U regnu di Diu presente è futuru

"Penti, perchè u regnu di i celi hè vicinu!" Ghjuvanni u Battista è Ghjesù proclamanu a vicinanza di u regnu di Diu (Matteu). 3,2; 4,17; Marcu 1,15). A longa aspittata regula di Diu era vicinu. Ddu missaghju era chjamatu u Vangelu, a bona nova. Migliaia eranu ansiosi di sente è risponde à stu missaghju di Ghjuvanni è Ghjesù.

Ma pensate per un mumentu ciò chì a reazione saria stata s'elli avianu pridicatu: "U regnu di Diu hè à 2000 anni di distanza. " U missaghju saria statu deludente è a reazione publica avaria ancu deludente. Ghjesù puderia micca esse populari, i capi religiosi ùn anu micca statu ghjilosu, è Ghjesù puderia micca esse crucifissu. "U regnu di Diu hè luntanu" ùn saria nè nutizia nova nè bona.

Ghjuvanni è Ghjesù prediconu u Regnu di Diu chì vene, qualcosa chì era vicinu à i so ascoltatori. U messagiu hà dettu qualcosa annantu à ciò chì a ghjente deve fà avà; era di rilevanza immediata è urgenza. U sustegnu interesse - è gelosia. Pruducendu chì i cambiamenti di guvernu è l'insignamentu religiosu era necessariu, l'ambasciata hà sfidatu u statu quo.

L'aspettattivi ebbrei in u primu seculu

Parechji Ghjudei chì campanu in u primu seculu eranu familiarizati cù u terminu "regnu di Diu". Vulenu ansiosamente chì Diu li mandi un capu chì scaccià u regnu rumanu è ristabilisce a Ghjudea à una nazione indipendente - una nazione di ghjustizia, gloria è benedizioni, una nazione à quale tutti seranu attirati.

In questu clima - aspittà ansiose ma vague di l'intervenzione urdinata da Diu - Ghjesù è Ghjuvanni predicavanu a vicinanza di u regnu di Diu. "U regnu di Diu hè vicinu", Ghjesù disse à i so discìpuli dopu avè guaritu i malati (Matteu 10,7; Luca 19,9.11).

Ma l'imperiu speratu ùn si cumpiendu. A nazione ebraica ùn hè stata restaurata. Ancu più peggiu, u tempiu hè statu distruttu è i ebrei spariti. E speranze ebraiche sò sempre rializate. Ghjesù era sbagliatu in a so dichjarazione o ùn hà micca preditu un regnu naziunale?

U regnu di Ghjesù ùn era micca cum'è l'aspettativa populari - cum'è pudemu guessà da u fattu chì parechji Ghjudei li piacia à vedà mortu. U so regnu era fora di stu mondu (Ghjuvanni 18,36). Quandu hà parlatu di u "regnu di Diu", hà utilizatu termini chì a ghjente capisce bè, ma li hà datu un novu significatu. Ellu disse à Nicodemu chì u regnu di Diu era invisibile à a maiò parte di a ghjente (Ghjuvanni 3,3) - per capiscenu o sperienze, unu deve esse rinnuvatu da u Spìritu Santu di Diu (v. 6). U regnu di Diu era un regnu spirituale, micca una urganizazione fisica.

U statu attuale di l'imperu

In a prufezia di u Monti di l'Olivi, Ghjesù hà annunziatu chì u regnu di Diu vene dopu à certi segni è avvenimenti prufetichi. Ma alcuni di l'insignamenti è e parabole di Ghjesù dicenu chì u regnu di Diu ùn vene micca in modu drammaticu. A sumente cresce in silenziu (Mark 4,26-29); u regnu principia pocu cum'è un granu di mustarda (v. 30-32) è hè ammucciatu cum'è levitu (Matteu 1).3,33). Queste paràbuli suggerenu chì u regnu di Diu hè una realità prima di vene in modu putente è drammaticu. In più di u fattu chì hè una realità futura, hè digià una realità.

Fighjemu à qualchi versi chì mostranu chì u regnu di Diu hè digià travagliatu. In u Markus 1,15 Ghjesù hà pruclamatu: "U tempu hè cumpletu ... u regnu di Diu hè vicinu." I dui verbi sò in u passatu, chì indicanu chì qualcosa hè accadutu è e so cunsequenze sò in corso. U tempu era micca solu per l'annunziu, ma ancu per u regnu di Diu stessu.

