U Regnu di Diu (parte 2)

questu hè u 2. Parte di una serie di 6 episodi di Gary Deddo nantu à u tema impurtante, ma spessu malinterpretatu, di u Regnu di Diu. In l'ultimu episodiu avemu evidenziatu l'impurtanza cintrali di Ghjesù cum'è u rè più altu di tutti i rè è signore supremu in quantu à u regnu di Diu. In questu articulu avemu da fighjulà e difficultà di capisce cumu u regnu di Diu hè presente in quì è avà.

A prisenza di u regnu di Diu in duie fasi

A rivelazione biblica riporta dui aspetti chì sò difficiuli da cuncilia: chì u regnu di Diu hè presente ma ancu in u futuru. I savani è i teologi di a Bibbia anu pigliatu spessu una di elle è datu un pesu speciale à unu di i dui aspetti. Ma più di l'ultimi 50 anni oghji ci hè statu un accordu largu nantu à cumu si capisce megliu sti dui punti di vista. Questa currispondenza hè relatata à quale hè Ghjesù.

U Figliolu di Diu hè natu carnale da a Vergine Maria circa 2000 anni fà, spartutu in a nostra esistenza umana è campatu in u nostru peccatu di 33 anni. Assumendu a nostra natura umana da u principiu di a so nascita finu à a so morte1 è questu cumminatu cun ella, hà campatu à a nostra morte finu à a so risurrezzione, allora fisicamenti ascendutu à u celu dopu à qualchi ghjornu in quale pareva à l'omi; vale à dì, si ferma attaccatu à a nostra umanità, solu per vultà à a presenza di u babbu è a cumminazione perfetta cun ellu. In cunsequenza, sè ellu participeghja ancu in a nostra glorificata natura umana, ùn hè più presente quant’ellu era prima di a so ascensione. In certu modu, ùn hè più à a Terra. Cum'è un altru consolatore, hà mandatu u Spìritu Santu per esse cun noi, ma cum'è una entità indipendente, ùn hè più presente per noi cum'è prima. Tuttavia, hà prumessu di vultà.

Parallelamente à questu, a natura di u regnu di Diu pò esse vistu. Era veramente "vicinu" è efficace à l'epica di u ministeru mundiale di Ghjesù. Era cusì vicinu è tangibile chì hà dumandatu una risposta immediata, cum'è Ghjesù stessu hà dumandatu una risposta da noi in forma di fede in ellu. Eppuru, cum'ellu ci hà amparatu, u so regnu ùn era ancu principiatu cumplettamente. Era ancu da diventà una realità in tuttu. È questu serà à u ritornu di Cristu (spessu chjamatu a so "seconda venuta").

A fede in u Regnu di Diu hè dunque unita indiscretabilmente à a speranza di a so realizazione piena. Era già presente in Ghjesù è ferma cusì in virtù di u so Spìritu Santu. Ma a so perfezione hè sempre da vene. Spessu si spiega quandu si dice chì u Regnu di Diu esiste digià, ma ùn hè micca ancora perfezione. U travagliu attentamente ricercatu di George Ladd sustene sta vista da a perspettiva di parechji cristiani devoti, almenu in u mondu anglophone.

U Regnu di Diu è e Duie età

Sicondu l'intelligenza biblica, una distinzione chjara hè fatta trà dui tempi, duie età o epoche: l'attuale "età di u male" è a chjamata "età mundiale à vene". In u quì è avà campemu in l'attuale "età di u male". Vivemu in a speranza di quella età à vene, ma ùn l'avemu micca ancu sperimentatu. Parlendu biblicamente, simu sempre campendu in l'attuale tempu gattivu - un tempu intermedi. Scritture chì sustenenu chjaramente sta vista sò i seguenti (A menu chì altrimenti nutatu, i seguenti citazioni di a Bibbia sò da a Bibbia di Zurich).

