Ciò chì Matteu 24 dice di "a fine"

346 ciò chì matthaeus 24 dice di a finePrima di tuttu, per evità misinterpretazioni, hè impurtante di vede Matteu 24 in u cuntestu più grande di i capituli precedenti. Puderete sorprenderà d'amparà chì u preludiu di Matteu 24 principia da u capitulu 16, versu 21 à u più tardu. Ci dice in riassuntu: "Da quellu tempu Ghjesù hà cuminciatu à mustrà à i so discìpuli cumu avia da andà in Ghjerusalemme è soffre assai da i mani di l'anziani, i principali sacrificadori è i scribi, è esse messi à morte è risuscitatu u terzu ghjornu. "In questu, Ghjesù rinuncia à i primi indizi qualcosa chì pareva à i discìpuli cum'è una scumessa elementaria trà Ghjesù è l'autorità religiose in Ghjerusalemme. In a strada di Ghjerusalemme (20,17: 19) li prepara ancu per questu cunflittu chì vene.

À l'ora di u primu annunziu di u soffrenu, Ghjesù pigliò i trè discìpuli Petru, Ghjacumu è Ghjuvanni cun ellu nantu à una alta muntagna. Là anu sperimentatu a Trasfigurazione (17,1-13). Per questu solu i discìpuli duveranu esse dumandati se l'istituzione di u regnu di Diu puderia micca esse imminenti.7,10-12u).

Jésus dit aussi aux disciples qu'ils s'assieront sur douze trônes et jugeront Israël « lorsque le Fils de l'homme sera assis sur son trône glorieux » (Genèse).9,28). Senza dubbitu questu hà suscitatu novi dumande nantu à u "quandu" è "cumu" di a venuta di u regnu di Diu. U discorsu di Ghjesù annantu à u regnu hà ancu spustatu a mamma di Ghjacumu è Ghjuvanni à dumandà à Ghjesù di dà i so dui figlioli pusizioni spiciali in u regnu (20,20: 21).

Allora ghjunse l'entrata trionfale in Ghjerusalemme, durante a quale Ghjesù cavalcò in a cità nantu à un sumere1,1-11). In u risultatu, secondu Matteu, una prufezia di Zaccaria, chì era vistu per esse ligata à u Messia, hè stata cumprita. Tutta a cità era nantu à i so pedi, dumandendu ciò chì succede quandu Ghjesù ghjunse. In Ghjerusalemme hà rovesciatu i tavulini di i cambiadori è hà dimustratu a so autorità messianica per mezu di più atti è miraculi.1,12-27). "Quale hè?" a ghjente si dumandava (2 Cor1,10).

Allora Ghjesù spiega in 21,43 à i principali sacerdoti è anziani: "Per quessa, vi dicu, u regnu di Diu vi sarà toltu è datu à un populu chì porta u so fruttu. " I so ascoltatori sapianu chì parlava di elli. Questa dichjarazione di Ghjesù puderia esse pigliatu cum'è un'indicazione ch'ellu era per stabilisce u so regnu messianicu, ma chì u "stabilimentu" religiosu deve esse escludutu da ellu.

Serà custruitu l'imperiu?

I discìpuli chì anu intesu dì chì duvebbenu esse dumandatu ciò chì avia da andà. Ghjesù avia vulsutu chjamà immediatamente u Messia? Era nantu à cumbatte cù l'autorità rumana? Era circa à purtà u regnu di Diu? Ci faria guerra, è chì avissi da succede à Ghjerusalemme è à u tempiu?

Avà vene à Matteu 22, versu 15. Quì principia a scena cù i Farisei chì cercanu di attirà à Ghjesù in una trappula cù e dumande nantu à u tributu. Cù i so risposti, anu vulsutu dipinnà lu cum'è un ribellu contr'à l'autorità rumane. Ma Ghjesù hà datu una risposta sàvia, è u so pianu hè stata frustrata.

