Matti 6: A Sermone nantu à u Monte

393 matthaeus 6 u Sermone annantu à u MonteGhjesù insegna un altu standard di ghjustizia chì esige una attitudine di ghjustizia in l'internu. Cù parolle disturbanti, ci avvirtenu contr'à a rabbia, l'adulteri, i ghjuramentu è a retribuzione. Ellu dice chì avemu ancu amà i nostri nemici (Matteu 5). I Farisei eranu cunnisciuti per e linee strette, ma a nostra ghjustizia deve esse megliu cà quella di i Farisei (chì pò esse abbastanza sorprendente se scurdemu di ciò chì era prumessu prima in u Sermone nantu à a Montagna nantu à a misericordia). A vera ghjustizia hè una attitudine di u core. In u sestu capitulu di l'Evangelu di Matteu, vedemu à Ghjesù chì face stu prublema chjaramente cundannendu a religione cum'è un spettaculu.

Carità in secretu

"Fate attente à a vostra pietà, per ùn esse praticata davanti à a ghjente per ch'elli ponu vede; altrimenti ùn avete micca ricumpensa cù u vostru Babbu in u celu. Allora, quandu fate l'elemosina, ùn deve micca lascià ch'ella sia trombata davanti à voi, cum'è l'ipocriti facenu in e sinagoghe è in i carrughji, per chì u populu li lodarà. In verità vi dicu, anu digià avutu a so ricumpensa » (vv. 1-2).

In u ghjornu di Ghjesù, ci era ghjente chì facia un spettaculu fora di a religione. Hanu assicuratu chì e persone puderanu nutà e so opere boni. Anu ricevutu ricunniscenza per questu da parechji quartieri. Hè tuttu ciò chì uttene, dice Ghjesù, perchè ciò chì facenu hè solu agisce. A so preoccupazione ùn era micca di serve à Diu, ma di vede bè in l'opinione publica; una attitudine chì Diu ùn ricumpensà micca. U cumpurtamentu religiosu pò ancu esse vistu oghje in i pulpiti, in l'esercitu di l'uffizii, in guidà un studiu di a Bibbia o in articuli in i ghjurnali di a chjesa. On peut nourrir les pauvres et prêcher l'évangile. Esternamente pare un serviziu sinceru, ma l'attitudine pò esse assai diversa. "Ma quandu fate l'elemosina, ùn lasciate micca chì a vostra manu manca sà ciò chì face a vostra manu diritta, perchè a vostra limosina ùn sia piatta; è u vostru Babbu, chì vede in sicretu, vi ricumpensarà » (vv. 3-4).

Di sicuru, a nostra "manu" ùn sà nunda di e nostre azzioni. Ghjesù usa un idioma per dì chì dà l'elemosina ùn hè micca per spettaculu, nè per u benefiziu di l'altri, nè per l'auto-lode. Facemu per Diu, micca per a nostra bona vuluntà. Ùn deve esse pigliatu literalmente chì a carità deve esse fatta in sicretu. Ghjesù hà dettu prima chì i nostri boni atti duveranu esse visibili per chì a ghjente lodarà à Diu (Matteu 5,16). L'enfasi hè nantu à a nostra attitudine, micca in u nostru impattu esternu. U nostru mutivu deve esse di fà boni travaglii per a gloria di Diu, micca per a nostra gloria.

A preghiera oculta

Ghjesù hà dettu qualcosa di simile à a preghiera: "È quandu pregate, ùn siate micca cum'è l'ipocriti, chì piacenu à stà in sinagoghe è in i cantoni di e strade è pricà per chì a ghjente li veda. In verità vi dicu, anu digià avutu a so ricumpensa. Ma quandu pregherete, entra in u vostru armariu è chjude a porta è prega à u vostru babbu chì hè in sicretu; è u vostru Babbu, chì vede in sicretu, vi ricumpensarà » (vv. 5-6). Ghjesù ùn face un novu cumandamentu contru a preghiera publica. Calchì volta ancu Ghjesù pricava in publicu. U puntu hè chì ùn duvemu micca pricà solu per esse vistu, nè duvemu evità a preghiera per paura di l'opinione publica. A preghiera venera à Diu è ùn hè micca per presentà bè.

