Pudete cunfidà in u Spìritu Santu?

039 pudete fidàssi u spiritu santu per salvàUnu di i nostri anziani m'hà dettu recentemente chì u mutivu principale chì era battezzatu 20 anni fà hè perchè vulia riceve u putere di u Spìritu Santu per chì puderia superà tutti i so peccati. I so intenzioni eranu boni, ma u so cumprendimentu era un pocu difettu (di sicuru, nimu ùn hà una comprensione perfetta, noi sò salvati da a grazia di Diu, malgradu i nostri malintesi).

U Spìritu Santu ùn hè micca qualcosa chì pudemu solu "accenderà" per ottene i nostri "ugettivi di vincitore", cum'è un tipu di supercharger per a nostra forza di vuluntà. U Spìritu Santu hè Diu, hè cun noi è in noi, ci dà l'amore, l'assicuranza è a cummunione stretta chì u Babbu rende pussibule per noi in Cristu. Per mezu di Cristu u Babbu ci hà fattu i so figlioli, è u Spìritu Santu ci dà u discernimentu spirituale per sapè (Rumani 8,16). U Spìritu Santu ci dà una fraternità stretta cù Diu per mezu di Cristu, ma ùn nigà a nostra capacità di peccatu. Averemu sempre desideri sbagliati, motivi sbagliati, pinsamenti sbagliati, parolle è atti sbagliati. 

Ancu s'è vulemu rinunzià un certu abitudine, truvamu chì simu sempre incapaci di fà. Sapemu chì a vulintà di Diu hè per noi di esse liberatu da stu prublema, ma per qualchissia motivazione avemu sempre impussibule di scuzzulà a so influenza nantu à noi.

Pudemu crede chì u Spìritu Santu hè veramente à u travagliu in a nostra vita - soprattuttu quandu pare chì nunda ùn succede micca perchè ùn simu micca assai "boni" cristiani? Se continuemu à luttà cù u peccatu quandu pare chì ùn avemu micca cambiatu assai in tuttu, cuncludemu chì simu cusì rottu chì ancu Diu ùn pò micca risolve u prublema?

Babies è adulescenti

Quandu venemu à Cristu in fede, semu nati di novu, creati di novu da Cristu. Simu novi criature, ghjente novu, criaturi in Cristu. I bebè ùn anu micca forza, ùn anu micca cumpetenze, ùn si puliscenu micca.

Mentre crescenu, acquistenu qualchi cumpetenze è cumincianu à capisce chì ci sò assai chì ùn ponu micca fà, chì à volte porta à a frustrazione. Ghjugliavanu cù i pastelli è a forbici, preoccupati chì ùn puderanu micca fà cum'è ben ancu un adultu. Ma i cattivi di frustrazione ùn aiutanu micca - solu u tempu è a pratica aiuterà.

Questu hè ancu applicà à a nostra vita spirituale. Calchì volta i ghjovani cristiani ricevenu un putere drammaticu per rompe cù l'addiction di droga o un temperamentu caldu. Calchì volta i ghjovani cristiani sò un "tesoru" istantaneu per a chjesa. Dopu assai più spessu, pare chì i cristiani battenu cù i stessi peccati cum'è prima, anu a stessa parsunalità, i stessi teme è frustrazioni. Ùn sò micca giganti spirituali.

Ghjesù hà vintu u peccatu, ci hè dettu, ma pare chì u peccatu hà sempre in u so putere. A natura di u peccatu in noi hè stata scunfitta, ma ci tratta sempre cum'è se eramu i so prigiuneri. O chì disgraziati simu ! Quale ci salverà da u peccatu è da a morte ? Ghjesù, sicuru (Rumani 7,24-25). Hè digià vintu - è hà fattu chì vince ancu a nostra vittoria.

Ma ùn vedemu ancu a vittoria cumpleta. Ùn vedemu ancu u so putere nantu à a morte, nè vedemu a fine cumpleta di u peccatu in a nostra vita. Cum'è l'Ebrei 2,8 dice chì ùn vedemu micca tutte e cose fattu sottu à i nostri pedi. Ciò chì facemu - avemu fiducia in Ghjesù. Avemu fiducia in a so parolla chì hà ottinutu a vittoria, è avemu fiducia in a so parolla chì simu vittoriosi ancu in ellu.

Ancu s'è sapemu chì siamu puri è puri in Cristu, ci vuleriamo d'avè un prugressu per superare i nostri peccati persunali. Stu prucessu pò pare terribilmente lento à volte, ma pudemu fidà à Diu di fà ciò chì hà prumessu - in noi cum'è in l'altri. Dopu tuttu, ùn hè micca u nostru travagliu. Hè a so agenda, micca a nostra. Se ci sottumettemu à Diu, duvemu esse disposti à aspittà per ellu. Duvemu esse dispostu à cunfidassi in ellu per fà u so travagliu in noi in a strada è à a velocità chì pensa ch'ellu hè ghjusta.
L'adulescenti spessu pensanu chì sanu più cà u so babbu. Dichjaranu chì sanu ciò chì hè a vita è chì ponu fà tuttu bè per sè stessu (di sicuru, micca tutti l'adulescenti sò cusì, ma l'estereotipu hè basatu annantu à qualchi evidenza).

Noi cristiani pò volte pensà in una manera chì s'assumiglia à cresce. Pudemu principià à pensà chì u "crescente" spirituale hè basatu annantu à u cumpurtamentu ghjustu, purtendu à pensà chì a nostra pusizione davanti à Diu dipende da quantu ci cumportamu. Quandu simu cumportati bè, pudemu dimustrà una tendenza à guardà l'altri persone chì ùn sò micca felici cum'è noi. Se ùn ci cumportamu cusì bè, pudemu cascà in a disperazione è a depressione, crede chì Diu ci hà abbandunatu.

