Diu u vasier

193 dio u pignattoreRicurdativi quandu Diu hà purtatu l'attenzione di Jeremiah à u discu di u vasu (Jer. 1 Nov.8,2-6) ? Diu hà utilizatu l'imaghjini di u vasu è l'argilla per insignà una lezione putente. Messaggi simili chì utilizanu l'imaghjini di u vasu è l'argilla si trovanu in Isaia 45,9 è 64,7 cum'è in Rumani 9,20-21.

Unu di i mo tazzi preferiti, chì spessu usi per bevi u tè in l'uffiziu, porta una stampa di a mo famiglia. Quand'ellu mi guardu, mi ricurdeghja a storia di u tavulinu di parlà. A storia hè cuntata da u Teaup in prima persona è spiega cumu hè diventatu ciò chì era u so creatore.

Ùn eru micca sempre una bella tazza da tè. À l'origine eru solu un groppu senza forma di argilla cotta. Ma qualcunu m'hà messu nantu à un discu è hà cuminciatu à fà girà u discu cusì prestu chì mi sò sturditu. Mentre mi girava in circuli, mi stringhjia, mi stringhjia è mi strappava. Aghju gridatu: "Stop!" Ma aghju avutu a risposta: "Ancu micca!".

Infine hà firmatu u discu è mi mette in u fornu. Hè diventatu sempre più caldu finu à ch'e aghju gridatu: "Stop!" Di novu aghju ricevutu a risposta "Ùn ancu micca!" Infine m'hà pigliatu fora di u fornu è hà cuminciatu à pittà mi. U fumu m'hà fattu malatu, è torna aghju gridatu: "Stop!" È una volta a risposta hè stata: "Ùn ancu!".

Dopu mi pigliò da u fornu è dopu avè rinfrescu, mi messe à u tavulinu davanti à un specchiu. Eru maravigliatu! Lu pignulaghjolu avia fattu qualcosa di bella da un pappale di arcilla inutile. Semu tutti unghji di arcilla, ùn hè micca? Chjappendu una rota di u cupulariu di sta terra, u nostru maestru ceramista ci face a nova creazione chì duvemu esse secondu a so vuluntà!

Parlendu di e difficultà di sta vita chì ci pare di scuntrà cusì spessu, Paul hà scrittu : « Per quessa, ùn ci stanchemu micca ; ma ancu s'è u nostru omu esterno decade, ma l'omu internu hè rinnuvatu ghjornu per ghjornu. Perchè a nostra afflizione, chì hè tempuranea è ligera, crea una gloria eterna è eccessiva per noi, chì ùn vedemu micca u visibile, ma l'invisibule. Perchè ciò chì hè visibile hè tempurale; ma ciò chì hè invisibile hè eternu "(2. Corinti 4,16-17u).

A nostra speranza si trova in qualcosa chì hè fora è fora di stu mondu presente. Avemu fiducia in a Parolla di Diu, truvamu e nostre tribulazione attuale faciuli è puntuali cumparatu cù ciò chì Diu hà riservatu per noi. Ma sti prucessi sò parti di u modu di vita cristiana. In Rumani 8,17-18 avemu leghje: "Ma s'è no simu figlioli, tandu simu ancu eredi, vale à dì eredi di Diu è eredi di u Cristu, s'è no soffremu cun ellu, perchè ancu noi pò esse esaltatu à a gloria". Perchè sò cunvinta chì e soffrenze di questu tempu ùn valenu a pena paragunate cù a gloria chì deve esse revelata à noi.

Avemu sparte in i soffrenze di Cristu in parechje manere. Certi, sicuru, sò martirizzati per e so credenze. Tuttavia, a maiò parte di noi sparte in i soffrenze di Cristu in altri modi. L'amici ci ponu tradisce. A ghjente spessu ci sbaglia, ùn ci valuta micca, ùn ci ama micca o ancu abusa di noi. Eppuru, cum'è seguitemu à Cristu, pardunemu cum'ellu ci hà pardunatu. Si sacrificò quandu eramu i so nemici (Rom. 5,10). Hè per quessa ch'ellu ci chjama à fà un sforzu extra per serve à e persone chì abusanu di noi, ùn ci anu micca valore, ùn ci capiscenu micca o ùn ci piacenu micca.

Solu "per via di a misericordia di Diu" simu chjamati à esse "sacrifici viventi" (Rom. 1 Cor.2,1). Diu hè attivu in noi per mezu di u Spìritu Santu per trasfurmà in l'imaghjini di Cristu (2. Corinti 3,18), qualcosa di incommensurabilmente megliu cà un pezzu di argilla sodden!

Diu hè attivu in ognunu di noi, in tutti l'avvenimenti è e sfide chì venenu cù a nostra vita. Ma più di e difficultà è di i prucessi affruntati, sia chì implichinu salute o finanziu o a perdita di un amatu, Diu hè cun noi. Perfecciona, ci cambia, ci forma è ci forma. Diu ùn lascerà mai o manca ci. Hè cun noi in tutte e lotte.

di Ghjiseppu Tkach


in pdfDiu u vasier