Dopu avè cacciatu i dimònii, Ghjesù disse: "Ma s'e aghju cacciatu i spiriti maligni per u Spìritu di Diu, allora u regnu di Diu hè ghjuntu nantu à voi" (Matteu 1).2,2; Luke 11,20). U regnu hè quì, disse, è a prova si trova in a cacciata di i spiriti maligni. Questa evidenza cuntinueghja in a Chjesa oghje perchè a Chjesa face ancu travaglii più grande ch'è Ghjesù hà fattu4,12). Pudemu ancu dì: "Quandu avemu cacciatu i dimònii da u Spìritu di Diu, u Regnu di Diu hè à u travagliu quì è avà." Per mezu di u Spìritu di Diu, u Regnu di Diu cuntinueghja à dimustrà u so putere sovranu nantu à u Regnu di Satanassu. .

Satanassu hà sempre una influenza, ma hè statu scunfittu è cundannatu (Ghjuvanni 1 Cor6,11). Era parzialmente limitatu (Markus 3,27). Ghjesù hà vintu u mondu di Satanassu (Ghjuvanni 16,33) è cù l'aiutu di Diu pudemu ancu vinceli (1. Johannes 5,4). Ma micca tutti i superanu. In questa età, u regnu di Diu cuntene bè è male3,24-30. 36-43. 47: 50-2; 4,45-51; 25,1-12. 14-30). Satanassu hè sempre influente. Aspittemu sempre u gloriosu futuru di u regnu di Diu.

U Regnu di Diu hè attivu in l'insignamenti

"U regnu di i celi soffre a viulenza finu à oghje, è i viulenti u piglianu per forza" (Matteu 11,12). Sti verbi sò in u tempu prisenti - u regnu di Diu esistia à u tempu di Ghjesù. Un passaghju parallelu, Luca 16,16, adopra dinù i verbi prisenti : "... è ognunu s'impegna". Ùn avemu bisognu di sapè quale sò questi viulenti o perchè usanu a viulenza
- hè impurtante quì chì sti versi parli di u Regnu di Diu cum'è una realità attuale.

Luca 16,16 rimpiazza a prima parte di u versu cù "U Vangelu di u Regnu di Diu hè pridicatu". Questa variazione suggerisce chì l'avanzata di u regnu in questa età hè, in termini pratichi, apprussimatamente uguali à a so proclamazione. U regnu di Diu hè - esiste digià - è avanza in a so proclamazione.

In Mark 10,15, Ghjesù indica chì u regnu di Diu hè qualcosa chì duvemu riceve in qualchì manera, ovviamente in questa vita. In quale modu u regnu di Diu hè prisente? I ditaglii ùn sò ancu chjaru, ma i versi chì avemu vistu dicenu ch'ellu hè presente.

U regnu di Diu hè trà noi

Certi Farisei dumandò à Ghjesù quandu u regnu di Diu vene7,20). Ùn pudete micca vede, Ghjesù rispose. Ma Ghjesù hà dettu ancu: "U regnu di Diu hè in voi [a. Ü. trà voi]" (Luca 1 Cor7,21). Ghjesù era u rè, è perchè ellu insignò è facia miraculi trà elli, u regnu era trà i Farisei. Ghjesù hè in noi oghje, è cum'è u regnu di Diu era prisenti in u ministeru di Ghjesù, cusì hè presente in u serviziu di a so chjesa. U rè hè trà noi; u so putere spirituale hè in noi, ancu s'è u regnu di Diu ùn hè ancu operatu in tutte e so putenza.

Avemu digià statu trasferitu à u regnu di Diu (Colossians 1,13). Avemu digià ricivutu un regnu, è a nostra risposta curretta à questu hè reverenza è timore2,28). Cristu "hà fattu di noi [tempu passatu] un regnu di preti" (Apoc 1,6). Semu un populu santu - avà è prisenti - ma ùn hè ancu statu revelatu ciò chì seremu. Diu ci hà liberatu da a regula di u peccatu è ci hà postu in u so regnu, sottu à a so autorità regnante. U regnu di Diu hè quì, disse Ghjesù. I so ascoltatori ùn anu micca bisognu di aspittà per un Messia cunquistatore - Diu hè digià guvernatu è duvemu campà u so modu avà. Ùn avemu ancu territoriu, ma simu sottu à u regnu di Diu.

