L'eredità di i fideli

129 u legatu di i fideli

L'eredità di i credenti hè a salvezza è a vita eterna in Cristu cum'è figlioli di Diu in cumunione cù u Babbu, u Figliolu è u Spìritu Santu. Ancu avà u babbu trasferisce i credenti à u regnu di u so figliolu; a so eredità hè tenuta in u celu è serà datu in pienezza à a seconda venuta di Cristu. I santi risuscitati guvernanu cù Cristu in u regnu di Diu. (1. Johannes 3,1-2; 2,25; Rumani 8: 16-21; Colossesi 1,13; Daniele 7,27; 1. Petru 1,3-5; epifania 5,10)

U peghju di seguità di Cristu

Petru dumandò una volta à Ghjesù: "Allora Petru cuminciò è li disse: eccu, avemu lasciatu tuttu è avemu seguitu; ciò chì ci sarà datu in ritornu?” (Matteu 19,27). Pudemu parafrasà cusì : « Avemu rinunciatu assai per esse quì. Vale veramente a pena "? Qualchidunu di noi pò fà a stessa dumanda. Avemu rinunciatu assai in u nostru viaghju - carriera, famiglie, impieghi, status, orgogliu. Vale veramente a pena? Avemu qualchì ricumpensa ?

Avemu spessu parlatu di ricumpensa in u Regnu di Diu. Parechji membri anu trovu questa speculazione assai incuragiante è motivante. Questa hà spressu a vita eterna in termini chì pudemu capisce. Puderiamu presentà noi cù ricompense fisiche chì facenu valenu a nostra vittime.

A bona nutizia hè chì u nostru travagliu è e vittime ùn sò micca in vain. I nostri sforzi seranu premiati - ancu i sacrifici chì avemu fattu per sbagliati duttrinali. Ghjesù dice chì sempre chì u nostru mutivu hè ghjustu - se u nostru travagliu è u sacrificiu sò per u nome di Ghjesù - noi seranu premiati.

Pensu chì serà utile per discutiri i tipi di ricumpensa chì Diu ci prumetti. L'Scrittura hà assai da dì annantu à questu. Diu sà chì ci facemu sta quistione. Avemu bisognu di una risposta. Hà ispiratu i scrittori di e Scritture à parlà di ricumpensa, è sò cunvinta chì, se Diu prumette una ricumpensa, a truvaremu assai gratificante oltre ciò chì osemu dumandà (Efesini 3,20).

Ricumpensa per avà è per sempre

Cuminciamu à fighjulà a manera chì Ghjesù hà rispostu à a dumanda di Petru: "Ghjesù li disse: In verità vi dicu, voi chì m'avete seguitu, nasciterete di novu quandu u Figliolu di l'omu s'assederà nantu à u so tronu gloriosu, à pusà ancu nantu à dodici troni. ghjudicà e dodici tribù d'Israele. È quellu chì abbanduneghja e case, o fratelli, o surelle, o babbu, o mamma, o figlioli, o terre, per amor di u mo nome, u riceverà centu volte, è erediterà a vita eterna " (Matteu 1).9,28-29u).

L'evangelu di Marcu rende chjaru chì Ghjesù parla di dui periodi di tempu. "Ghjesù disse: In verità vi dicu, ùn ci hè nimu chì hà lasciatu a casa, o i fratelli, o surelle, o mamma, o babbu, o figlioli, o campi, per mè è per u Vangelu, chì ùn riceve micca centu volte: sta volta case è fratelli è sorelle è mamme è zitelli è campi in mezu à e persecuzioni - è in u mondu à vene a vita eterna " (Marcu 10,29-30u).

Ghjesù dichjara enfaticamente chì Diu ci hà da premià generosamente - ma ci avvirtenu ancu chì sta vita ùn hè micca una vita di lussu fisicu. Passeremu per persecuzioni, prucessi è soffrenze in questa vita. Ma e benedizioni superanu e difficultà in u rapportu di 100:1. Ùn importa micca i sacrifici chì facemu, seremu ampiamente ricumpinsati. A vita cristiana hè certamente "vale a pena".

