Ùn hè micca ghjustu

705 ùn hè micca ghjustuÙn hè micca ghjustu!" – Sè avemu pagatu una tassa ogni volta chì avemu intesu à qualcunu dì questu o dicemu noi stessu, prubabilmente seremu ricchi. A ghjustizia hè stata una merce rara dapoi u principiu di a storia umana.

Dapoi u kindergarten, a maiò parte di noi hà avutu l'esperienza dolorosa chì a vita ùn hè micca sempre ghjustu. Dunque, quantunque ci risentimu, ci preparamu per esse ingannati, mentiti, truffati, o altrimenti apprufittati da i pari autonomi.

Ghjesù, ancu, deve avè sentitu ch'ellu era trattatu ingiustamente. Quand'ellu entrò in Ghjerusalemme una settimana prima di a so crucifixion, a folla l'acclamava è agitava fronde di palma in l'omaggiu tradiziunale dovutu à un rè untu: "U ghjornu dopu, a grande folla chì hè ghjunta à a festa quandu anu intesu chì Ghjesù era ghjuntu à Ghjerusalemme. piglionu rami di palme è si n'andò à scuntrà, gridendu : Hosanna ! Beatu quellu chì vene in u nome di u Signore, u rè d'Israele ! Ma Ghjesù truvò un ghjovanu sumere è si pusò nantu à ellu, cum'è hè scrittu: Ùn teme micca, figliola di Sion. Eccu, u vostru rè hè ghjuntu à cavallu nantu à un puledro » (Ghjuvanni 12,12-15u).

Era un gran ghjornu. Ma solu una settimana dopu, a folla gridava: "Crucificillu! Crucificà lu!" Questu ùn era micca ghjustu. Ùn avia mai fattu male à nimu, à u cuntrariu, li amava tutti. Ùn avia mai peccatu è dunque ùn meritava micca esse uccisu. Tuttavia, falsi testimonii è rapprisintanti currutti di l'autorità avianu vultatu a ghjente contru à ellu.

A maiò parte di noi duvemu ammette onestamente chì avemu attualmente agitu ingiustamente versu l'altri populi. In ogni casu, tutti speramu, in u fondu, chì ci meritemu di esse trattatu ghjustu, ancu s'ellu ùn ci cumportamu micca sempre. Curiosamente, l'evangelu, chì significa "a bona nova", ùn pare micca sempre esse ghjustu. U fattu hè chì simu tutti i peccatori è meritemu punizioni. Ma Diu ùn ci duna micca ciò chì ci meritemu assolutamente, a morte, ma ci dà esattamente ciò chì ùn meritemu micca - grazia, pirdunu è vita.

Paul scrive: "Perchè, mentri eramu sempre debuli, Cristu hè mortu per noi empi. Avà guasi nimu mori per un omu ghjustu; pò risicà a so vita per u bè. Ma Diu mostra u so amore per noi in chì mentre eramu sempre peccatori, Cristu hè mortu per noi. Quantu più avemu da esse salvatu da l'ira da ellu, avà chì avemu statu ghjustificatu da u so sangue. Perchè s'è quandu eramu ancu nemici, eramu riconciliati cù Diu per via di a morte di u so Figliolu, quantu più seremu salvati per via di a so vita avà chì avemu statu riconciliatu " (Rumani). 5,6-10u).

A grazia ùn hè micca ghjustificata. Cun ella ci hè cuncessu qualcosa chì ùn ci meritemu micca. Diu ci duna perchè, malgradu u nostru peccatu, ci ama è ci apprezza assai. U so apprezzamentu va tantu luntanu ch'ellu hà pigliatu i nostri peccati nantu à ellu stessu, ci hà pardunatu, ancu ci hà datu a fraternità cun ellu stessu è cù l'altri. Questa perspettiva hè fundamentalmente sfarente da quella chì generalmente pigliamu. Cum'è zitelli, pudemu avè spessu sentitu chì era significatu chì a vita ùn era micca ghjustu.

Cum'è tù, caru lettore, cunnosce à Ghjesù megliu è megliu, amparate ancu qualcosa di l'inghjustizia in a bona nova inherente: Ghjesù vi ​​dà esattamente ciò chì ùn meritate micca. Perdona tutti i vostri piccati è vi dà a vita eterna. Ùn hè micca ghjustu, ma hè a megliu nutizia chì pudete veramente sente è crede.

di Ghjiseppu Tkach