U Regnu di Diu hè sempre in u futuru

Capisce chì u regnu di Diu esiste digià ci aiuta à prestà più attenzione à serve à l'altri persone intornu à noi. Ma ùn ci scurdemu chì u cumpletu di u regnu di Diu hè sempre in u futuru. Se a nostra speranza hè in questa età solu, ùn avemu micca assai speranza (1. Corinti 15,19). Ùn avemu micca l'illusione chì i sforzi umani portanu u regnu di Diu. Quandu soffremu scontri è persecuzioni, quandu vedemu a maiò parte di a ghjente rifiutà l'evangelu, a forza vene da sapè chì a pienezza di u regnu hè in una età futura.

Ùn importa quantu duru per pruvà à vive in una manera chì riflette à Diu è u so Regnu, ùn pudemu micca trasfurmà stu mondu in u Regnu di Diu. Questu hè devenu attraversu una intervenzione drammatica. L'avvenimenti apocalittichi sò necessarii à utilizà in a nova era.

Numerosi versi ci dicenu chì u regnu di Diu serà una gloriosa realità futura. Sapemu chì Cristu hè un Rè, è avemu bramatu u ghjornu quandu ellu aduprà u so putere in modi grandi è drammatici per finisce u soffrenu umanu. U libru di Daniele predice un regnu di Diu chì guvernerà nantu à tutta a terra (Daniel 2,44; 7,13-14. 22). U libru di l'Apocalisse di u Novu Testamentu descrive a so venuta (Apocalisse 11,15; 19,11-16u).

Preghemu chì u regnu vene (Luca 11,2). Les pauvres en esprit et les persécutés attendent leur future « récompense dans le ciel » (Matthieu 5,3.10.12). E persone venenu in u regnu di Diu in un futuru "ghjornu" di ghjudiziu (Matteu 7,21-23; Luca 13,22-30). Ghjesù hà spartutu una parabola perchè certi cridianu chì u regnu di Diu era per vene in u putere9,11). In a prufezia di u Monti di l'Olivi, Ghjesù hà descrittu avvenimenti drammatici chì avianu accadutu prima di u so ritornu in putere è gloria. Appena prima di a so crucifixion, Ghjesù hà anticipatu un futuru regnu6,29).

Paul parla parechje volte di "eredità di u regnu" cum'è una sperienza futura (1. Corinti 6,9-10; 15,50; Galati 5,21; Efesini 5,5(2. Tessalonicesi 2,12; 2. Tessalonicesi 1,5; Colossesi 4,11; 2. Timoteu 4,1.18). Quandu Paulu si focalizeghja nantu à a manifestazione attuale di u regnu, tende sia à intruduce u terminu "giustizia" cù u "regnu di Diu" (Rumani 1).4,17) o per aduprà invece (Rumani 1,17). Vede Matteu 6,33 Riguardu à a stretta relazione di u regnu di Diu cù a ghjustizia di Diu. O Paul tende (in alternativa) à associà u regnu cù Cristu piuttostu cà Diu u Babbu (Colossians). 1,13). (J. Ramsey Michaels, "The Kingdom of God and the Historical Jesus", Chapter 8, The Kingdom of God in 20th-Century Interpretation, editatu da Wendell Willis [Hendrickson, 1987], p. 112).

Parechje scritture "regnu di Diu" puderanu riferite à u regnu attuale di Diu, è ancu à u futuru cumplimentu. I trasgressori di a lege seranu chjamati i più minimi in u regnu di i celi (Matteu 5,19-20). Lasciamu e famiglie per u regnu di Diu8,29). Entremu in u regnu di Diu per via di a tribulazione (Atti 14,22). A cosa più impurtante in questu articulu hè chì certi versi sò chjaramente in u presente è certi sò chjaramente scritti in u futuru.

Dopu à a risurrezzione di Ghjesù, i discìpuli li dumandò: "Signore, risturà in questu tempu u regnu à Israele?" (Atti). 1,6). Cumu duveria Ghjesù risponde à una tale quistione? Ciò chì i discìpuli intendevanu per "regnu" ùn era micca ciò chì Ghjesù hà insignatu. I discìpuli anu sempre pensatu in termini di un regnu naziunale piuttostu cà un populu chì si sviluppa lentamente cumpostu di tutti i gruppi etnici. Li pigliò anni per capisce chì i Gentili eranu benvenuti in u novu regnu. U Regnu di Cristu ùn era micca di stu mondu, ma deve esse attivu in questa età. Allora Ghjesù ùn hà micca dettu sì o no - Iddu solu li disse chì ci era u travagliu per elli è u putere di fà quellu travagliu (vv. 7-8).

