Quale era Ghjesù?

742 chì era GhjesùEra Ghjesù omu o Diu ? d'induve hè vinutu U Vangelu di Ghjuvanni ci dà a risposta à queste dumande. Ghjuvanni appartene à quellu cerculu internu di discìpuli chì anu permessu di tistimunià a trasfigurazione di Ghjesù nantu à una alta muntagna è hà avutu un anticipu di u regnu di Diu in una visione (Matteu 1).7,1). Finu à quì, a gloria di Ghjesù era stata velata da un corpu umanu normale. Era ancu Ghjuvanni chì era u primu di i discìpuli à crede in a risurrezzione di Cristu. Pocu dopu à a risurrezzione di Ghjesù, Maria Maddalena ghjunse à a tomba è vide chì era viota: "Ella corse è andò versu Simon Petru è à l'altru discìpulu chì Ghjesù amava [chì era Ghjuvanni], è li disse: L'avete pigliatu da u Signore da a tomba, è ùn sapemu induve l'anu messu "(Ghjuvanni 20,2: 20,2). Ghjuvanni corse à a tomba è ci ghjunse più prestu chè Petru, ma Petru arditu si azzardò prima. "Dopu à ellu, l'altru discìpulu, chì hè ghjuntu u primu à a tomba, hè andatu è vide è cridutu" (Ghjuvanni ).

Ghjuvanni capiscenu prufonda

Ghjuvanni, forse in parte per via di a so vicinanza speciale à Ghjesù, hè stata datu una visione prufonda è cumpleta di a natura di u so Redentore. Matteu, Marcu è Luca cumincianu ognunu a so biografie di Ghjesù cù avvenimenti chì cadenu in a vita terrena di Cristu. Ghjuvanni, invece, principia à un puntu in u tempu chì hè più anticu di a storia di a creazione: "In u principiu era a Parolla, è a Parolla era cun Diu, è a Parolla era Diu. U listessu era in u principiu cù Diu. Tutte e cose sò fatte da u listessu, è senza u listessu ùn hè fattu nunda di ciò chì hè fattu " (Ghjuvanni 1,1-3). A vera identità di a Parola hè revelata uni pochi di versi dopu: "A Parolla hè diventata carne è hà abitatu à mezu à noi, è avemu vistu a so gloria, gloria cum'è di l'unicu nascitu di u Babbu, pienu di grazia è di verità" (Ghjuvanni). 1,14). Ghjesù Cristu hè l'unicu esseru celestial chì hà mai falatu à a terra è divintò un omu carnale.
Sti pochi versi ci dicenu assai di a natura di Cristu. Era Diu è divintò omu à u stessu tempu. Da u principiu hà campatu cù Diu, chì era u so babbu da u cuncepimentu di Ghjesù da u Spìritu Santu. Ghjesù era prima "a Parola" (logos grecu) è divintò u portavoce è revelatore di u Babbu. "Nimu hà mai vistu à Diu. Solu l'unicu è solu, chì hè Diu stessu à latu di u Babbu, l'hà fattu cunnosce à noi " (Ghjuvanni 1,18).
In a prima lettera di Ghjuvanni dà un aghjuntu eccellente: "Ciò chì era da u principiu, ciò chì avemu intesu, ciò chì avemu vistu cù i nostri ochji, ciò chì avemu vistu è toccu e nostre mani, di a parolla di a vita - è a vita. hè apparsu, è avemu vistu è tistimuniamu è annunziate à voi a vita eterna, chì era cù u Babbu è ci hè apparsa "(1. Johannes 1,1-2u).

Stu testu ùn lascia micca dubbitu chì a persona cù quale anu campatu, travagliatu, ghjucatu, natà è piscadori ùn era altru ch'è un membru di Diu - cunsubstantial cù Diu u Babbu è cun ellu da u principiu. Paul scrive: "Perchè in ellu [Ghjesù] sò stati creati tutte e cose in u celu è in a terra, visibili è invisibili, sia tronu, sia duminii, sia puteri, sia autorità; tuttu hè creatu da ellu è per ellu. È ellu hè sopra à tuttu, è tuttu hè in ellu » (Colossians 1,16-17). Paul enfatiza quì l'estensione quasi inimaginable di u ministeru è l'autorità di u Cristu pre-umanu.