Di sicuru, Ghjesù ùn prumette micca di dà 100 campi à quellu chì abbanduneghja una splutazioni per seguità di ellu. Ellu prumette micca di fà tutte e ricchezza di tutti. Ùn prumette micca di dà 100 mamme. Ùn hè micca parlatu quì in una manera strettamente literale. Ciò chì significa hè chì e cose chì avemu ricevutu da ellu in questa vita valeranu centu volte quantu e cose chì renunziamu - misurate per u valore veru, u valore eternu, micca per l'insensibilità fisica temporanea.

Ancu i nostri prucessi sò di valore spirituale per u nostru benefiziu. (Rumani 5,3-4; Ghjacumu 1,2-4), è questu vale più di l'oru (1. Petru 1,7). Diu qualchì volta ci dà l'oru è altre ricumpensa tempuranee (forse cum'è un'indicazione di e cose megliu à vene), ma i ricumpensa chì importanu più sò quelli chì duranu u più longu.

Francamente, dubitu chì i discìpuli anu capitu ciò chì Ghjesù dicia. Pensavanu sempre in termini di un regnu fisicu chì prestu prestu a libertà terrena è u putere à l'Israele (Atti 1,6). U martiriu di Stefanu è Ghjacumu (Atti di l'Apòstuli 7,57: 60-1; 2,2) piace cum'è abbastanza
Surpresa. Induva era a centesima recompensa per ella?

Parabole circa a ricumpensa

In diverse parabole, Ghjesù hà osservatu chì i discepuli fideli avissiru ricumpensate grandi. A volte, u peghju hè descrittu in regula, ma Ghjesù hà ancu usatu altre manere per descriverà a nostra ricumpenza.

In a paràbula di i travagliadori in a vigna, u rigalu di salvezza hè rapprisintatu da un salariu di ogni ghjornu (Matteu 20,9: 16-2). In a parabola di e vergini, a festa di u matrimoniu hè a ricumpensa (Matteu 5,10).

In a paràbula di i talenti, a ricumpensa hè descritta in modu generale: unu hè "exaltatu nantu à parechji" è pò "entra in a gioia di u Signore" (versi 20-23).

In a paràbula di e pecure è di i capri, i discìpuli benedetti sò permessi di eredite un regnu (v. 34). In a parabola di l'intendente, l'amministratore fidelu hè ricumpensatu da esse postu nantu à tutti i beni di u Maestru (Luca 1 Cor.2,42-44u).

In e parabole di lire, i servitori fideli sò stati datu u duminiu di e cità (Luca 1).9,16-19). Ghjesù hà prumessu à i 12 discìpuli chì dominavanu e tribù d'Israele (Matteu 19,28; Luca 22,30). I membri di a Chjesa di Tiatira sò datu u putere nantu à e nazioni (Apocalisse 2,26-27u).

Ghjesù hà cunsigliatu à i discìpuli di "ammassà tesori in u celu" (Matteu 6,19-21). Fendu questu, suggeria chì ciò chì facemu in questa vita serà ricumpinsatu in u futuru - ma chì tipu di ricumpensa hè? Chì bonu hè un tesoru s'ellu ùn ci hè nunda di cumprà? Sì e strade sò fatte d'oru, chì serà u valore di l'oru ?

Se avemu un corpu spirituale, ùn averemu più bisognu di cose fisiche. Vogliu dì, stu fattu suggerisce chì quandu pensemu à ricompensa eterna, avemu da parlà principalmente di ricumpinsazioni spirituali, micca di cose fisiche chì si ne vanu. Ma u prublema hè chì ùn avemu micca u vocabulariu per descriverà i dettagli di una esistenza chì ùn avemu mai sperimentatu. Dunque avemu da usà e parolle basate nantu à u fisicu, ancu s'ellu pruvemu di descrivere ciò chì aspetta spirituale.

A nostra ricumessa eterna sarà cum'è un tesoru. In qualchì manera serà cum'è eredità un regnu. In qualchì modu serà cum'è esse postu nantu à i beni di u Signore. Serà simili à avè un vignetu chì gestite per u maestru. Serà cum'è una rispunsabilità annantu à e cità. Serà cum'è una festa di nozze quandu partemu in l'alegria di u Signore. A ricompensa hè cum'è queste cose - è assai più.