  • Il a laissé cette puissance opérer en Christ quand il l'a ressuscité des morts et l'a placé à sa droite dans le ciel : haute au-dessus de tout gouvernement, de toute puissance, d'autorité et de domination, et au-dessus de tout nom qui n'est pas seulement en ceci, mais aussi en l'età à vene » (Efesini 1,20-21u).
  • "Gràzia à voi è pace da Diu, u nostru Babbu, è u Signore Ghjesù Cristu, chì hà datu ellu stessu per i nostri peccati, per salvà à noi da l'età gattivi, secondu a vulintà di Diu, u nostru Babbu" (Galatiani). 1,3-4u).
  • "In verità vi dicu, nimu hà lasciatu casa o moglia, fratelli o sorelle, genitori o figlioli per u regnu di Diu, salvu ch'ellu ùn hà ricivutu di novu in questa età assai cose di valore, è in l'età à vene. vita eterna" (Luca 18,29-30; Bibbia di folla).
  • "Cusì sarà à a fine di l'età: l'anghjuli esceranu è separaranu i gattivi da trà i ghjusti" (Matteu 1).3,49; Bibbia di folla).
  • "[Alcuni anu] tastatu a bona parolla di Diu è i puteri di u mondu à vene" (Ebrei 6,5).

Sfurtunatamente, sta cunniscenza ambigua di l'età o di l'epica hè spressione menu chjaramente da u fattu chì a parolla greca per "età" (aion) hè tradutta in parechje manere, cum'è "eternità", "mondu", "per sempre", è "a". assai tempu fà". Sti traduzzioni cuntrastà u tempu cù u tempu infinitu, o stu regnu terrenu cù un futuru regnu celeste. Mentre sti differenzi temporali o spaziali sò digià cuntenuti in l'idea di e diverse età o epoche, in particulare enfatizeghja un paragone assai più largu di stili di vita qualitativamente differenti avà è in u futuru.

Cusì leghjemu in certi traduzzioni chì a sumente chì spunta in certi terreni hè sbulicata in u budu da i "cura di stu mondu" (Marcu 4,19). Ma postu chì l'aion grecu hè in u testu originale, duvemu ancu aduprà u significatu "nipped in the bud by the cares of this present male age". Ancu in Rumani 12,2, induve leghjemu chì ùn ci piace micca di cunfurmà cù u mudellu di stu "mondu", questu hè ancu da esse capitu cum'è significatu chì ùn duvemu micca associà cù questu "tempu mundiale".

E parolle rende "vita eterna" implicanu ancu a vita in u tempu à vene. Questu hè in u Vangelu di Luca 18,29-30 chjaramente cum'è citatu sopra. A vita eterna hè "eterna", ma hè assai più di a so durata assai più longa di questa età gattiva attuale! Hè una vita chì appartene à una era o epoca completamente diversa. A diffarenza ùn hè micca solu in a curta durata paragunata à una vita infinitamente longa, ma piuttostu trà una vita in u nostru tempu presente sempre carattarizatu da u peccatu - da u male, u peccatu è a morte - è a vita in u futuru tempu in u quale tutte e tracce di u male. sarà sguassatu. In u tempu à vene, ci sarà un novu celu è una nova terra chì culligarà una nova relazione. Serà un modu completamente diversu è a qualità di vita, u modu di vita di Diu.

U regnu di Diu, infine, cuncide cù u tempu di u mondu chì vene, chì a vita eterna è u ritornu di Cristu. Finu à u so ritornu, campemu in u tempu mundiale presente in u mumentu è spergumu aspettemu l'avvene. Continuemu à vive in un mondu peccatore induve, malgradu a risurrezzione di Cristu è l'ascensione, nunda ùn hè perfettu, tuttu hè suboptimu.

Sorpresa, però, ancu se continuemu à vive in i tempi di u malu presente, grazia à a grazia di Diu, pudemu digià parzialmente sperimentà u Regnu di Diu. In un certu modu hè presente in quì è avà prima di u distaccamentu di l'età maligna presente.

À u cuntrariu di tutte e supposizioni, u futuru regnu di Diu hà sfondatu in u presente senza l'Ultimu Ghjudiziu è a fine di questu tempu. U regnu di Diu stende a so ombra in quì è avà. Avemu un gustu. Alcune di e so benedizioni venenu à noi quì è avà. È pudemu participà à questu quì è avà per fraternità cù Cristu, ancu s'è no restemu attaccati à questu tempu. Questu hè pussibule perchè u Figliolu di Diu hè ghjuntu in questu mondu, hà cumpletu a so missione, è ci hà mandatu u so Spìritu Santu, ancu s'ellu ùn hè più presente in a carne. Avemu avà godendu i primi frutti di u so regnu vittorioso. Ma prima chì Cristu torna, ci sarà un periodu interim (o "pausa di u tempu di a fine", cum'è TF Torrance chjamà) quandu i sforzi di salvezza di Diu continuanu à esse realizatu ancu in quellu tempu.

