Sei funzioni di a chiesa

Perchè scontre noi ogni settimana per adorazione è struzzione? Ùn pudemu avè a preghiera, leghje a Bibbia è sente un sermone à a radio cù assai menu sforzu in casa?

In u primu seculu, a ghjente si scontra settimanale per sente a Scrittura - ma oghje pudemu leghje a nostra propria copia di a Bibbia. Allora perchè ùn state micca in casa è leghje a Bibbia sola? Saria certamente più faciule - è ancu più economicu. Cù a tecnulugia muderna, ognunu in u mondu puderia ascolta i meglius predicaturi di u mondu ogni settimana! O puderiamu avè una scelta di scelte è simu ghjustu à sente i sermoni chì ci cuncernanu o temi chì ci piaceru. Ùn saria micca bellu?

Ebbè, in realtà micca. Credu chì i cristiani di stà in casa mancanu assai di l'aspetti impurtanti di a Chjesa. Spergu di affruntà questi in questu articulu, sia per incuragisce i visitatori fideli à amparà di più da e nostre riunioni è per incuragisce l'altri à assistisce à i servizii settimanali. Per capiscenu perchè scontru ogni settimana, aiuta à dumandà à noi stessi: "Perchè Diu hà creatu a chjesa?" Chì hè u so scopu? Quandu avemu amparatu nantu à e funzioni di a Chjesa, pudemu vede cumu e nostre riunioni settimanali servenu diversi scopi cum'è Diu vole per i so figlioli.

Vede, i cumandamenti di Diu ùn sò micca arbitrarie solu per vede s'ellu saltamu quandu ellu dice saltà. Innò, i so cumandamenti sò per u nostru bonu. Di sicuru, s'è no simu ghjovani cristiani ùn pudemu micca capisce perchè Ellu cumanda certe cose è duvemu ubbidisce ancu prima chì tutti capiscenu i motivi. Avemu solu fiducia in Diu chì ellu cunnosce megliu è facemu ciò chì dice. Allora un ghjovanu cristianu puderia andà solu à a chjesa perchè i cristiani sò simpliciamente previsti di fà cusì. Un ghjovanu cristianu puderia assistisce à u serviziu solu perchè hè in ebrei 10,25 si dice: "Ùn lascemu micca e nostre riunioni..." Finu à quì, cusì bè. Ma cum'è maturemu in a fede, duvemu ghjunghje à una cunniscenza più profonda di perchè Diu cumanda à u so populu per assemblà.

Parechji cumandamenti

Esaminendu stu sughjettu, cuminciamu à nutà chì l'Ebrei ùn hè micca u solu libru chì cumanda à i cristiani di assemblà. "Amate l'altri" Ghjesù dice à i so discìpuli (Ghjuvanni 13,34). Quandu Ghjesù dice "unu à l'altru", ùn hè micca riferitu à u nostru duvere di amà tutte e persone. Piuttostu, si riferisce à a necessità per i discìpuli per amà altri discìpuli - deve esse un amore mutuale. È questu amore hè una marca identificativa di i discìpuli di Ghjesù (v. 35).

L'amore mutuale ùn hè micca spressione in riunioni casuale in a buttrega è in l'avvenimenti sportivi. U cumandamentu di Ghjesù esige chì i so discìpuli si riuniscenu regularmente. I cristiani duveranu regularmente fraternità cù altri cristiani. "Femu u bè à tutti, ma soprattuttu à quelli chì sparte a fede", scrive Paul (Galati). 6,10). Per ubbidì à stu cumandamentu, hè necessariu chì sapemu quale sò i nostri cumpagni di fede. Avemu da vede elli è avemu da vede i so bisogni.

"Servite l'un l'altru", Paul hà scrittu à a chjesa in Galatia (Galati 5,13). Ancu s'è no duvemu ministri à i increduli in qualchì modu, Paul ùn hè micca aduprà stu versu per dici chì. In questu versu ùn ci cumanda micca di serve u mondu è ùn hè micca cumanda à u mondu per serve. Piuttostu, cumanda u serviziu mutuale trà quelli chì seguitanu Cristu. "Portate i pesi l'un l'altru, è compie a lege di Cristu" (Galati 6,2). Paul parla à e persone chì volenu ubbidisce à Ghjesù Cristu, li dici di a rispunsabilità chì anu versu l'altri credenti. Ma cumu pudemu aiutà l'altri à sopportà i carichi s'ellu ùn sapemu micca ciò chì sò questi carichi - è cumu pudemu cunnosce elli, salvu s'ellu ùn scontru regularmente.

