cundannati menu per l'incendiu ch'elli eranu accusati chè per via di u so odiu generale. esseri umani. (Annales, 15, 44; traduzzione tedesca dopu GF Strodtbeck, editatu da E. Gottwein)

A terza citazione hè di Gaius Suetonius Tranquillus, u storicu ufficiale di Roma durante u regnu di Traianu è Hadrian. In un travagliu scrittu in 125 nantu à a vita di i primi dodici Caesars, hà scrittu annantu à Claudiu, chì hà guvernatu da 41 à 54:

I Ghjudei, chì sò stati incitati da Chrestus è cuntinueghjanu à causà disordini, cacciò fora di Roma. (Sueton's Kaiserbiographien, Tiberius Claudius Drusus Caesar, 25.4; traduttu da Adolf Stahr; nota l'ortografia "Chrestus" per Cristu).

A dichjarazione di Suetuiu si riferisce à l'espansione di u Cristianesimu in Roma prima di u 54, solu duie decennii dopu a morte di Ghjesù. In esaminà stu è altri riferimenti, u Nuvellu Testamentu Britannicu I. Howard Marshall cuncludi: "Ùn hè micca pussibule spiegà l'avventu di a Chjesa cristiana o di e Scritture Evangeliche è a tradizione sottostante scorri senza ricunnoscia à u mumentu chì u fundatore di u Cristianesimu in realtà campatu ".

Ancu s'è l'altri studiosi interruganu l'autenticità di e prime duie citazioni è certi ancu cunsidereghjanu falsificazioni da e mani cristiani, sti riferimenti sò basati nantu à un terrenu solidu. In questu cuntestu, mi piace à sente un cummentariu fattu da u storicu Michael Grant in u so libru Ghjesù: Una rivista di l'Evangeli di l'Istoricu: "Quandu parlemu di u novu Utilizendu i stessi criterii in i Wills cum'è avemu fattu cù altri scritti antichi chì cuntene materiale storicu - chì duvemu fà - ùn pudemu micca nigà l'esistenza di Ghjesù più di ciò chì pudemu nigà quellu di una quantità di persone pagane chì a so vera esistenza cum'è figure di a storia cuntempuranea ùn pò mai esse negata hè stata interrugata ".

Ancu s'è i scettichi sò prestu à ricusà ciò chì ùn volenu micca crede, ci sò eccezzioni. U teologu John Shelby Spong, cunnisciutu cum'è scetticu è liberale, hà scrittu in Ghjesù per i Non-Religiosi: "Ghjesù era prima di tuttu una persona chì hà veramente campatu in un certu locu à un certu tempu. L'omu Ghjesù ùn era micca un mitu, ma una figura storica da quale emanava una energia enormosa - una energia chì esige sempre una spiegazione adatta oghje ".
Cum'è ateu, CS Lewis hà cridutu chì u ritrattu di u Novu Testamentu di Ghjesù era una mera legenda. Ma dopu li avendu lettura ellu stessu è paragunatu cun l'attuali leggende è miti antichi chì sapia, ricunnosce chjaramente chì questi scritti ùn anu nunda in cumunu. Piuttostu, a so forma è u so furmatu s'assumigliavanu à fonti memoriali chì riflettenu a vita quotidiana di una persona reale. Dopu avè capitu chì, una barrera per a credenza era cascata. Da allora, Lewis ùn ebbe alcun prublema per mantene vera a realità storica di Ghjesù.

Parechji scettichi sustenenu chì, cum'è ateu, Albert Einstein ùn hà micca cridutu in Ghjesù. Ancu s'ellu ùn hà micca cridutu in un "Diu persunale", hà fattu cura di ùn dichjarà a guerra à quelli chì l'anu fattu ; perchè: "Un tali cridenza mi pare sempre più eccellente chì a mancanza di ogni vista trascendentale. " Max Jammer, Einstein è Religion: Physics and Theology; Allemand : Einstein et religion : physique et théologie) Einstein, qui a grandi comme Juif, a reconnu qu'il était « enthousiasmé par la figure de lumière du Nazaréen ». Quandu unu di l'interlocutori li dumandò s'ellu ricunnosce l'esistenza storica di Ghjesù, rispose: "Senza quistione. Nimu pò leghje i Vangeli senza sente a vera prisenza di Ghjesù. A so persunalità risona in ogni parolla. Nisun mitu hè impregnatu di una vita cusì. Quantu sfarente, per esempiu, hè l'impressione chì avemu da una storia da un eroe anticu legendariu cum'è Teseu. Teseu è altri eroi di stu formatu mancanu l'autentica vitalità di Ghjesù. "(George Sylvester Viereck, The Saturday Evening Post, 26 ottobre 1929, Ciò chì a vita significa per Einstein: una entrevista)