E nostre benedizioni spirituali saranu assai megliu cà e cose fisiche chì sapemu in questa vita. A nostra eternità in a presenza di Diu serà assai più gluriosa è gioiaosa chì a recompensa fisica. Tutte e cose fisiche, ùn importa sia bella o preziosa, sò solu ombre debuli di recompensas celeste infinitamente megliu.

Gioia eterna cun Diu

David hà dettu cusì: "Tu mi mostra u modu di a vita: in a to prisenza hè pienezza di gioia, è piacè à a to manu diritta per sempre" (Salmu 1).6,11). Ghjuvanni hà descrittu cum'è un tempu quandu ùn ci sarà "più morte, nè dolore, nè grida, nè dolore" (Apocalisse 20,4). Tutti seranu assai felici. Ùn ci sarà più insatisfazione di ogni tipu. Nimu ùn puderà pensà chì e cose puderianu esse megliu ancu in una manera chjuca. Averemu ottenutu u scopu per quale Diu ci hà creatu.

Isaia hà descrittu alcune di queste gioie quand'ellu predichendu una nazione chì tornava in a so terra: "I redenti di u Signore tornanu, è venenu in Sion cun grida; gioia eterna sarà nantu à i so capi; La joie et l'allégresse les saisiront, et la douleur et les soupirs s'éloigneront » (Isaïe 3 Cor.5,10). Seremu in a prisenza di Diu è seremu più felici ch'è no avemu mai statu. Hè ciò chì u Cristianesimu tradiziunale vulia trasmette cù u cuncettu di andà in u celu.

Hè sbagliatu di vulè una ricumpensa?

Certi critichi di u Cristianesimu anu ridiculatu u cuncettu di u celu cum'è una speranza micca realista - ma a ridicula ùn hè micca una bona forma di ragiunamentu. Ma a vera pregunta hè: ci hè una ricumpensa o micca? Se ci hè veramente una recompensa in celu, ùn hè micca ridiculu se spergu di gudiri. Se semu veramente ricumpinsati, hè ridiculu chì ùn li vulemu.

U fattu simplice hè chì Diu hà prumessu di ricumpensaci. "Ma senza fede hè impussibile di piacè à Diu; car quiconque veut venir à Dieu doit croire qu'il est, et qu'il donne sa récompense à ceux qui le cherchent » (Ebrei 11,6). A fede in ricumpensa hè parti di a fede cristiana. Ancu cusì, certi pirsuni pensanu chì hè in qualchì manera umiliante o menu onorevule per i cristiani di vulè esse ricumpinsati per u so travagliu. Pensanu chì i cristiani duveranu serve cù un mutivu d'amore senza aspittà di ricumpensa per u so travagliu. Ma questu ùn hè micca u missaghju sanu di a Bibbia. In più di u rigalu liberu di a salvezza per grazia per via di a fede, a Bibbia prumetti ricumpensa per u so populu, è ùn hè micca sbagliatu di brama e prumesse di Diu.

Certamente, duvemu serve à Diu fora di a motivazione di l'amore è micca cum'è omi impegnati chì travaglianu solu per i salari. Tuttavia, l'Scrittura parla di rimesse è ci assicura chì noi seranu premiati. Hè onorevule per noi di crede in e promesse di Diu è da esse incuraghjitu da elli. A ricompensa ùn hè micca u solu mutivu di i figlioli redditi di Diu, ma sò parte di u pacchettu chì Diu hà datu.

Quandu a vita diventa difficiule, ci aiuta à ricurdà chì ci hè una altra vita induve seremu ricumpinsati. "Se speramu solu in Cristu in questa vita, allora simu u più miserable di tutte e persone" (1. Corinti 15,19). Pàulu sapia chì a vita futura faria i so sacrifici chì valenu a pena. Rinunciò à i piacè tempuranee in cerca di piacè megliu à longu andà (Filippesi 3,8).

