Chì hè u battèsimu?

022 wkg bs battèsimu

U battesimu d'acqua - un signu di u repentimentu di u credente, un signu chì accetta à Ghjesù Cristu cum'è Signore è Salvatore - hè a participazione à a morte è a risurrezzione di Ghjesù Cristu. Per esse battizatu "cù u Spìritu Santu è cù u focu" si riferisce à u travagliu di rinnuvamentu è di purificazione di u Spìritu Santu. A Chjesa di Diu Mundiale pratica u battesimu per immersione (Matteu 28,19; Atti di l'Apòstuli 2,38; Rumani 6,4-5; Luke 3,16; 1. Corinti 12,13; 1. Petru 1,3-9; Matteu 3,16).

A sera prima di a so crucifixion, Ghjesù hà pigliatu u pane è u vinu è disse : "... questu hè u mo corpu ... questu hè u mo sangue di l'alleanza ... " Ogni volta chì celebremu a Cena di u Signore, accettemu u pane è vinu cum'è memoriale di u nostru Redentore è proclamà a so morte finu à ch'ellu vene. U sacramentu hè a participazione à a morte è a risurrezzione di u nostru Signore, chì hà datu u so corpu è hà versatu u so sangue per esse pirdunati (1. Corinti 11,23-26; 10,16; Matteu 26,26-28.

Ordini chiesa

U Battesimu è a Cena di u Signore sò i dui ordini ecclesiastichi di u Cristianesimu Protestante. Queste ordinanze sò segni o simboli di a grazia di Diu à u travagliu in i credenti. Proclamanu visibilmente a grazia di Diu indicendu u travagliu redentore di Ghjesù Cristu.

"Les deux ordonnances ecclésiastiques, la Cène du Seigneur et le Saint-Baptême... se tiennent ensemble, épaule à épaule, et proclament la réalité de la grâce de Dieu par laquelle nous sommes acceptés sans condition, et par laquelle nous sommes sous l'obligation inconditionnelle d'être ainsi. altri ciò chì Cristu era per noi » (Jinkins, 2001, p. 241).

Hè impurtante di capisce chì u battèsimu di u Signore è a Cena di u Signore ùn sò micca idee umani. Reflectanu a grazia di u Babbu è sò stati istituiti da Cristu. Diu hà dichjaratu in l'Scritture chì l'omi è e donne anu da pentì (turnà à Diu - vede Lezione 6) è esse battezzati per u pirdunu di i peccati (Atti 2,38), è chì i credenti anu da participà à u pane è u vinu "in memoria" di Ghjesù (1. Corinti 11,23-26u).

Les ordonnances ecclésiastiques du Nouveau Testament diffèrent des rituels de l'Ancien Testament par le fait que ces derniers n'étaient que « l'ombre du bien à venir » et qu'« il est impossible que le sang des taureaux et des chèvres ôte les péchés » (Ebrei). 10,1.4). Questi rituali sò stati pensati per separà Israele da u mondu è l'alluntanu cum'è a pruprietà di Diu, mentri u Novu Testamentu mostra chì tutti i credenti di tutti i populi sò unu in Cristu è cun Cristu.

I rituali è i sacrifici ùn anu purtatu à a santificazione durabile è a santità. U primu pattu, u vechju pattu, sottu à quale funziunavanu ùn hè più validu. Diu "abulisce u primu per stabilisce u sicondu. Sicondu sta vuluntà, simu santificati una volta per sempre per via di u sacrificiu di u corpu di Ghjesù Cristu " (Ebrei 10,5-10u). 

Simbuli chì riflettenu u cunsumu di Diu

In Filippesi 2,6-8 avemu leghje chì Ghjesù hà rinunziatu i so privileggi divini per noi. Era Diu, ma divintò omu per a nostra salvezza. U battèsimu di u Signore è a Cena di u Signore mostranu ciò chì Diu hà fattu per noi, micca ciò chì avemu fattu per Diu. U battesimu hè per u credente una espressione esterna di un obbligazione internu è di devozione, ma hè prima di tuttu una participazione à l'amore è a devozione di Diu à l'umanità: simu battezzati in a morte, a risurrezzione è l'ascensione di Ghjesù.