"Ma s'è andemu in a luce ... avemu a fraternità cù l'altri", hà scrittu Ghjuvanni (1. Johannes 1,7). Ghjuvanni parla di e persone chì camminanu in a luce. Parla di fraternità spirituale, micca di cunniscenza casuale cù increduli. Mentre andemu in a luce, cerchemu altri credenti cù a fraternità. In listessu modu, Paul hà scrittu: "Ricevi l'un l'altru" (Rumani 1 Cor5,7). "Siate gentili è boni l'un à l'altru, pardunendu l'un l'altru" (Efesini 4,35). I cristiani anu una rispunsabilità speciale unu per l'altru.

In tuttu u Novu Testamentu, leghjemu chì i primi cristiani si sò riuniti per adurà inseme, per amparà inseme, per sparte a so vita cù l'altri (per esempiu in Atti di l'Apòstuli). 2,41-47). Induve Paul andava, hà piantatu chjese invece di abbandunà i credenti spargugliati. Eranu ansiosi di sparte a so fede è u zelu unu cù l'altru. Questu hè un mudellu biblicu.

Ma oghje a ghjente si lamenta ch'elli ùn piglianu nunda da a predica. Pò esse veru, ma ùn hè micca veramente una scusa per ùn vene à riunioni. Tali persone anu bisognu di cambià a so perspettiva da "piglià" à "dà". Andemu à a chjesa micca solu per piglià, ma ancu per dà - per adurà à Diu cù tutti i nostri cori è per serve à l'altri membri di a congregazione.

Cumu pudemu serve unu à l'altru in i servizii di a chjesa? Insegnendu à i zitelli, aiutendu à pulizziare l'edificiu, cantà canzoni è ghjucà musica speciale, creendu sedie, salutanu a ghjente, ecc. Creemu un ambiente induve l'altri ponu piglià qualcosa da u sermone. Avemu un cumpagnu è bisogni chì ci pregu è e cose chì pudemu fà per aiutà l'altri durante a settimana. Se ùn ottene nunda da i sermoni, almenu participà à u serviziu per dà à l'altri.

Pàulu hà scrittu: "Dunque cunsulatevi... l'un l'altru è custruitevi l'altru" (2. Tessalonicesi 4,18). "Movemu l'un l'altru à l'amore è à e opere boni" (Ebrei 10,24). Questu hè u mutivu precisu datu in u cuntestu di u cumandamentu per riunioni regulare in Ebrei 10,25 hè statu datu. Avemu da incuragisce l'altri à esse una fonte di parolle pusitivi, ciò chì hè veru, ciò chì hè amabile è hà una bona reputazione.

Pigliate un esempiu da Ghjesù. Visitava regularmente a sinagoga è ascoltava regularmente e lecture di e Scritture chì ùn fecenu nunda per aiutallu à capisce, ma era sempre andatu à venerà. Forsi era un scopu per un omu educatu cum'è Paulu, ma chì ùn l'hà impeditu.

Ubligatoriu è u desideriu

E persone chì crèdenu chì Ghjesù hà salvatu da a morte eterna duverebbe daveru eccitatu. Aspettanu l'incontri cù l'altri per glurificà u so Salvadore. Di sicuru, qualchì volta avemu tempu male è ùn volenu micca veramente andà in chjesa. Ma ancu s'ellu ùn hè micca esattamente ciò chì vulemu in u mumentu, hè sempre u nostru doveru. Ùn pudemu micca solu passà a vita è solu fà ciò chì sentimu - micca se seguitemu Ghjesù cum'è u nostru Signore. Ùn s’arricurdava micca di fà a so vuluntà, ma di u babbu. Eccu qualchì volta finiscemu. Se tuttu u restu fiasca, secondu a vechja dita, leghje l'urdinazioni operativi. E l'urdinazione ci dicenu chì sia presente in i servizii.

Ma perchè? Chì hè a chjesa? A chjesa hà parechje funzioni. Puderanu esse divisi in trè categorii - in sopra, à l'internu è à l'esternu. Stu pianu d'urganizazione, cum'è qualsiasi pianu, hà vantaghji è limitazioni. Hè simplice è a simplicità hè bona.