Puderia cuntinuà, ma cum'è l'eruditu cattolicu Rumanu Raymond Brown hà dettu bè, cuncentrazione nantu à a quistione di se Ghjesù hè un mitu face chì parechji perdenu di vista u veru significatu di l'evangelu. In A nascita di u Messia, Brown ammenta chì hè spessu avvicinatu versu Natale da quelli chì volenu scrive un articulu nantu à a storicità di a nascita di Ghjesù. "Allora, cù pocu successu, pruvate à cunvince ch'elli puderanu aiutà à capisce i stori di a nascita di Ghjesù cuncintrali nantu à u so missaghju piuttostu cà nantu à una quistione chì l'evangelisti eranu luntanu da fucalizza. storia di Natale, a nascita di Ghjesù Cristu, piuttostu chè à pruvà à cunvince ghjente chì Ghjesù ùn era micca un mitu, simu vivi prova di a realità di Ghjesù. Questa prova vivente hè a vita chì porta avà in noi è a nostra cumunità. U scopu principale di a Bibbia ùn hè micca di pruvà a currezzione storica di l'incarnazione di Ghjesù, ma di sparte cù l'altri perchè hè vinutu è ciò chì a so venuta significa per noi. U Spìritu Santu usa a Bibbia per mette in cuntattu attuale cù u Signore incarnatu è risuscitatu chì ci attrae à ellu per chì pudemu crede in ellu è mostrà gloria à u Babbu per ellu. Ghjesù hè ghjuntu in u mondu cum'è evidenza di l'amore di Diu per ognunu di noi (1 Ghjuvanni 4,10). Quì sottu sò uni pochi di motivi per a so venuta:

- Per circà è salvà ciò chì hè persu (Luca 19,10).
- Per salvà i peccatori è per chjamà à u pentimentu (1 Timoteu 1,15; Marcu 2,17).
- Per dà a so vita per a redenzione di e persone (Matteu 20,28).
- Testimunià a verità (Ghjuvanni 18,37).
- Per fà a vulintà di u Babbu è guidà parechji figlioli à a gloria (Ghjuvanni 5,30; Ebrei 2,10).
- Per esse a luce di u mondu, a strada, a verità è a vita (Ghjuvanni 8,12; 14,6).
- Per pridicà a bona nova di u regnu di Diu (Luca 4,43).
- Per cumpiendu a lege (Matthew 5,17).
- Perchè u babbu l'hà mandatu: "Perchè Diu hà tantu amatu u mondu chì hà datu u so Figliolu unigenitu, affinchì tutti quelli chì credenu in ellu ùn anu micca persu, ma avè a vita eterna. Perchè Diu ùn hà micca mandatu u so Figliolu in u mondu per ghjudicà u mondu, ma chì u mondu pò esse salvatu per ellu. Quellu chì crede in ellu ùn serà micca ghjudicatu; ma quellu chì ùn crede hè digià statu ghjudicatu, perchè ùn crede micca in u nome di u Figliolu unigenitu di Diu "(Ghjuvanni 3,16-18u).

Stu mese celebremu a verità chì Diu hè ghjuntu in u nostru mondu per mezu di Ghjesù. Hè bonu di ricurdà à noi stessi chì micca tutti sanu sta verità è simu chjamati à sparte cù l'altri. Più chè una figura in a storia cuntempuranea, Ghjesù hè u Figliolu di Diu chì hè vinutu à cuncilià tutti cù u Babbu in u Spìritu Santu. Chì face sta volta un tempu di gioia, speranza è prumessa

di Ghjiseppu Tkach


in pdfGhjesù: solu un mitu?