Pàulu ùn hà micca paura di utilizà a lingua di "guadagnà" (Filippesi 1,21; 1. Timoteu 3,13; 6,6; Ebrei 11,35) à aduprà. Sapia chì a so vita futura seria assai megliu cà e persecuzioni di sta vita. Ghjesù hà pensatu ancu à e benedizioni di u so propiu sacrifiziu, è era prontu à suppurtà a croce perchè hà vistu una grande gioia in l'altru.2,2).

Quandu Ghjesù ci hà cunsigliatu di cullà un tesoru in u celu (Matteu 6,19-20) ùn era micca contru à l'investimentu - era contru à u cattivu investimentu. Ùn investite micca in ricumpensa tempuranee, investite in ricumpensa celestiale chì durà per sempre. "Sarete riccamente ricompensati in u celu" (Matteu 5,12). "U regnu di Diu hè cum'è un tesoru ammucciatu in un campu" (Matteu 13,44).

Diu hà preparatu qualcosa maravigliosamente bonu per noi è averemu assai gratificante. Ghjè ghjustu per noi di vedà avanti per queste benedizioni, è quandu guardemu annantu à i costi di seguità di Ghjesù, hè ancu ghjustu cuntà e benedizioni è e prumesse chì avemu prumessu.

"Qualsiasi cosa bona chì qualcunu face, ch'ellu riceve da u Signore" (Efesini 6,8). "Qualunque cosa fate, fate da u vostru core cum'è à u Signore è micca à l'omi, sapendu chì a vostra ricumpensa serà una eredità da u Signore. Servite u Signore Cristu!” (Colossians 3,23-24). "Fate attente chì ùn perde micca ciò chì avemu travagliatu, ma riceve una ricumpensa sana" (2. Ghjuvanni 8).

Grandi prumetti

Ciò chì Diu hà in tenda per noi hè veramente al di là di a nostra imaginazione. Ancu in questa vita, l'amore di Diu supera a nostra capacità di capiscenu (Efesini 3,19). A pace di Diu hè più altu ch'è a nostra ragione (Filippesi 4,7), è a so gioia supera a nostra capacità di mette in parolle (1. Petru 1,8). Allora quantu più hè impussibile di discrive quantu serà bonu per campà cù Diu per sempre?

L'autori biblichi ùn ci anu datu assai dettagli. Ma sapemu una cosa per sicuru - serà a sperienza più maravigliosa chì avaremu mai. Sò megliu cà i più belli dipinti, megliu cà i più gustosi di l'alimentariu, megliu ch'è u sport più eccitante, megliu cà i migliori sentimenti è spirienzi avemu mai avutu. Hè megliu di nunda in terra. Serà una ricumpensa enorme! Diu hè veramente generoso! Avemu ricevutu promessi grandi è preziosi - è u privilegiu di sparte sta maravigliosa nutizia cù l'altri. Chì gioia duverebbe colmu u nostru core!

Per mette in e parolle di 1. Petru 1,3-9 per sprimà: "Benedettu sia Diu, u Babbu di u nostru Signore Ghjesù Cristu, chì secondu a so grande misericordia ci hà natu di novu à una speranza viva per a risurrezzione di Ghjesù Cristu da i morti, à una eredità incorruptible, senza impurità, è unfading, cunservatu in u celu per voi chì sò tenuti da u putere di Diu per mezu di a fede à una salvezza pronta per esse revelata in l'ultimu tempu. Allora vi rallegrarete chì site avà tristu per un pocu tempu, s'ellu deve esse, in diverse tentazioni, per chì a vostra fede si trove vera è assai più preziosa di l'oru peribule, chì hè raffinatu per u focu, per lode, gloria è Gloria quandu Ghjesù Cristu hè revelatu. Ùn l'avete micca vistu è ancu l'amate; è avà crede in ellu, ancu s'ellu ùn u vede micca; ma vi rallegrarete cun gioia indicibile è gloriosa quandu ghjunghje à u scopu di a vostra fede, vale à dì a salvezza di l'anime.

Avemu parechje ragioni per ringraziallu, parechje ragioni per esse felice è per celebrà assai!

di Ghjiseppu Tkach


in pdfL'eredità di i fideli