U stessu ghjornu, i Sadducei anu avutu ancu una discussione cù Ghjesù2,23-32). Ùn crèdenu micca in a risurrezzione è li dumandò ancu una dumanda truccu nantu à sette fratelli, unu dopu à l'altru, chì si maritavanu cù a stessa donna. Quale saria a moglia in a risurrezzione ? Ghjesù hà rispostu in modu indirettu è hà dettu chì ùn anu micca capitu e so scritture. L'hà cunfusa dicendu chì ùn ci era micca matrimoniu in u regnu.

Allora, infine, i Farisei è i Sadducei li dumandò una quistione nantu à u cumandamentu più altu in a lege.2,36). Hà rispostu sàviu citendu 3. Mosè 19,18 e 5. Mosè 6,5. È, per a so parte, hà rispostu cù una quistione truccu: Quale figliolu deve esse u Messia (Es2,42)? Tandu avianu a silenziu ; « Personne ne pouvait lui répondre une seule parole, ni à partir de ce jour-là, personne n’a osé lui demander » (2 Cor2,46).

U capitulu 23 mostra a polemica di Ghjesù contr'à i scribi è i Farisei. Versu a fine di u capitulu, Ghjesù annuncia ch'ellu li mandarà "prufeti è sapienti è scribi" è predice ch'elli uccideranu, crucificà, flagellanu è perseguite. Ellu mette a rispunsabilità per tutti i prufeti uccisi nantu à e so spalle. A tensione hè evidentemente crescente, è i discìpuli anu da esse dumandatu quale puderia esse u significatu di sti scontri. Era Ghjesù per piglià u putere cum'è Messia?

Allora Ghjesù s'indirizza à Ghjerusalemme in preghiera è prufetizza chì a so casa seria "lassata desolata". Questu hè seguitatu da l'enigmatica rimarca: "Perchè vi dicu, ùn mi vedarete micca da avà finu à chì dite: "Benedettu quellu chì vene in u nome di u Signore"" (2 Cor.3,38-39.) I discìpuli deve esse perplessu di più è di più è si facianu dumande ansiosa nantu à e cose chì Ghjesù hà dettu. Era da spiegà ellu stessu ?

A distruzione di tempie profetizzate

Dopu à quessa, Ghjesù abbandunò u tempiu. Quand'elli sortenu, i so discìpuli senza fiatu indicò l'edificazioni di u tempiu. In Marcu dicenu: "Maestru, eccu chì petre è chì edifici!"3,1). Luca scrive chì i discìpuli anu parlatu stunatu di e so "belle pietre è gioielli" (2 Cor.1,5).

Fighjemu à ciò chì deve esse passatu in i cori di i discìpuli. E dichjarazioni di Ghjesù nantu à a devastazione di Ghjerusalemme è a so cunfronti cù l'autorità religiose temenu è incitatu i discepuli. Ci vole da chiedete perchè hà parlatu di a caduta imminente di u ghjudaisimu è di e so istituzioni. Ùn duveria micca fà vene u Messia per rinforzà i dui? Frà e parolle di i discìpuli riguardanti u tempiu ci hè una preoccupazione indiretta: ùn deve micca ancu esse danni sta putente chjesa?

Ghjesù annunzià a so speranza è approfondisce i so premonizioni ansiosi. Ellu scaccia i so lodi di u tempiu: "Ùn vede micca tuttu questu? In verità, vi dicu, ùn ci sarà micca una petra sopra l'altra chì ùn sia micca spezzata " (2 Cor.4,2). Questu deve avè datu à i discìpuli un scossa prufonda. Cridianu chì u Messia salvaria, micca distrughje, Ghjerusalemme è u Tempiu. Quandu Ghjesù hà parlatu di queste cose, i discìpuli anu da esse pensatu à a fine di u regnu Gentile è à a gloriosa risurrezzione di Israele; tramindui sò profetizzati tante volte in e Scritture Ebraiche. Sapianu chì questi avvenimenti avianu da esse in u "tempu di a fine", in l'"ultimi ghjorni" (Daniel). 8,17; 11,35 u 40; 12,4 è 9). Allora u Messia duvia apparisce o "veni" per stabilisce u regnu di Diu. Questu significava chì Israele s'arrizzò à a grandezza naziunale è esse a punta di lancia di l'imperu.