"E quandu pregherete, ùn babberete micca assai cum'è i Gentili; perchè pensanu ch'elli saranu intesu s'ellu usanu parechje parolle. Dunque ùn deve esse micca cum'è elli. Perchè u vostru Babbu sapi ciò chì avete bisognu prima di dumandà à ellu "(vv. 7-8). Diu cunnosce i nostri bisogni, ma duvemu dumandà à ellu (Filippesi 4,6) è persevera (Luca 18,1-8u). U successu di a preghiera dipende di Diu, micca di noi. Ùn avemu micca à ghjunghje à un certu numaru di parolle o aderisce à un marcu di tempu minimu, nè aduttà una pusizioni speciale di preghiera, nè sceglie parolle fine. Ghjesù ci hà datu una preghiera di mostra - un esempiu di simplicità. Pò esse serve cum'è guida. Altri disinni sò ancu benvenuti.

"Dunque duvete pricà cusì: Babbu nostru in u celu! U vostru nome sia santificatu. Veni u to regnu. A to vulintà sia fatta in terra cum'è in u celu » (vv. 9-10). Sta preghiera principia cù una lode simplice - nunda cumplicatu, solu una dichjarazione di u desideriu chì Diu sia onoratu è chì a ghjente sia ricettiva à a so vuluntà. "Dacci oghje u nostru pane di ogni ghjornu" (v. 11). Ricunnoscemu quì chì a nostra vita dipende di u nostru Babbu Onnipotente. Mentre pudemu andà in una tenda per cumprà pane è altre cose, duvemu ricurdà chì Diu hè quellu chì face questu pussibule. Dipendimu da ellu ogni ghjornu. "È perdonaci i nostri debiti, cum'è noi pardunemu ancu i nostri debitori. È ùn ci porta micca in tentazione, ma liberaci da u male » (vv. 12-13). Ùn avemu micca solu bisognu di l'alimentariu, avemu ancu bisognu di una relazione cù Diu - una relazione chì spessu trascuratemu è per quessa avemu spessu bisognu di pirdunu. Sta preghiera ci ricurdeghja ancu di mostrà misericordia à l'altri quandu dumandemu à Diu per avè pietà di noi. Ùn simu micca tutti i giganti spirituali - avemu bisognu di l'aiutu divinu per resiste à a tentazione.

Quì Ghjesù finisce a preghiera è infine indica di novu a nostra rispunsabilità di pardunà l'altri. U megliu capiscenu quantu hè bonu Diu è quantu grandi i nostri fallimenti, u megliu capisce chì avemu bisognu di misericordia è a vuluntà di pardunà l'altri (versi 14-15). Avà chì s'assumiglia à una caveat: "Ùn farà micca questu finu à chì avete fattu questu". Un grande prublema hè questu: l'umani ùn sò micca assai boni à pardunà. Nisunu di noi hè perfettu, è nimu perdona perfettamente. Hè Ghjesù chì ci dumanda di fà qualcosa chì ancu Diu ùn faria micca? Hè cuncepibile chì averemu da pardunà à l'altri incondizionatamente, mentre ch'ellu facia u so pirdunu cundizionale? Sì Diu hà fattu u so pirdunu cundiziunatu à u nostru pirdunu, è avemu fattu u listessu, ùn avemu micca pardunà à l'altri finu à ch'elli avianu pardunatu. Ci fermamu in una fila infinita chì ùn si move micca. Se u nostru pirdunu hè basatu annantu à pardunà à l'altri, allora a nostra salvezza dipende da ciò chì facemu - nantu à e nostre opere. Dunque, teologicu è praticu, avemu un prublema quandu leghje Matteu 6,14Pigliate -15 literalmente. À questu puntu, pudemu aghjunghje à a cunsiderazione chì Ghjesù hè mortu per i nostri peccati prima chì avemu ancu natu. L'Scrittura dice chì hà chjappu i nostri peccati à a croce è hà cunciliatu u mondu sanu à ellu stessu.