A Divinità di Cristu

Inspiratu da u Spìritu Santu, Ghjuvanni enfatizeghja ripetutamente a preesistenza di Cristu cum'è Diu prima di a so nascita cum'è omu. Questu corre cum'è un filu rossu attraversu tuttu u so Vangelu. "Era in u mondu, è u mondu hè ghjuntu per ellu, è u mondu ùn l'hà micca ricunnisciutu" (Ghjuvanni 1,10 Bibbia Elberfeld).

Se u mondu hè statu fattu da ellu, hà campatu prima ch'ellu sia creatu. Ghjuvanni u Battista ripiglia u listessu tema, indicà à Ghjesù : « ​​Era questu di quale aghju dettu : « Dopu à mè, vene quellu chì hè vinutu prima di mè ; perchè era megliu chè mè "(Ghjuvanni 1,15). Hè veru chì Ghjuvanni Battista hè statu cuncipitu è ​​natu prima di u Figliolu di l'omu Ghjesù (Luca 1,35-36), ma Ghjesù in a so preesistenza, invece, hà campatu per sempre prima di cuncepimentu di Ghjuvanni.

A cunniscenza supranaturale di Ghjesù

Ghjuvanni revela chì, mentri sottumessu à e debule è e tentazioni di a carne, Cristu pussede putenzi oltre l'esistenza umana (Ebrei 4,15). Quandu Cristu chjamò Natanaele per esse discìpuli è futuru apòstulu, Ghjesù u vide chì vene è li disse : « Prima chì Filippu vi chjamava, quandu erate sottu à u ficu, vi aghju vistu. Natanaele li rispose: Rabbi, sì u figliolu di Diu, sì u rè d'Israele ! (Ghjuvanni 1,48-49). Nathanaël était évidemment surpris qu'un inconnu total puisse lui parler comme s'il le connaissait.

Cum'è u risultatu di i segni chì Ghjesù hà fattu in Ghjerusalemme, assai credenu in u so nome. Ghjesù sapia ch’elli eranu curiosi : « Ma Ghjesù ùn li cunfidava ; perchè li cunniscia tutti, è ùn avia bisognu di nimu per tistimunià di l'omu; perchè ellu sapia ciò chì era in l'omu" (Ghjuvanni 2,24-25). Cristu u Creatore avia creatu l'umanità è nisuna debulezza umana li era straniera. Sapia tutti i so pinsamenti è i mutivi.

chì vene da u celu

Ghjuvanni cunniscia assai bè a vera origine di Ghjesù. A parolla assai chjara di Cristu hè cun ellu: "Nimu hè ghjuntu in u celu, fora di quellu chì hè falatu da u celu, à dì u Figliolu di l'omu" (Ghjuvanni). 3,13). Qualchi versi dopu, Ghjesù mostra a so discendenza celeste è a so pusizioni suprema : « Quellu chì hè di sopra hè sopra à tuttu. Quellu chì hè da a terra hè da a terra è parla da a terra. Quellu chì vene da u celu hè sopra à tutti" (Ghjuvanni 3,31).
Ancu prima di a so nascita umana, u nostru Salvatore hà vistu è intesu u missaghju ch'ellu proclamò dopu nantu à a terra. In cunversazione deliberatamente cuntruversa cù i capi religiosi di u so tempu nantu à a terra, disse : « Tu sì da quì sottu, eiu da sopra ; sì di stu mondu, ùn sò micca di stu mondu "(Ghjuvanni 8,23). I so pinsamenti, parolle è atti sò stati inspirati da u celu. Pensavanu solu à e cose di stu mondu, mentre chì a vita di Ghjesù hà dimustratu ch'ellu vinia da un mondu puru cum'è u nostru.

U Signore di l'Anticu Testamentu

In stu longu dialogu cù Ghjesù, i Farisei anu criatu à Abraham, u progenitore assai stimatu o babbu di a fede ? Ghjesù li spiegò: "Abramu, u vostru babbu, era cuntentu di vede u mo ghjornu, è l'hà vistu è era felice" (Ghjuvanni). 8,56). In verità, u Diu-Persone chì divintò Cristu camminò cun Abraham è cunversava cun ellu (1. Mosè 18,1-2). Per disgrazia, questi zeloti ùn anu micca capitu à Ghjesù è dissenu : "Ùn avete micca ancu cinquant'anni è avete vistu Abraham?" (Ghjuvanni 8,57).