"U battesimu ùn hè micca qualcosa chì facemu, ma ciò chì hè fattu per noi" (Dawn & Peterson 2000, p. 191). Paulu dichjara: "O ùn sapete micca chì tutti quelli chì sò stati battezzati in Cristu Ghjesù sò stati battizzati in a so morte?" (Rumani). 6,3).

L'acqua di battèsimu chì copre u credente simbulizeghja a sepultura di Cristu per ellu o ella. A risurrezzione di l'acqua simbolizza a risurrezzione è l'ascensione di Ghjesù: "... chì cum'è Cristu hè statu risuscitatu da i morti per a gloria di u Babbu, ancu noi pudemu marchjà in una nova vita" (Rumani). 6,4b).

A causa di u simbolicu di esse cumpletamente cupertu da l'acqua, chì rapprisenta "esse intarratu cun ellu da u battesimu in a morte" (Rumani 6,4a), a Chjesa Mundiale pratica u battèsimu di Diu per immersione totale. À u listessu tempu, a Chjesa ricunnosce altri metudi di battèsimu.

U simbolicu di u battesimu ci insegna chì "u nostru vechju omu hè statu crucifissu cun ellu, chì u corpu di u peccatu pò esse distruttu, chì da noi pudemu serve u peccatu" (Rumani). 6,6). U battesimu ci ricorda chì, cum'è Cristu hè mortu è risuscitatu, cusì noi ancu mori spiritualmente cun ellu è sò risuscitati cun ellu (Rumani 6,8). U battesimu hè una manifestazione visibile di u rigalu di Diu di sè stessu per noi, evidenza chì "mentre eramu ancu peccatori, Cristu hè mortu per noi" (Rumani). 5,8).

A Cena di u Signore testimunieghja ancu di l'amore sacrificatu di Diu, u più altu attu di salvezza. I simbuli aduprati riprisentanu u corpu rottu (pane) è u sangue versatu (vinu) da pudè salvà l'umanità.

Quandu u Cristu hà istituitu a cena di u Signore, hà spartutu u pane cù i so discìpuli è disse: "Pigliate, manghjate, questu hè u mo corpu, chì hè datu [rottu] per voi "(1. Corinti 11,24). Ghjesù hè u pane di a vita, "u pane vivu chì hè falatu da u celu" (Ghjuvanni 6,48-58u).
Ghjesù hà ancu datu a tazza di vinu è disse: "Beie da ellu, tutti, questu hè u mo sangue di l'allianza, chì hè statu versatu per parechji per u pirdunu di i peccati" (Matteu 2).6,26-28). Questu hè "u sangue di l'allianza eterna" (Ebrei 1 Cor3,20). Dunque, ignorendu, disprezzendu o ricusendu u valore di u sangue di sta Nova Allianza, u spiritu di grazia hè insultatu (Ebrei 10,29).
Cum'è u battesimu hè una imitazione ripetuta è participazione à a morte è a risurrezzione di Cristu, cusì a Cena di u Signore hè una imitazione ripetuta è participazione à u corpu è di u sangue di Cristu chì hè statu sacrificatu per noi.

Quistioni nascenu riguardu à a Pasqua. A Pasqua ùn hè micca listessa cum'è a Cena di u Signore perchè u simbolicu hè diversu è perchè ùn rapprisenta micca u pirdunu di i piccati da a grazia di Diu. A Pasqua era ancu chjaramente un avvenimentu annuale, mentre chì a Cena di u Signore pò esse pigliata "tutte volte chì manghjate di stu pane è beie di a tazza".1. Corinti 11,26).

U sangue di l'agnellu pasquale ùn hè statu versatu per u pirdunu di i peccati perchè i sacrifici d'animali ùn ponu mai caccià i peccati (Ebrei 10,11). L'usu di u pastu di Pasqua, una notte di veglia tenuta in u Ghjudaismu, simbulizeghja a liberazione naziunale di Israele da l'Eggittu (2. Mosè 12,42; 5 Mo 16,1); ùn simbulizeghja micca u pirdunu di i piccati.

I peccati di l'Israele ùn sò micca pardunati da a celebrazione di a Pasqua. Ghjesù hè statu uccisu u stessu ghjornu chì l'agnelli di a Pasqua sò stati macellati (Ghjuvanni 19,14), chì hà incitatu à Paul à dì: "Perchè avemu ancu un agnellu Pasquale, questu hè Cristu, chì hè statu sacrificatu" (1. Corinti 5,7).