Ma Diu ùn ci dumanda micca di fà noi stessi ghjustu davanti à ellu; ci dumanda di cunfidassi in ellu, quellu chì ghjustificà i gattivi (Rumani 4,5) chì ci ama è ci salva per l'amor di Cristu.
Quandu avemu maturu in Cristu, riposamu più fermamente in l'amore di Diu, chì hè revelatu à noi in u modu supremu in Cristu (1. Johannes 4,9). Mentre riposamu in ellu, aspittemu u ghjornu revelatu in Revelazione 21,4 Hè discrittu: "È Diu asciuverà ogni lacrima da i so ochji, è ùn ci sarà più a morte, nè più dulu, nè grida, nè dulore; perchè u primu hè passatu".

Perfettu!

Quandu vene quellu ghjornu, Paul hà dettu, seremu cambiati in un mumentu. Saremu immortali, immortali, incorruptibili (1. Corinti 15,52-53). Diu riscatta l'omu internu, micca solu l'esterno. Cambia u nostru esse più internu, da a debule è l'impermanenza à a gloria è, più impurtante, a senza peccatu. À u sonu di l'ultima tromba, seremu trasfurmati in un mumentu. I nostri corpi sò redenti (Rumani 8,23), ma più di questu, eventualmente ci vedemu cum'è Diu ci hà fattu in Cristu (1. Johannes 3,2). Tandu videremu in tutta a chiarezza a realità sempre invisibile chì Diu hà fattu a realità in Cristu.

Per mezu di Cristu, a nostra vechja natura peccata hè stata cunquistata è distrutta. In verità, ella hè morta. "Perchè avete mortu", dice Paul, "è a vostra vita hè piatta cù Cristu in Diu" (Colossians). 3,3). U peccatu chì "ci attrae cusì facilmente" è chì "pruvemu di scaccià" (Ebrei 1 Cor.2,1) ùn hè micca parte di l'omu novu chì simu in Cristu secondu a vulintà di Diu. In Cristu avemu una nova vita. À a venuta di Cristu, avemu da vede noi cum'è u Babbu ci hà fattu in Cristu. Ci videremu cum'è simu veramente, cum'è perfetti in Cristu chì hè a nostra vita vera (Colossians 3,3-4). Per questu mutivu, postu chì avemu digià mortu è risuscitatu cù Cristu, "uccidemu" (versu 5) ciò chì hè terrenu in noi.

Superemu Satanassu è u peccatu è a morte in una sola manera - à traversu u sangue di l'Agnellu (Apocalisse 1 Cor2,11). Hè per via di a vittoria di Ghjesù Cristu vintu nantu à a croce chì avemu a vittoria annantu à u peccatu è a morte, micca per mezu di e nostre lotte contr'à u peccatu. E nostre lotte contr'à u peccatu sò l'espressione di u fattu chì simu in Cristu, chì ùn simu più nemichi di Diu, ma i so amichi, per mezu di u Spìritu Santu in cumunione cun ellu, chì travaglia in noi à vuluntà è à fà per u bè di Diu. piacè (Filippesi 2,13).

A nostra lotta contru u peccatu ùn hè micca u mutivu di a nostra ghjustizia in Cristu. Ùn pruduce micca a santità. L'amore di Diu è a bontà versu noi in Cristu hè u mutivu, l'unicu mutivu, per a nostra ghjustizia. Semu ghjustificati, redimtati da Diu per mezu di Cristu da ogni peccatu è impietà perchè Diu hè pienu d'amore è di grazia - è per nisuna altra ragione. A nostra lotta contr'à u peccatu hè u pruduttu di i so novi è ghjusti chì ci sò datu per mezu di Cristu, micca a causa di questu. Cristu hè mortu per noi quandu eramu sempre peccatori (Rumani 5,8).

Odiemu u peccatu, luttemu contr'à u peccatu, vulemu evità u dulore è u soffrenu chì u peccatu causa per noi è per l'altri perchè Diu ci hà fattu vivu in Cristu è u Spìritu Santu travaglia in noi. Perchè simu in Cristu, luttemu contr'à u peccatu chì "cusì facilmente ci inganna" (Eb. 1).2,1). Ma ùn ghjunghjemu micca a vittoria per i nostri sforzi, nè ancu per i nostri sforzi di u Spìritu Santu. Avemu a vittoria per u sangue di Cristu, per a so morte è a risurrezzione cum'è u Figliolu incarnatu di Diu, Diu in a carne per noi.

Diu in Cristu hà digià fattu tuttu ciò chì hè necessariu per a nostra salvezza è hà digià datu tuttu ciò chì avemu bisognu per a vita è a pietà, solu chjamendu à cunnoscelu in Cristu. Hà fattu questu perchè hè cusì incredibilmente bonu (2. Petru 1: 2-3).

U Libru di Revelazione ci spiega chì veneranu un tempu chì ùn ci sarà micca urlante, lacrime, suffrenza è dolore - è questu significa chì ùn ci sarà più peccatu perchè hè u peccatu, u soffrenu causatu. Di colpu, à pocu tempu, a bughjura finirà è u peccatu ùn ne puderà mai fà pensà chì simu sempre prigiuneri. A nostra vera libertà, a nostra nova vita in Cristu, brillaranu cun ellu in tutta a so gloria per sempre. Intantu, fidemu a parolla di a so prumessa - è hè qualcosa chì hè veramente degne di pensà.

di Ghjiseppu Tkach