Da una banda, Matteu 6 ci insegna chì u nostru pirdunu pare esse cundiziunali. Per d 'altra banda, l'Scrittura ci insegna chì i nostri peccati sò digià pardunati - chì includenu u peccatu di negligenza di u pirdunu. Cumu si ponu cuncilià sti dui idee ? O avemu capitu male i versi di una parte o di l'altru. Pudemu avà aghjunghje un argumentu supplementu à e cunsiderazioni chì Ghjesù hà spessu usatu l'elementu di esagerazione in e so conversazioni. Se u to ochju ti seduce, strappallu. Quandu pricate, andate in a vostra stanza (ma Ghjesù ùn hà micca sempre pricatu in casa). In dà à quelli chì anu bisognu, ùn lasciate micca chì a vostra manu manca sapè ciò chì a diritta face. Ùn oppone micca una persona male (ma Paul hà fattu). Ùn dice micca più di sì o nò (ma Paul hà fattu). Ùn duvete micca chjamà nimu babbu - è ancu, avemu tutti.

Da questu pudemu vede chì in Matteu 6,14-15 Un altru esempiu di esagerazione hè stata utilizata. Questu ùn significa micca chì pudemu ignurà - Ghjesù hà vulsutu indicà l'impurtanza di pardunà l'altri populi. Se vulemu chì Diu ci parduni, allora duvemu pardunà ancu à l'altri. Sè avemu da campà in un regnu induve ci hè statu pardunatu, duvemu campà in u listessu modu. Cume vulemu esse amatu da Diu, cusì duvemu amassi i nostri cumpagni. Se fallemu in questu, ùn cambierà micca a natura di Diu à l'amore. A verità hè, se vulemu esse amatu, duvemu. Ancu s'ellu pare chì tuttu questu hè cundiziunatu à u cumpletu di un prerequisite, u scopu di ciò chì hè statu dettu hè di incuragisce l'amore è u pirdunu. Pàulu l'hà dettu cum'è una struzzione: "Supportate l'un l'altru è pardunate l'un l'altru s'ellu qualchissia hà una lagnanza contr'à l'altru; cum'è u Signore vi hà pardunatu, cusì vi pardunate ancu voi" (Colossians 3,13). Questu hè un esempiu; ùn hè micca un requisitu.

In a Preghiera di u Signore dumandemu u nostru pane di ogni ghjornu, ancu s'è (in a maiò parte di i casi) avemu digià in casa. In listessa manera, dumandemu u pirdunu ancu s'è avemu digià ricevutu. Questa hè una ammissione chì avemu fattu qualcosa di male è chì affetta a nostra relazione cù Diu, ma cun a cunfidenza chì ellu hè prontu à pardunà. Hè una parte di ciò chì significa aspittà a salvezza cum'è un rigalu piuttostu cà qualcosa chì pudemu merità cù i nostri sforzi.

U digiunu in sicretu

Ghjesù parla d'un altru cumpurtamentu religiosu: "Quandu digiunate, ùn pare micca aspra cum'è l'ipocriti; perchè si disfrazanu a so faccia per vede si davanti à u populu cù u so digiunu. In verità vi dicu, anu digià avutu a so ricumpensa. Ma quandu digiunate, unge u vostru capu è lavate a faccia, per ùn vede micca digiunatu à a ghjente, ma à u vostru Babbu, chì hè in sicretu; è u vostru Babbu, chì vede in sicretu, vi ricumpensarà » (vv. 16-18). Quandu avemu digiunatu, lavamu è pettinamu i nostri capelli cum'è sempre, postu chì simu davanti à Diu è micca per impressiunà a ghjente. In novu l'enfasi hè nantu à l'attitudine; ùn si tratta micca di attirà l'attenzione per u digiunu. Se qualchissia ci dumanda se simu in digiunu, pudemu risponde sinceramente - ma ùn duvemu mai sperà di esse dumandatu. U nostru scopu ùn hè micca di attirà l'attenzione, ma di circà a vicinanza à Diu.

Nantu à tutti i trè sugetti, Ghjesù indica u listessu puntu. Ch'ella facia l'elemosina, a preghiera o u digiunu, si faci "in sicretu". Ùn circhemu micca di impressiunà a ghjente, ma ùn ci piattamu ancu da elli. Servemu à Diu è onoremu solu. Ci ricompenserà. A ricumpensa, cum'è a nostra attività, pò esse in sicretu. Hè reale è succede secondu a so bontà divina.