Quandu sarà quellu chì succede?

I discìpuli - chì credevanu chì Ghjesù era u Messia - naturalmente bramavanu di sapè se u "tempu di a fine" era ghjuntu. L'aspettativa era alta chì Ghjesù avia prestu annunzià ch'ellu era u Messia (Ghjuvanni 2,12-18). Il n'est donc pas étonnant que les disciples aient exhorté le Maître à s'expliquer lui-même quant à la manière et l'heure de sa « venue ».

Mentre Ghjesù s'assittò nantu à u Monti di l'Olivi, i discìpuli eccitati si avvicinavanu à ellu è vulianu in privatu qualchì infurmazione "insider". "Diteci", anu dumandatu, "quandu succederà questu?" è chì serà u segnu di a to ghjunta è di a fine di u mondu ? " (Matteu 24,3.) Vulianu sapè quandu e cose profetizzate da Ghjesù nantu à Ghjerusalemme, avaristi, perchè senza dubbitu li cunnessu cù a fine di i tempi è a so "venuta".

Quandu i discìpuli parlavanu di a "venduta", ùn avianu micca un "secondu" chì vene in mente. Anu imaginatu chì u Messia venerà è stabilisce u so regnu in Ghjerusalemme assai prestu, è durà "per sempre". Ùn cunnosci micca una divisione in un "primu" è "secondu" chì vene.

Un altru puntu impurtante s'applica à Matteu 24,3 da piglià in contu, perchè u versu hè una spezia di riassuntu di u cuntenutu di tuttu u capitulu 24. A quistione di i discìpuli hè ripetuta cù qualchi parolle chjave in italics: "Diteci", anu dumandatu, "quandu succede questu? è chì serà u segnu di a vostra venuta è di a fine di u mondu? » Vulìanu sapè quandu e cose chì Ghjesù hà prufetizatu annantu à Ghjerusalemme si feranu, perchè l'avianu in relazione cù a "fine di u mondu" (in realtà: a fine di u mondu). tempu mundiale, era) è a so "venuta".

Trè dumande di i discìpuli

Emergenu trè dumande da i discìpuli. Prima, vulianu sapè quandu "chì" avia da succede. "Questu" puderia significà a desolazione di Ghjerusalemme è u tempiu chì Ghjesù avia appena prufetizatu seria distruttu. Siconda, vulianu sapè chì « segnu » annunziaria a so venuta ; Ghjesù li dice, cum'è avemu da vede, più tardi in u capitulu 24, versu 30. E terzu, i discìpuli vulianu sapè quandu a "fine" hè accaduta. Ghjesù li dice chì ùn sò micca destinati à sapè (2 Cor4,36).

Cunsiderendu queste trè dumande separatamente - è e risposte di Ghjesù per elli - evita una mansa di prublemi è interpretazioni sbagliate assuciate à Matteu 24. Ghjesù dice à i so discìpuli chì Ghjerusalemme è u tempiu (u "chì") seranu veramente distrutti in a so vita. Ma u "segnu" ch'elli dumandavanu seria ligatu cù a so venuta, micca a distruzzione di a cità. È à a terza quistione risponde chì nimu ùn sà l'ora di u so ritornu è a "fine" di u mondu.

Allora trè dumande in Matteu 24 è trè risposte separate chì Ghjesù dà. Queste risposte disaccoppianu l'avvenimenti chì formanu una unità in e dumande di i discìpuli è taglianu u so cuntestu tempurale. U ritornu di Ghjesù è a "fine di l'età" ponu dunque sempre in u futuru, ancu s'è a distruzzione di Ghjerusalemme (AD 70) hè assai luntanu in u passatu.

Questu ùn significa micca - cum'è aghju dettu - chì i discìpuli anu vistu a distruzzione di Ghjerusalemme separatamente da a "fine". Cù quasi 100 per centu di certezza ùn anu micca fattu questu. E in più, anu cuntatu cù l'occurrence imminente di l'avvenimenti (i teologi utilizanu u terminu tecnicu "attesa imminente").