Basendu u vocabulariu di l'Scrittura, i Studienti Bibbia è i teologi anu utilizatu una varietà di parolle diffirenti per trasmette sta situazione cumplessa. Parechje, dopu à George Ladd, anu fattu stu puntu cuntruversu argumentendu chì u regnu di Diu hè cumpletu in Ghjesù, ma ùn serà micca cunsumatu finu à u so ritornu. U regnu di Diu hè digià presente, ma ùn hè ancu realizatu in a so perfezione. Un altru modu di spressione sta dinamica hè chì, mentri u regnu di Diu hè digià statu stabilitu, aspittemu a so cumpiimentu. Questa vista hè qualchì volta chjamata "eschatologia presentante". Grazie à a grazia di Diu, u futuru hè digià intrutu in u presente.

Chistu hà l'effettu chì tutta a verità è u fattu di ciò chì Cristu hà fattu hè attualmente essenzialmente distaccatu da l'insight, postu chì noi vivemu sempre in e cundizioni di a caduta. In u mumentu mali attuale, u regnu di Cristu hè digià una realità, ma un oculatu. In u futuru, u Regnu di Diu serà cumplettamente realizatu perchè tutte e cunsequenze restante di a Caduta seranu annullate. L'effetti tutali di u travagliu di Cristu saranu rivelati in tutta a gloria in ogni locu.2 A distinzione fatta quì si trova trà u Regnu di Diu oculatu è micca cumplessu realizatu è micca trà un manifestu attuale è un ecceziunale.

U Spìritu Santu è i Dui Anni

Sta vista di u regnu di Diu hè simile à quellu chì hè revelatu in e Sacre Scritture nantu à a persona è u travagliu di u Spìritu Santu. Ghjesù hà prumessu a venuta di u Spìritu Santu è u mandò inseme cù u Babbu per esse cun noi. Inspirau u so Spìritu Santu in i discìpuli, è à Pentecoste hè cascatu nantu à i credenti riuniti. U Spìritu Santu hà abilitatu à a prima chjesa cristiana per tistimunià sinceramente à u ministeru di Cristu è cusì permette à l'altri di truvà u so modu in u regnu di Cristu. Mandate u populu di Diu in tuttu u mondu per pridicà u Vangelu di u Figliolu di Diu. Semu parte di a missione di u Spìritu Santu. Tuttavia, ùn ne simu ancu cumplettamente cuscenti è spergu chì questu serà un ghjornu u casu. Paul indica chì u mondu di l'experientia d'oghje hè solu u principiu. Aduprà l'imaghjini di un anticipu o pegnu o depositu (arrabon) per trasmette l'idea di un rigalu anticipatu parziale, chì serve di sicurità per u rigalu pienu (2. Corinti 1,22; 5,5). L'imaghjini di una eredità utilizata in tuttu u Novu Testamentu suggerisce ancu chì avemu avà datu qualcosa in quì è avà chì hè sicuru d'esse ancu più di u nostru in u futuru. Leghjite e parolle di Paul nantu à questu:

"In ellu [Cristu] eramu ancu numinati eredi, predestinati da u scopu di quellu chì travaglia tutte e cose secondu u pianu di a so vulintà [...] chì hè u pegnu di a nostra eredità, per a nostra redenzione, chì avemu i so pussidimentu. diventerà à a lode di a so gloria [...] È vi darà l'ochji illuminati di u core, chì pudete cunnosce a speranza à quale site chjamatu da ellu, quantu hè ricca a gloria di a so eredità per i santi "( Efesini 1,11; 14,18).

Paul usa ancu l'imaghjini chì avemu avà solu i "primi" di u Spìritu Santu, micca tutti. Attualmente assistemu solu à l'iniziu di a cugliera è micca ancu tutta a so generosità (Rumani 8,23). Un'altra metafora biblica impurtante hè quella di "avè un gustu" di u rigalu à vene (Ebrei 6,4-5). In a so prima lettera, Petru mette parechji pezzi di u puzzle è dopu scrive nantu à quelli ghjustificati da u Spìritu Santu:

"Benedettu sia Diu, u Babbu di u nostru Signore Ghjesù Cristu, chì, secondu a so grande misericordia, ci hà natu di novu per una speranza viva per mezu di a risurrezzione di Ghjesù Cristu da i morti, in una eredità incorruptible è senza impurità è senza sbiadimentu, cunservata in u celu per voi, chì site tenutu da u putere di Diu per mezu di a fede à una salvezza pronta à esse revelata in l'ultimu tempu "(1. Pt 1,3-5u).