U Regnu di Diu in u passatu

Matteu 25,34 ci dice chì u regnu di Diu hè statu in preparazione dapoi a fundazione di u mondu. Era sempre quì, anche se in diverse forme. Diu era un rè per Adamu è Eva; li hà datu u duminiu è l'autorità per guvernà; eranu i so viceregenti in u Garden of Eden. Ancu s'è a parolla "regnu" ùn hè micca aduprata, Adam è Eva eranu in un regnu di Diu - sottu u so duminiu è u pussessu.

Quandu Diu hà fattu a prumessa à Abraham chì i so discendenti diventeranu grandi populi è chì i rè venenu da elli (1. Mosè 17,5-6), li prumesse un regnu di Diu. Ma hà cuminciatu pocu, cum'è levitu in una pastella, è hà pigliatu centinaie d'anni per vede a prumessa.

Quandu Diu hà purtatu l'Israele da l'Eggittu è hà fattu un pattu cun elli, diventenu un regnu di preti (2. Mosè 19,6), un regnu chì appartene à Diu è puderia esse chjamatu regnu di Diu. L'allianza chì hà fattu cun elli era simile à i trattati chì i rè putenti anu fattu cù e nazioni più chjuche. L'avia salvatu, è l'Israele rispunniu - accunsenu à esse u so populu. Diu era u so Rè (1. Samuel 12,12; 8,7). David è Salomonu si pusonu nantu à u tronu di Diu è regnanu in u so nome9,23). Israele era un regnu di Diu.

Ma u populu ùn ubbidì à u so Diu. Diu li mandò via, ma hà prumessu di restaurà a nazione cù un core novu1,31-33), una prufezia cumprita in a Chjesa oghje chì sparte in a Nova Allianza. Noi chì avemu statu datu u Spìritu Santu simu u sacerdòziu reale è a nazione santa, chì l'antica Israele ùn pudia (1. Petru 2,9; 2. Mosè 19,6). Semu in u regnu di Diu, ma ci sò erbaccia chì cresce avà trà u granu. À a fine di l'età, u Messia hà da vultà in u putere è a gloria, è u regnu di Diu serà torna cambiatu in l'apparenza. U regnu chì seguita u Millenniu, in quale tutti sò perfetti è spirituali, serà drasticamente sfarente da u Millenniu.

Siccomu u regnu hà a cuntinuità storica, hè currettu di parlà in u tempu passatu, presente è futuru. In u so sviluppu storicu hà avutu è hà da cuntinuà à avè tappe impurtanti cum'è novi fasi sò annunciate. L'imperu hè statu stabilitu nantu à u Monti Sinai; hè statu stabilitu in u travagliu di Ghjesù; serà stabilitu à u so ritornu dopu à u ghjudiziu. In ogni fase, u populu di Diu si rallegrarà di ciò chì hà è si rallegrarà ancu di più in ciò chì vene. Cumu avemu avà sperimentatu certi aspetti limitati di u regnu di Diu, guadagnemu cunfidenza chì u futuru regnu di Diu serà ancu una realità. U Spìritu Santu hè a nostra guaranzia di benedizioni maiò (2. Corinti 5,5; Efesini 1,14).

U Regnu di Diu è u Vangelu

Quandu pudemu sente a parolla imperu o regnu, seremu ricordati di l'imperi di stu mondu. In questu mondu, regnu hè assuciatu cù l'autorità è u putere, ma micca cun l'armunia è l'amore. Regnu pò descrive l'autorità chì Diu hà in a so famiglia, ma ùn descrive tutte e benedizioni chì Diu hà per noi. Hè per quessa chì sò aduprate altre imagine, cum'è i zitelli di famiglia, chì enfatizza l'amore è l'autorità di Diu.

Ogni termini hè precisu ma incompletu. Se qualsiasi termu puderia descriverà a salvezza perfettamente, a Bibbia aduprà stu terminu in tuttu. Ma sò tutti i ritratti, ognunu discrive un aspettu particulari di a salvezza - ma nimu di sti termini descrizanu a stampa sana. Quandu Diu hà cumandatu à a chjesa per pridicà l'evangelu, ùn ci hà micca limitatu à aduprà solu u terminu "regnu di Diu". L'apòstuli anu traduttu i discorsi di Ghjesù da l'arameu in u grecu, è i traduttiru in altre imaghjini, in particulare metafore, chì avianu significatu per un publicu non ebraicu. Matteu, Marcu è Luke spessu usanu u terminu "u regnu". Ghjuvanni è l'Epistole Apostoliche descrizanu ancu u nostru avvene, ma usanu diverse imagine per rapprisintà lu.