Videmu cumu queste dumande sò trattate più in Matteu 24. Prima di tuttu, avemu nutatu chì Ghjesù ùn pare micca particularmente interessatu à parlà di e circustanze di "a fine". Sò i so discìpuli chì sondanu, chì facenu dumande, è Ghjesù li risponde è dà alcune spiegazioni.

Avemu ancu vede chì e dumande di i discìpuli nantu à a "fine" quasi certamenti venenu da una fallacia - chì l'avvenimenti avaristi assai prestu, è simultaneamente. Dunque ùn hè micca surprisante chì anu cuntatu nantu à a "venuta" di Ghjesù cum'è Messia in un futuru assai vicinu, in u sensu chì puderia accade in pochi ghjorni o settimane. Eppuru, vulianu un "segnu" tangibile per cunfirmà a so venuta. Cù sta cunniscenza iniziata o secreta, vulianu mette in pusizioni vantaghji quandu Ghjesù hà fattu u so passu.

Hè in questu cuntestu chì duvemu vede i rimarche di Ghjesù in Matteu 24. L'impetu per a discussione vene da i discìpuli. Credu chì Ghjesù hè per piglià u putere è volenu sapè "quandu". Vulenu un signu preparatoriu. Anu capitu cumplettamente a missione di Ghjesù.

A fine: micca ancora

Invece di risponde à e dumande di i discìpuli direttamente cum'è desideratu, Ghjesù utilizza l'opportunità per insegnà à trè insegnamenti impurtanti. 

A prima lezione:
U scenariu chì dumandavanu era più complicatu di ciò chì i discepuli naïvi pensavanu. 

A seconda lezziò:
Quandu Ghjesù "veniva" - o cum'è no dicemu "venite di novu" - ùn eranu micca destinati à sapè. 

A terza lezione:
I discìpuli anu da "guardà", sì, ma cun un focusu crescente in a so relazione cù Diu è menu in l'affari lucali o mundiali. Cù questi principii è a discussione precedente in mente, andemu avà vede cumu si sviluppa a cunversazione di Ghjesù cù i so discìpuli. Prima di tuttu, li avvisa di ùn esse micca ingannatu da avvenimenti chì ponu parenu esse avvenimenti di u tempu di a fine, ma ùn sò micca (24: 4-8). Avvenimenti grandi è catastròfichi "devonu" succede, "ma a fine ùn hè ancu" (verse 6).

Allora Ghjesù annuncia a persecuzione, u caosu è a morte à i discìpuli4,9-13). Chì terribili duverebbe esse per ella ! "Chì si tratta di sta discussione di persecuzione è di morte?" Deveru avè pensatu. Pensanu chì i seguitori di u Messia duveranu triunfaru è cunquistà, micca esse abattuti è distrutti.

Allora Ghjesù principia à parlà di pridicà un Vangelu à u mondu sanu. Dopu questu, "a fine hè da vene" (2 Cor4,14). Questu ancu deve avè cunfunditu i discìpuli. Probabilmente anu pensatu chì u Messia "veniva" prima, dopu stabiliscerà u so regnu, è solu allora a parolla di u Signore esce in tuttu u mondu (Isaia). 2,1-4u).

Dopu, Ghjesù pare di fà un U-turn è parla di novu di a desolazione di u tempiu. Ci deve esse "una abominazione di desolazione in u locu santu", è "tutti quelli chì sò in Ghjudea fughjenu à e muntagne" (Matteu 2).4,15-16). Un terrore incomparabile hè di affruntà i Ghjudei. "Per allora ci sarà una grande tribulazione, cum'è ùn hè micca stata da u principiu di u mondu finu à avà, è ùn serà mai più", dice Ghjesù (2 Cor.4,21). Si dice chì hè cusì terribili chì nimu ùn restaria vivu s'ellu ùn era micca scurciatu sti ghjorni.