Ghjesù Cristu hè identicu à u Diu-persona chì caminava in u desertu cù Mosè, chì purtò i figlioli d'Israele fora di l'Eggittu. Pàulu rende questu chjaru: "I [i nostri babbi] anu manghjatu tutti u stessu alimentu spirituale è tutti beievanu a listessa bevanda spirituale; perchè beie di a roccia spirituale chì li seguitava; ma a petra era Cristu "(1. Corinti 10,1-4u).

Da u Creatore à u Figliolu

Chì ghjè u mutivu chì i capi Farisei vulianu tumballu ? "Per Ghjesù ùn solu ùn disubbidì a so (i Farisei) l'osservanza di u Sabbath, ma ancu chjamatu Diu u so Babbu, rendendu cusì uguali à Diu". (Ghjuvanni 5,18 Speranza per tutti). Caru lettore, s'è vo avete figlioli, allora sò à u listessu livellu cum'è voi. Ùn sò micca esseri inferiori cum'è l'animali. Tuttavia, l'autorità superiore era è hè inherente à u Babbu: "U Babbu hè più grande di mè" (Jn. 1).4,28).

In quella discussione cù i Farisei, Ghjesù rende assai chjaru a relazione babbu-figliolu : « In verità, in verità, vi dicu, u figliolu ùn pò fà nunda da ellu stessu, ma solu ciò chì vede u babbu fà ; perchè tuttu ciò ch'ellu face, u Figliolu u face ancu cusì "(Ghjuvanni 5,19). Ghjesù hà u listessu putere cum'è u so babbu perchè ellu hè ancu Diu.

A divinità glorificata ritruvata

Prima chì ci era l'anghjuli è l'omi, Ghjesù era una persona glurificata di Diu. Ghjesù esiste cum'è Diu da l'eternità. Il s'est vidé de cette gloire et descendit sur terre en tant qu'homme : « Celui qui était en forme divine ne considérait pas qu'il s'agissait d'un vol d'être égal à Dieu ; Apparentemente ricunnisciutu cum'è un esse umanu" (Filippini 2,6-7u).

Ghjuvanni scrive di l'ultima Pasqua di Ghjesù prima di a so passione: "E avà, Babbu, glorificami cun voi cù a gloria chì aghju avutu cun voi prima chì u mondu era" (Ghjuvanni 1)7,5).

Ghjesù hà tornatu à a so gloria anziana quaranta ghjorni dopu à a so risurrezzione: "Per quessa, Diu l'hà ancu exaltatu è li hà datu u nome chì hè sopra tutti i nomi, chì in u nome di Ghjesù si flessi tutti i ghjinochje chì sò in u celu è in a terra è sottu à u celu. terra, è ogni lingua deve cunfessà chì Ghjesù Cristu hè u Signore, à a gloria di Diu, u Patre " (Filippesi 2,9-11u).

parte di a famiglia di Diu

Ghjesù era Diu prima ch'ellu nasce un omu; era Diu mentre caminava a terra in forma umana, è hè Diu avà à a diritta di u Babbu in u celu. Sò queste tutte e lezioni chì pudemu amparà nantu à a famiglia di Diu? U destinu finale di l'omu hè di fà parte di a famiglia di Diu stessu: "Amate, simu digià figlioli di Diu; ma ùn hè ancu statu revelatu ciò chì seremu. Sapemu chì quandu hè revelatu, seremu cusì; perchè noi u vedemu cum'ellu hè » (1. Johannes 3,2).

Capite tutte e implicazioni di sta dichjarazione? Semu stati creati per esse parti di una famiglia - a famiglia di Diu. Diu hè un babbu chì vole una relazione cù i so figlioli. Diu, u Babbu Celestiale, brama di purtà tutta l'umanità in una relazione intima cun ellu è di chjappà u so amore è a so bontà nantu à noi. Hè u desideriu prufondu di Diu chì tutte e persone sò cunciliate cun ellu. Hè per quessa ch'ellu hà mandatu u so unicu figliolu, Ghjesù, l'ultimu Adamu, per more per i peccati di l'umanità in modu chì pudemu esse pardunati è esse cunciliati cù u Babbu è purtati à esse i figlioli amati di Diu.

di John Ross Schroeder