A salvezza [salvezza] hè un termu piuttostu generale. Paul hà dettu chì avemu statu salvatu (Efesini 2,8), seremu salvu (2. Corinti 2,15) è seremu salvu (Rumani 5,9). Diu ci hà datu a salvezza è ci aspetta di risponde à ellu per a fede. Ghjuvanni hà scrittu annantu à a salvezza è a vita eterna cum'è una realità presente, un pussessu (1. Johannes 5,11-12) è una benedizzione futura.

Metafore cum'è a salvezza è a famiglia di Diu - è ancu u regnu di Diu - sò legittimi, ancu s'ellu sò solu descrizioni parziali di u pianu di Diu per noi. L'evangelu di Cristu pò esse qualificatu cum'è l'evangelu di u regnu, l'evangelu di salvezza, l'evangelu di grazia, l'evangelu di Diu, l'evangelu di a vita eterna, etc. U Vangelu hè un annunziu chì pudemu campà cun Diu per sempre, è include informazioni chì questu pò esse fattu per mezu di Ghjesù Cristu u nostru Salvadore.

Quandu Ghjesù hà parlatu di u regnu di Diu, ùn hà micca enfatizatu e so benedizioni fisiche o chjarificà a so cronologia. Invece, hà cuncintratu nantu à ciò chì a ghjente deve fà per avè una parte in questu. I publicani è e prustitute venenu in u regnu di Diu, disse Ghjesù (Matteu 21,31), è facenu questu per crede in u Vangelu (v. 32) è facenu a vulintà di u Babbu (v. 28-31). Entremu in u regnu di Diu quandu rispondemu à Diu in fede è fideltà.

In Marcu 10, una persona vulia eredite a vita eterna, è Ghjesù hà dettu chì deve guardà i cumandamenti (Marcu 10,17-19). Ghjesù hà aghjustatu un altru cumandamentu: ellu hà urdinatu di rinunzià tutti i so pussidimentu per u tesoru in u celu (versettu 21). Ghjesù hà rimarcatu à i discìpuli: "Quantu serà difficiule per i ricchi di entre in u regnu di Diu!" (verse 23). I discìpuli dumandò: "Quale pò esse salvatu?" (v. 26). In questu passaghju è in u passaghju parallelu in Luke 18,18-30, parechji termini sò usati chì puntanu à a listessa cosa: riceve u regnu, eredite a vita eterna, almacenà tesori in u celu, entre in u regnu di Diu, esse salvatu. Quandu Ghjesù hà dettu: "Seguitemi" (verse 22), hà utilizatu una espressione diversa per indicà a listessa cosa: Entremu in u regnu di Diu allineendu a nostra vita cù Ghjesù.

In Luca 12,31-34 Ghjesù indica chì parechje spressione sò simili: cercate u regnu di Diu, riceve un regnu, avè un tesoru in u celu, rinunzià a fiducia in i pussidimenti fisichi. Cerchemu u regnu di Diu rispondendu à l'insignamentu di Ghjesù. In Luca 21,28 è 30 u regnu di Diu hè assimilatu à a salvezza. In Atti 20,22: 32, avemu amparatu chì Paul hà pridicatu l'evangelu di u regnu, è hà pridicatu l'evangelu di a grazia è a fede di Diu. U regnu hè strettamente ligatu à a salvezza - u regnu ùn valeria micca a pridicà s'ellu ùn pudemu micca avè una parte in questu, è pudemu entra solu per a fede, u pentimentu è a grazia, cusì sò parte di ogni messagiu nantu à u regnu di Diu. . A salvezza hè una realità presente è ancu una prumessa di benedizioni future.

In Corintu Paul hà pridicatu nunda, ma u Cristu è a so crucifixion (1. Corinti 2,2). In Atti 28,23.29.31 Luke ci dice chì Paul pridicatu in Roma tramindui u regnu di Diu è circa Ghjesù è a salvezza. Quessi sò diversi aspetti di u stessu missaghju cristianu.

U Regnu di Diu hè pertinente micca solu perchè hè a nostra recompensa futura, ma ancu perchè affetta a manera chì vivemu è pensemu in questa età. Avemu preparatu per u futuru Regnu di Diu, vivendu avà, in accordu di l'insignamenti di u nostru Rè. Mentre campemu in fede, ricunniscimu u regnu di Diu cum'è realità presente in a nostra propria sperienza, è continuemu à speranza in fede per un futuru tempu quandu u regnu verità quandu a terra sarà piena di a cunniscenza di u Signore.

di Michael Morrison


in pdfU regnu di Diu presente è futuru