Tesori in celu

Fighjemu nantu à piacè à Diu. Facemu a so vulintà è valurizemu i so ricumpensa più cà e ricumpensa fugace di stu mondu. A lode publica hè una forma effimera di ricumpensa. Ghjesù si parla quì di l'efimeralità di e cose fisiche. "Ùn vi accumulerete micca tesori nantu à a terra, induve a falena è a ruggine li divoranu, è induve i ladri intruducenu è arrubbanu. Ma accumpagnate per voi tesori in u celu, induve a moth è a ruggine ùn manghjanu micca, è i ladri ùn sbattenu micca è arrubbanu "(vv. 19-20). E ricchezze di u mondu sò di corta durata. Ghjesù ci cunsiglia di aduttà una strategia d'investimentu megliu - per circà i valori duraturi di Diu per via di carità tranquilla, preghiera discreta è digiunu sicretu.

S'è no pigliemu à Ghjesù troppu littiralmenti, unu pò pensà ch'ellu faria un cumandamentu contru à salvà per a ritirata. Ma si tratta in realtà di u nostru core - ciò chì cunsideremu preziosu. Duvemu valutà i premii celesti più cà i nostri risparmi mundiali. "Perchè induve hè u vostru tesoru, ci hè ancu u vostru core" (v. 21). Sè avemu tesoru e cose chì Diu hà tesoru, allora u nostru core guidà ancu a nostra cundotta.

"L'ochju hè a luce di u corpu. Sì i vostri ochji sò puri, u vostru corpu tutale serà luce. Ma s'è u vostru ochju hè u male, tuttu u vostru corpu sarà scuru. Se dunque a luce chì hè in tè hè bughjura, quantu grande serà a bughjura!» (vv. 22-23). Apparentemente Ghjesù usa un pruverbiu di u so tempu è l'applica à l'avidità di soldi. Quandu guardemu à e cose chì appartenenu in u modu ghjusta, videremu opportunità per fà u bè è esse generosi. Tuttavia, quandu simu egoisti è ghjilosi, entremu in a bughjura morale - currutti da e nostre addictions. Chì circhemu in a nostra vita - per piglià o per dà ? I nostri cunti bancari sò stallati per serve à noi o ci permettenu di serve à l'altri? I nostri scopi ci portanu à bè o à currutti. Sì i nostri internu sò currutti, s'ellu circhemu solu i premii di stu mondu, allora simu veramente currutti. Chì ci motiva ? Hè i soldi o hè Diu? "Nimu pò serve dui maestri: o odierà l'unu è amarà l'altru, o s'attacherà à l'unu è disprezzerà l'altru. Ùn pudete micca serve à Diu è à mammone » (v. 24). Ùn pudemu micca serve à Diu è l'opinione publica à u stessu tempu. Avemu da serve à Diu solu è senza cumpetizione.

Cumu puderia una persona "servà" Mammon? Cridendu chì i soldi portanu a so felicità, chì a face parenu estremamente putente è chì pò attribuisce un grande valore. Queste valutazioni sò più apprupriate à Diu. Hè quellu chì ci pò dà a felicità, hè a vera fonte di sicurità è vita; ellu hè u putere chì ci pò aiutà megliu. Duvemu u valore è l'onore sopra à tuttu perchè ellu vene prima.

A vera sicurità

"Per quessa, vi dicu, ùn vi preoccupate micca di ciò chì vi manghjà è beie; ... ciò chì vi purterete. I pagani cercanu tuttu questu. Perchè u vostru Babbu celeste sapi chì avete tutti questi bisogni "(vv. 25-32). Diu hè un bonu Babbu è ellu hà da piglià cura di noi quandu ellu hè supremu in a nostra vita. Ùn avemu micca bisognu di cura di l'opinioni di e persone, è ùn avemu micca bisognu di preoccupari di soldi o beni. "Cercate prima u regnu di Diu, è a so ghjustizia, è tutte queste cose seranu a toia" (v. 33). Vivaremu abbastanza longu, averemu abbastanza manciari, esse ben curati, s'è no amu à Diu.

di Michael Morrison


in pdfMatteu 6: U Sermone nantu à a Montagna (3)