Intuvisione in eternità

378 capiscenu di eternitàMi hà ricurdatu, cum'è qualcosa di un film di sci-fi, quandu aghju amparatu a scuperta di un pianeta simile à a Terra chjamatu Proxima Centauri. Questu hè in una orbita di a stella fissa rossa Proxima Centauri. In ogni casu, hè improbabile chì scopremu a vita extraterrestre quì (à una distanza di 40 trilioni di chilometri!). Tuttavia, a ghjente si dumanda sempre s'ellu ci hè una vita umana cum'è fora di a nostra terra. Per i discìpuli di Ghjesù ùn ci era micca dubbitu - eranu tistimunianzi di l'ascensione di Ghjesù è dunque sapianu cù una certezza assoluta chì l'omu Ghjesù in u so novu corpu vive avà in un mondu extraterrestre chì l'Scritture chjamanu "cielu" - un mondu chì hà assolutamente. nunda in cumunu cù i "mondi celesti" visibili chì chjamemu l'universu.

Hè impurtante di sapè chì Ghjesù Cristu hè cumplettamente divinu (u Figliolu eternu di Diu) ma ancu cumplettamente umanu (l'omu ora glurificatu Ghjesù) è ferma cusì. Cum'è CS Lewis hà scrittu, "U miraculu cintrali per quale i cristiani stanu hè l'Incarnazione" - un miraculu chì durà per sempre. In a so divinità, Ghjesù hè omnipresente, ma in a so umanità cuntinuata, Ellu reside fisicamente in u Celu, induve serve cum'è u nostru Grandu Sacerdote, aspittendu u so ritornu fisicu, è cusì visibile, à u pianeta terra. Ghjesù hè Diu-omu è Signore nantu à tutta a creazione. Paul scrive in Rumani 11,36: "Perchè da ellu è per ellu è per ellu sò tutte e cose." Ghjuvanni cita à Ghjesù in l'Apocalisse 1,8, cum'è l'alfa è l'omega, quale hè quì, quale era quì è quale vene. Isaia dichjara ancu chì Ghjesù hè "l'Altu è Exaltatu", chì "habita (vive) per sempre" (Isaia 5).7,15). Ghjesù Cristu, u Signore exaltatu, santu è eternu, hè l'implementatore di u pianu di u so Babbu, chì hè di cuncilià u mondu.

Fighjemu a dichjarazione in Ghjuvanni 3,17:
"Perchè Diu ùn hà micca mandatu u so Figliolu in u mondu per ghjudicà u mondu, ma chì u mondu pò esse salvatu per ellu." Per dì chì Ghjesù hè vinutu per cundannà u mondu, vale à dì cundannà o punisce, hè mentitu sbagliatu. Quelli chì dividenu l'umanità in dui gruppi - unu predestinatu à esse salvatu da Diu è un altru predestinatu à esse dannatu - sò ancu sbagliati. Quandu Ghjuvanni dice (forse citendu à Ghjesù) chì u nostru Signore hè vinutu per salvà "u mondu", si riferisce à tutta l'umanità è micca solu à un gruppu specificu. Fighjemu i seguenti versi:

  • "E avemu vistu è tistimuniamu chì u Babbu hà mandatu u Figliolu per esse u Salvatore di u mondu" (1. Johannes 4,14).
  • "Eccu, vi portanu una grande gioia, chì vene à tuttu u populu" (Luca 2,10).
  • "Nè hè a vulintà di u vostru Babbu in u celu chì ancu unu di questi picciotti perisce" (Matteu 1)8,14).
  • "Perchè Diu era in Cristu, cunciliendu u mondu cun ellu stessu" (2. Corinti 5,19).
  • "Eccu l'Agnellu di Diu chì caccià u peccatu di u mondu!" (Ghjuvanni 1,29).

Puderaghju solu enfatizà chì Ghjesù hè u Signore è Salvatore di u mondu sanu è ancu di tutta a so creazione. Paul rende questu chjaru in Rumani capitulu 8 è Ghjuvanni face questu chjaru in tuttu u libru di l'Apocalisse. Ciò chì u Babbu hà creatu per mezu di u Figliolu è u Spìritu Santu ùn pò micca esse spezzatu in pezzi. Augustine hà osservatu: "L'opere esterne di Diu [in quantu à a so creazione] sò indivisibili." U Diu Triune, chì hè Un, travaglia cum'è Un. A so vulintà hè una vuluntà è indivisa.