Mentre chì e parolle di Ghjesù anu ancu una perspettiva glubale, ellu parla principalmente di avvenimenti in Ghjudea è Ghjerusalemme. "Perchè una grande angustia serà nantu à a terra è a rabbia nantu à stu populu", dice Luca, chì delinea u cuntestu di e parolle di Ghjesù più strettamente (Luca 2).1,23, Elberfeld Bible, enfasi aghjuntu da l'editore). U tempiu, Ghjerusalemme è Ghjudea sò in u focu di l'avvertimentu di Ghjesù, micca u mondu sanu. L'avvertimentu apocalitticu chì Ghjesù dice s'applica principalmente à i Ghjudei in Ghjerusalemme è in Ghjudea. L'avvenimenti di AD 66-70. anu cunfirmatu chì.

Fuga - u Sabatu?

Ùn hè micca surprisante, dunque, Ghjesù disse: "Per piacè dumandate chì u vostru volu ùn sia micca in l'invernu o in u sàbatu" (Matteu 2).4,20). Qualchidunu dumandanu: Perchè Ghjesù mintuva u sàbatu quandu u sàbatu ùn hè più ubligatoriu per a chjesa? Siccomu i cristiani ùn anu più da preoccupassi di u sàbatu, perchè hè specificamente citatu quì cum'è un ostaculu? I Ghjudei crèdenu chì era pruibitu di viaghjà u sàbatu. Apparentemente anu avutu ancu una misura di a distanza massima chì puderia esse viaghjata quellu ghjornu, à dì un "Sabbath walk" (Atti 1,12). In Luke, questu currisponde à a distanza trà u Monti di l'Olivi è u centru di a cità (sicondu l'appendice in a Bibbia di Luther, era 2000 cubits, circa 1 chilometru). Ma Ghjesù dice chì un volu longu à a muntagna hè necessariu. Un "Sabbath walk" ùn li tirava micca fora di u male. Ghjesù sapi chì i so ascoltatori crede chì u sàbatu ùn sò micca permessi di fà longu viaghji di volu.

Questa spiega perchè ellu dumanda à i discepuli di dumandà chì u volu ùn caduta micca un sabatu. Questa dumanda deve esse vista in u cuntestu di a so capiscitura di a lege mozaica in questu mumentu. Puderemu riassumà u ragiunamentu di Ghjesù in questu modu: sà chì ùn credi micca in longi viaghji in u Sabbatu, è ùn a farà micca perchè crede chì a lege ci vole. Dunque, se e cose chì si vanu à Ghjerusalemme falanu nantu à un sabbatu, ùn ne scapparete micca è truverete a morte. Dunque, vi cunsigliu di pricà chì ùn avete micca bisognu di fughje in sabbatu. Perchè ancu s'ellu decide di fughje, e restrizioni di viaghju chì generalmente prevalenu in u mondu ebraicu eranu un ostaculu difficiule.

Cum'è dichjaratu prima, pudemu rapportà sta parte di l'avvertimenti di Ghjesù à a distruzzione di Ghjerusalemme, chì hè accadutu in 70 AD. Cristiani Ghjudei in Ghjerusalemme chì anu sempre guardatu a Legge di Mosè (Atti 21,17-26), saria affettatu è avissi da fughje. Avarianu un cunflittu di cuscenza cù a lege di u sàbatu se e circustanze chjamanu una scappata quellu ghjornu.

Sempre micca u "segnu"

Intantu, Ghjesù cuntinueghja u so discorsu, pensatu à risponde à e trè dumande fatte da i so discìpuli nantu à u "quandu" di a so venuta. Truvemu chì finu à avà li hà dettu solu quandu ùn vene micca. Separa a catastrofa chì avarà à Ghjerusalemme da u "segnu" è a venuta di "a fine". À questu puntu, i discìpuli anu da crede chì a distruzzione di Ghjerusalemme è di a Ghjudea era u "segnu" chì cercanu. Ma eranu sbagliati, è Ghjesù indica u so errore. Ellu dice: "Allora si qualchissia vi dice: "Eccu, quì hè u Cristu! o quì!, cusì ùn crederete » (Matteu 24,23). Ùn cridite micca? Chì duveranu pensà à i discìpuli ? Duvete esse dumandatu à voi stessu: Preguemu una risposta per quandu ellu stabiliscerà avà u so regnu, u pregamu di dà un segnu di questu, è parla solu quandu a fine ùn vene micca, è chjama e cose chì ciò chì u i caratteri parenu ma ùn sò micca.