Unità è cumunità

U battèsimu è u sacramentu di u Signore riflettenu ancu l'unità unu cun l'altru è cù u Babbu, u Figliolu è u Spìritu Santu.

Per "un Signore, una fede, un battesimu" (Efesini 4,5) i credenti eranu "uniti cun ellu, è sò diventati cum'è ellu in a so morte" (Rumani 6,5). Quandu un credente hè battizatu, a Chjesa ricunnosce per a fede chì ellu hà ricevutu u Spìritu Santu.

Ricevendu u Spìritu Santu, i cristiani sò battezzati in a fraternità di a Chjesa. "Perchè tutti avemu statu battizatu da un Spìritu in un corpu, sia Ghjudeu sia Grecu, schiavu o liberu, è tutti simu abbeverati da un Spìritu" (1. Corinti 12,13).

Ghjesù diventa a cummunione di a chjesa chì hè u so corpu (Rumani 12,5; 1. Corinti 12,27; Efesini 4,1-2) mai abbandunà o falla (Ebrei 13,5; Matteu 28,20). Sta participazione attiva in a cumunità cristiana hè affirmata da u pane è u vinu à a tavola di u Signore. U vinu, a tazza di benedizzione, ùn hè micca solu "a cumunione di u sangue di Cristu" è u pane, "a cumunione di u corpu di Cristu", ma sò ancu a participazione à a vita cumuna di tutti i credenti. "Allora noi parechji simu un corpu, perchè tutti participamu à un pane" (1. Corinti 10,16-17u).

russuri

A Cena di u Signore è u battèsimu sò una participazione visibile in u pirdunu di Diu. Quandu Ghjesù hà urdinatu à i so seguitori chì, induve andavanu, anu da battizà in u nome di u Babbu, u Figliolu è u Spìritu Santu (Matteu 2 Nov.8,19), era una struzzione per battizà i credenti in a fraternità di quelli chì saranu pardunati. Atti di l'Apòstuli 2,38 dichjara chì u battèsimu hè "per a rimissione di i peccati" è per riceve u rigalu di u Spìritu Santu.

Sè simu "risuscitatu cù Cristu" (vale à dì, risuscitatu da l'acqua di u battèsimu in una nova vita in Cristu), avemu da pardunà l'un l'altru, cum'è u Signore ci hà pardunatu (Colossians). 3,1.13; Efesini 4,32). U battesimu significa chì avemu da dà è riceve u pirdunu.

A cena di u Signore hè qualchì volta riferita cum'è "cumunione" (enfatizendu l'idea chì attraversu i simboli avemu a fraternità cù Cristu è altri credenti). Hè cunnisciutu ancu da u nome "Eucaristia" (da u grecu "ringrazià" perchè Cristu hà ringraziatu prima di dà u pane è u vinu).

Quandu ci riunitemu per piglià u vinu è u pane, proclamemu cun gratitudine a morte di u nostru Signore per u nostru pirdunu finu à chì Ghjesù torna (1. Corinti 11,26), è participemu à a cummunione di i santi è cù Diu. Questu ci ricorda chì perdunà l'altru significa sparte in u significatu di u sacrificiu di Cristu.

Semu in periculu quandu ghjudichemu altre persone indegne di u pirdunu di Cristu o di u nostru pirdunu. Cristu hà dettu: "Ùn ghjudicate micca, per ùn esse ghjudicati" (Matteu 7,1). Hè ciò chì Paul si riferisce in 1. Corinti 11,27-29 si riferisce? Chì s'è no pardunemu, ùn avemu micca discriminate o capisce chì u corpu di u Signore hè rottu per u pirdunu di tutti? Allora si venemu à l'altare di u Sacramentu è avemu l'amarezza è ùn avemu micca pardunatu, allora manghjemu è beie l'elementi in modu indignu. U cultu autenticu hè assuciatu cù a cessazione di u pirdunu (vede ancu Matteu 5,23-24u).
Chì u perdonu di Diu sia sempre presente in a manera di piglià u sacramentu.

cunchiusioni

U battesimu è u sacramentu di u Signore sò atti ecclesiastici di culte persunale è cumunali chì ripresentanu visibilmente l'evangelu di grazia. Sò pertinenti per u credente perchè sò stati ordinati in e Sacre Scritture da Cristu stessu, è sò i mezi di participazione attiva à a morte è a risurrezzione di u nostru Signore.

da James Henderson