Sfurtunatamente, alcune persone insegnanu chì u sangue spulatu di Ghjesù redimisce solu quelli chì Diu hà sceltu per salvà. U restu, dicenu, sò destinati à a damnazione da Diu. L'essenza di sta capiscitura hè chì u scopu di Diu hè divisu in relazione à a so creazione. Tuttavia, ùn ci hè nisun versu Biblicu chì insegna questa vista; ogni pretensione di stu tipu hè una interpretazione sbagliata è ignora a chjave per l'intera, chì hè a cunniscenza di a natura, u caratteru è u scopu di u Diu triunicu, chì hè statu revelatu à noi in Ghjesù.

S'ellu era veru chì Ghjesù hà intesu à salvà è à damnà, allora avissimu a cuncludi chì Ghjesù ùn hà micca rapprisintatu u Babbu currettamente è cusì ùn pudemu micca cunnosce à Diu cum'ellu hè veramente. Avemu ancu avè da cuncludi chì ci hè una discordia inherente in a Trinità è chì Ghjesù hà revelatu solu un "latu" di Diu. U risultatu seria chì ùn sapemu micca chì "latu" di Diu pudemu cunfidassi - duvemu cunfidà u latu chì vedemu in Ghjesù o u latu oculatu in u Babbu è / o u Spìritu Santu? Queste visioni torciate sò in cuntrastu cù l'Evangelu di Ghjuvanni, induve Ghjesù proclama chjaramente ch'ellu hà fattu cunnosce u Babbu invisibule cumpletamente è currettamente. U Diu revelatu da è in Ghjesù hè quellu chì vene per salvà l'umanità, micca per cundannà. In è per mezu di Ghjesù (u nostru eternu Avvocatu è Gran Sacerdote), Diu ci dà u putere di diventà i so figlioli eterni. Per mezu di a so grazia, a nostra natura hè cambiata è questu ci dà in Cristu a perfezione chì ùn pudemu mai ghjunghje. Questa cunsummazione implica una relazione eterna è perfetta è a cummunione cù u trascendente, u Santu Creatore Diu, chì nisuna criatura ùn pò ghjunghje per sè stessu - mancu Adamu è Eva prima di a Cascata puderia avè. Per grazia avemu a cummunione cù u Diu trinu, chì trascende u spaziu è u tempu, chì era, hè è serà. In questa fraternità, i nostri corpi è ànime sò rinnuvati da Diu; ci hè datu una nova identità è un scopu eternu. In a nostra unità è a cummunione cù Diu, ùn simu micca minimizzati, assorbiti o trasfurmati in qualcosa chì ùn simu micca. Piuttostu, simu purtati in a pienezza è a suprema perfezione di a nostra propria umanità cun ellu per via di a participazione à l'umanità chì hè stata risuscitata è ascendata da u Spìritu Santu in Cristu.

Vivemu in u presente - in i limiti di u spaziu è u tempu. Ma per mezu di a nostra unione cù Cristu per mezu di u Spìritu Santu, penetremu a barrera di u spaziu-tempu, perchè Paul scrive in Efesini. 2,6chì avemu digià stabilitu in u celu in u Diu-omu risuscitatu Ghjesù Cristu. Duranti a nostra esistenza effimera quì nantu à a terra, simu liati à u tempu è u spaziu. In una manera chì ùn pudemu micca capisce cumplettamente, simu ancu citadini di u celu per tutta l'eternità. Ancu se vivemu in u presente, avemu digià participatu à a vita, a morte, a risurrezzione è l'ascensione di Ghjesù per mezu di u Spìritu Santu. Avemu digià cunnessu à l'eternità.

Perchè questu hè reale per noi, simu cunvinti ch'e proclamemu a regula attuale di u nostru Diu eternu. Da questa posizione aspetta a venuta pienezza di u Regnu di Diu, in quale viveremu per sempre in unità è cummunità cù u nostru Signore. Seremu ci auguri in u pianu di Diu per l'eternità.

di Ghjiseppu Tkach


in pdfIntuvisione in eternità