Nunustanti chistu, Ghjesù cuntinueghja à dì à i discìpuli quandu ùn vene micca, ùn appare micca. "Allora, s'elli vi dicenu: "Eccu, hè in u desertu!", ùn esce micca; eccu, ellu hè in casa, ùn crede micca " (2 Cor4,26). Ci vole à fà chjaramente chì i discìpuli ùn deve micca lascià esse ingannati, nè da l'avvenimenti mundiali nè da e persone chì pensavanu di sapè chì u segnu di a fine era ghjuntu. Puderà ancu vulsutu dì chì a caduta di Ghjerusalemme è u Tempiu ùn anu micca ancu "a fine".

Avà versu 29. Quì Ghjesù infine principia à dì à i discìpuli qualcosa di u "segnu" di a so venuta, vale à dì ch'ellu risponde à a so seconda dumanda. Si dice chì u sole è a luna si scuriscenu, è si dice chì « e stelle » (forse comete o meteorite) cascanu da u celu. Tuttu u sistema sulari tremularà.

Infine, Ghjesù dice à i discìpuli u "segnu" chì stanu aspittendu. Ellu dice: "E allora u segnu di u Figliolu di l'omu apparisce in u celu. È tandu tutte e famiglie di a terra piangheranu, è videranu u Figliolu di l'omu chì vene nantu à i nuvuli di u celu cun putere è grande gloria " (2 Cor.4,30). Allora Ghjesù hà dumandatu à i discìpuli per amparà una parabola di u ficu4,32-34). Appena chì i rami sbuccianu è e foglie spuntanu, sapete chì l'estiu hè ghjuntu. "Inoltre, quandu vi vede tutte queste cose, sapete chì ellu hè vicinu à a porta" (2 Cor4,33).

Tuttu chistu

"Tuttu ciò" - chì hè questu? Hè solu guerri, terremoti è fami quì è quì ? Innò. Questu hè solu u principiu di u dulore di u travagliu. Ci hè parechje più afflizzioni per vene prima di "a fine". "Tuttu questu" finisce cù l'apparizione di falsi prufeti è a predicazione di l'evangelu? Di novu, nò. Hè "tuttu questu" cumpiitu per l'adversità in Ghjerusalemme è a distruzzione di u Tempiu? Innò. Allora chì vulete dì per "tuttu questu"?

Prima di risponde, una piccula digressione, anticipendu in u tempu qualcosa chì a chjesa apostolica avia da amparà, è di quale l'Evangeli Sinottichi dicenu. A caduta di Ghjerusalemme in l'annu 70, a distruzzione di u tempiu è a morte di parechji preti è portavoce ebrei (è ancu alcuni apòstuli) duveranu chjappà a chjesa duramente. Hè quasi sicuru chì a Chjesa hà cridutu chì Ghjesù vultà subitu dopu à questi avvenimenti. Ma ùn hè micca materializatu, è chì duverebbe offensu certi cristiani.

Avà, sicuru, l'evangelii mostranu chì prima di u ritornu di Ghjesù, assai più duverebbe o duverebbe succorsu cà solu a distruzzione di Ghjerusalemme è u tempiu. A chjesa ùn pudia cuncludi da l'absenza di Ghjesù dopu a caduta di Ghjerusalemme chì era stata ingannata. In l'insignamentu di a Chjesa, tutti i trè Sinottichi ripetenu: Finu à vede u "segnu" di u Figliolu di l'omu chì appare in u celu, ùn ascolta micca quelli chì dicenu chì ellu hè digià ghjuntu o vene prestu.