Cum'è noi percepemu attualmente u Spìritu Santu, hè indispensabile per noi, ancu sì ùn ne sapemu sempre. Cum'è simu avà l'esperimentu di u so travagliu, apunta a un sviluppu assai più grande chì si avarà un ghjornu. A nostra percepzione attuale di ellu alimenta a speranza chì ùn seranu delusi.

Stu tempu presente in u mondu malignu

Chì avemu avà campà in u mumentu di u mondu male attuale hè una realizazione cruciale. U travagliu mundanu di Cristu, ancu s'ellu hè statu purtatu à una fine vittoriosa, ùn hà micca ancu eradicatu tutti i effetti è e cunsequenze di a caduta di l'omu in questu tempu o epoca. Allora ùn duvemu micca aspittà ch'elli sianu estinti da u ritornu di Ghjesù. U tistimunianza datu da u Novu Testamentu riguardu à a natura peccaminosa cuntinua di u Cosmu (cumpresa l'umanità) ùn pudia esse più inquietante. In a so preghiera alta sacerdotale, chì avemu lettu in l'Evangelu di Ghjuvanni 17, Ghjesù prega chì ùn pudemu micca esse liberati da a nostra situazione attuale, ancu s'ellu sà chì avemu da suppurtà u soffrenu, u rifiutu è a persecuzione in questu tempu. In u so Sermone nantu à a muntagna, indica chì in quì è avà ùn avemu ancu riceve tutti i rigali di gràzia chì u regnu di Diu hà in magazzinu per noi, è a nostra fame, a nostra sete di ghjustizia ùn hè ancu saziata. Piuttostu, avemu da sperienze una persecuzione chì riflette a so. Cume chjaramente indica chì i nostri brami seranu cumpleti, ma solu in u tempu à vene.

L'Apòstulu Paulu indica chì i nostri veri sè ùn sò micca prisentati cum'è un libru apertu, ma sò "oculati cù Cristu in Diu" (Colossians). 3,3). Spiega chì figurativamente parlendu simu vasi di terra chì cuntenenu a gloria di a presenza di Cristu, ma ùn sò micca ancu revelati in tutta a gloria (2. Corinti 4,7), ma solu un ghjornu (Colossians 3,4). Paul indica chì "l'essenza di stu mondu hè chì passa" (Cor 7,31; vede. 1. Johannes 2,8; 17) ch'ella ùn hà ancu ghjuntu à u so scopu ultimu. L'auteur de la Lettre aux Hébreux admet volontiers que jusqu'à présent tout n'a pas évidemment été soumis au Christ et aux siens (Hébreux 2,8-9), ancu s'è Cristu hà cunquistatu u mondu (Ghjuvanni 16,33).

In a so lettera à a chjesa in Roma, Pàulu descrive cumu tutta a creazione "geme è tremula" è cumu "noi stessi, chì avemu u Spìritu cum'è una primizia, gememu in noi stessi, bramosu per l'adopzione cum'è figlioli, a redenzione di u nostru corpu ". Rumani 8,22-23). Ancu s'ellu Cristu hà finitu u so ministeru mundanu, u nostru esse attuale ùn riflette ancu a piena pienezza di u so regnu vittorioso. Restemu bloccati in questu tempu cattivu attuale. U regnu di Diu hè prisente, ma micca ancu in a so perfezione. In u prossimu numeru esamineremu l'essenza di a nostra speranza per u cumpletu di u regnu di Diu è u cumpletu cumpletu di e promesse bibliche.

di Gary Deddo


1 In a lettera à ebrei 2,16 truvamu u termu grecu epilambanetai, chì hè megliu resu cum'è "accettà" è micca "per aiutà" o "per esse preoccupatu". Sa l'ebreu 8,9induve a listessa parolla hè aduprata per a liberazione di Diu di Israele da l'ingroppi di l'esclavità egiziana.

2 A parolla greca utilizata per questu in tuttu u Novu Testamentu, è datu un enfasi speciale in u nome di u so ultimu libru, hè apocalisse. Pò esse assuciatu cù "rivelazione",
"Apocalisse" è "Venendu" sò tradutti.


in pdfU Regnu di Diu (parte 2)