Nimu sà circa l'ora

Avà vene à u missaghju core chì Ghjesù vole trasmette in u dialogu di Matteu 24. E so parolle in Matteu 24 sò menu profetiche è più di una dichjarazione duttrinali nantu à a vita cristiana. Matteu 24 hè l'ammonizione di Ghjesù à i discìpuli: Siate sempre pronti spiritualmente, precisamente perchè ùn sapete micca è ùn pudete micca sapè quandu torneraghju. I paràbuli in Matteu 25 illustranu u listessu puntu di basa. Acceptendu questu - chì u timing hè è resta scunnisciutu - di colpu sguassate assai di l'idea sbagliate chì circundanu Matteu 24. U capitulu dice chì Ghjesù ùn hè micca prufesatu in tuttu u tempu esatta di a "fine" o u so ritornu. U "Wachet" significa: esse sempre spiritualmente svegliu, sempre preparatu. È micca: Segui l'avvenimenti mundiali constantemente. Una prufezia "quandu" ùn hè micca datu.

Comu si pò vede in a storia più tardi, Ghjerusalemme era infatti u focu di parechje manifestazioni è sviluppi turbulenti. In u 1099, per esempiu, i crociati cristiani circundonu a cità è tombu tutti i residenti. Durante a Prima Guerra Mundiale, u generale britannicu Allenby hà pigliatu a cità è a distaccò da l'Imperu Turcu. È oghje, cum'è tutti sapemu, Ghjerusalemme è a Ghjudea ghjucanu un rolu centrale in u cunflittu ebraicu-arabu.

Per riassume: Quandu i discìpuli anu dumandatu nantu à u "quandu" di a fine, Ghjesù risponde: "Ùn pudete micca sapè chì." Una dichjarazione chì era è hè ovviamente difficiule di digerirà. Perchè, dopu à a so risurrezzione, i discìpuli l'anu sempre afflittu cù dumande nantu à questu: "Signore, avete da restituverà u regnu à Israele à questu tempu?" (Atti). 1,6). È dinò Ghjesù risponde: "Ùn hè micca u vostru per sapè l'ora o l'ora chì u Babbu hà stabilitu in u so putere ..." (verse 7).

Malgradu l'insignamentu chjaru di Ghjesù, i cristiani in tuttu l'età anu ripetutu l'errore di l'apòstuli. Una volta è una volta a speculazione annantu à u tempu di a "fine" accumulata, a venuta di Ghjesù hè stata prevista una volta è una volta. Ma a storia hà dimustratu chì Ghjesù hà ghjustu è ogni ghjocu di numeri sbagliati. Bastamente: ùn pudemu micca sapè quandu "a fine" vene.

Fighjate

Chì duvemu fà avà mentre aspittemu u ritornu di Ghjesù ? Ghjesù li risponde per i discìpuli, è a risposta hè ancu per noi. Ellu dice: "Per quessa, fighjate; perchè ùn sapete in quale ghjornu vene u vostru Signore... Dunque sia prontu ancu ! Perchè u Figliolu di l'omu vene à l'ora chì ùn l'aspettate micca" (Matteu 24,42-44). Esse vigilante in u sensu di "osservà l'avvenimenti mundiali" ùn hè micca significatu quì. Watching si riferisce à a relazione di u Cristianu cù Diu. Deve esse sempre preparatu per affruntà u so Creatore.

In u restu di u 24. Capitulu è in u 25. In u capitulu 2, Ghjesù spiega in più dettagliu ciò chì significa "guardà". Dans la parabole du fidèle et du serviteur méchant, il exhorte les disciples à éviter les péchés du monde et à ne pas être vaincus par l'attraction du péché ( Cor.4,45-51). A morale ? Ghjesù dice chì u signore di u servitore gattivu vinarà "in un ghjornu chì ùn aspetta micca, è in una ora ch'ellu ùn sapi micca" (2 Cor.4,50).

Un insegnamentu simili hè struitu in a parabola di e vergini sàvii è stupide5,1-25). Certi di i vergini ùn sò micca pronti, micca "svegliati" quandu u sposu vene. Serete esclusi da u regnu. A morale ? Ghjesù dice: "Dunque guardate! Perchè ùn sapete nè u ghjornu nè l'ora " (Es5,13). In a parabola di i talenti affidati, Ghjesù parla di ellu stessu cum'è una persona chì viaghja in viaghju5,14-30). Probabilmente pensava à u so sughjornu in u celu prima di u so ritornu. Intantu, i servitori duveranu amministrà ciò chì li era affidatu in mani di fiducia.

Infine, in a paràbola di e pecure è di i capri, Ghjesù indirizza i duveri di pastori chì saranu dati à i discìpuli durante a so assenza. Hè quì dirigendu a so attenzione da u "quandu" di a so venuta à e cunsequenze chì a venuta averà nantu à a so vita eterna. A so venuta è a risurrezzione anu da esse u so ghjornu di ghjudiziu. U ghjornu chì Ghjesù separa e pecure (i so veri seguitori) da e capre (i pastori maligni).

In a parabola, Ghjesù travaglia cù simbuli basati nantu à i bisogni fisichi di i discìpuli. Li donu cibo quandu avia fame, u dete da beie quandu avia a sete, u pigliò quand'ellu era un furesteru, l'abbandunò quand'ellu era nudu. I discìpuli sò stati stupiti è dicenu chì ùn l'avianu mai vistu cum'è bisognu.

Ma Ghjesù vulia aduprà per illustrà e virtù pastorali. "In verità vi dicu, tuttu ciò chì avete fattu à unu di questi più minimi di questi i mo fratelli, l'avete fattu à mè" (2 Cor.5,40). Quale hè un fratellu di Ghjesù? Unu di i so veri successori. Allora Ghjesù cumanda à i discìpuli per esse boni amministratori è pastori di a so banda - a so chjesa.

Cusì finisce u longu discorsu in quale Ghjesù risponde à e trè dumande di i so discìpuli : Quandu serà distruttu Ghjerusalemme è u tempiu ? Chì serà u « segnu » di a so venuta ? Quandu serà a "fine di u mondu"?

riassuntu

I discìpuli sentenu cù horrore chì l'edificazioni di u tempiu anu da esse distrutte. Si dumandanu quandu quellu chì deve succede è quandu "a fine" è "a venuta" di Ghjesù hè accadutu. Cum'è aghju dettu, in ogni prubabilità anu cuntatu cù u fattu chì Ghjesù hà ascendutu à u tronu di u Messia in questu tempu è hà lasciatu u regnu di Diu in ogni putenza è gloria. Ghjesù avvirtenu contru tali pensamentu. Ci sarà un ritardu prima di "a fine". Ghjerusalemme è u Tempiu seranu distrutti, ma a vita di a Chjesa continuarà. A persecuzione di i cristiani è e tribulazione terribili vinaranu nantu à a Ghjudea. I discìpuli sò scossa. Avianu pensatu chì i discìpuli di u Messia avarianu una vittoria immediata immediata, a Terra Promessa serà cunquistata, u veru cultu restituitu. E ora sti prediczioni di a distruzzione di u Tempiu è a persecuzione di i credenti. Ma ci sò più lezioni sorprendenti à vene. L'unicu "segnu" chì i discìpuli vederanu di a venuta di Ghjesù hè a so venuta stessu. Stu "segnu" ùn hà più una funzione protettiva perchè vene troppu tardi. Tuttu chistu porta à a dichjarazione di u core di Ghjesù chì nimu pò prufezià quandu "a fine" accadirà o quandu Ghjesù hà da vultà.

Ghjesù hà pigliatu e preoccupazioni di i so discìpuli chì nascenu da u pensamentu sbagliatu è hà derivatu una lezione spirituale da elli. In e parolle di DA Carson, "E dumande di i discìpuli sò risposti, è u lettore hè urdinatu à aspittà à u ritornu di u Signore è mentre u Maestru hè luntanu per vive in modu rispunsevuli, cun fede, cù l'umanità è cun curagiu. (2 Cor4,45-25,46) » (ibid., p. 495). 

di Paul Kroll


in pdfCiò chì Matteu 24 dice di "a fine"