Ma ùn mostra micca u fattu chì a nostra relazione ascendente hà una espressione privata è publica. Oculta u fattu chì i nostri rilazioni in a chjesa ùn sò micca listesse per tutti in a Chjesa. Ùn mostra micca chì u serviziu hè realizatu internamente è esternamente, sia in a chjesa, sia in l'esternu in a cumunità è in u circondu.

Per risaltà aspetti supplementari di u travagliu di a Chjesa, alcuni cristiani anu utilizatu un schema di quattru o cinque volte. Utilizeraghju sei categurie per questu articulu.

adurà

A nostra relazione cù Diu hè sia privata sia publica, è avemu bisognu di tutti dui. Cuminciamu cù a nostra relazione publica cù Diu - cù l'adorazione. Di sicuru, hè pussibule adurà à Diu quandu simu tutti soli, ma a maiò parte di u tempu u terminu cultu indica qualcosa chì facemu in publicu. A parola inglesa adorazione hè ligata à a parolla vale. Affirmamu u valore di Diu quandu l'adoremu.

Questa affirmazione di valore hè spressione sia privatamente, in e nostre preghiere, sia publicamente cù parolle è canti di lode. In 1. Petru 2,9 dice chì simu chjamati à pridicà a lode di Diu. Questu suggerisce una dichjarazione publica. L'Anticu è u Novu Testamentu mostranu cumu u populu di Diu inseme, cum'è una cumunità, venerà à Diu.

U mudellu biblicu in l'Anticu è u Novu Testamentu mostra chì e canzoni sò spessu parti di culte. I canti esprimenu alcune di l'emozioni chì avemu per Diu. I canti pò sprimà a paura, a credenza, l'amore, a gioia, a fiducia, a strana è una larga gamma di altri sentimenti chì avemu in a nostra relazione cù Diu.

Di sicuru, micca tutti in a chjesa anu listesse emozioni à u stessu tempu, ma cantemu sempre inseme. Certi membri sprimenu e stesse emozioni di manera diversa, cù canzoni diffirenti è in modi diffirenti. Eppuru cantemu inseme. "Incuraggiatevi l'altri cù salmi è inni è canti spirituali" (Efesini 5,19). Per fà questu avemu da scuntrà !

A musica deve esse una spressione di l'unità - però hè spessu una ragione per disaccordu. Diversi culturi è gruppi differenti esprimenu l'elogie di Diu di manere differenti. E diverse culture sò ripresentate in guasi ogni municipiu. Certi membri volenu amparà canzoni novi; certi volenu aduprà e canzoni anziane. Sembra chì Diu li piace à tramindui. Li piace i salmi di millenarii; li piace ancu e novi canzoni. Hè ancu aiutu à nutà chì alcuni di i vechji canzoni - i salmi - cumandanu novi canzoni:

"Rallegrate in u Signore, o giusti; che i pii lo lodano giustamente. Ringraziate u Signore cù arpe; cantate lode à ellu in u salteriu di dece corde ! cantali un cantu novu; suonate e corde meravigliosamente con un sonu allegro!” (Salmu 33,13).

In a nostra musica, avemu da cunsiderà i bisogni di quelli chì puderanu visità a nostra chjesa per a prima volta. Avemu bisognu di a musica chì trovanu significativa, a musica chì sprimi gioia di manera chì a capiscinu cum'è gioia. Se cantemu solu canzoni chì ci piaceru, indica chì ci preoccupa più di u nostru benessere chè di l'altri persone.

Ùn pudemu micca aspittà chì e persone novi venenu à u serviziu prima di cumincià à amparà alcune canzone cuntempuranee. Avemu da amparà avà per chì li possu cantà significativamente. Ma a musica hè solu un aspettu di a nostra adorazione. U veneru hè più cà espresse e nostre emozioni. A nostra rilazione cù Diu cumprende ancu e nostre menti, i nostri pinsamenti. Parte di u nostru scambiu cù Diu piglia a forma di a preghiera. Cum'è u populu riunitu di Diu parlemu à Diu. Ludimu micca solu cù a poesia è i canti, ma ancu cù e parolle è a lingua ordinarie. È hè l'esempiu biblicu chì pricheremu inseme è individuale.

Diu ùn hè micca solu l'amore ma ancu a verità. Ci hè un cumpunente emozionale è fattivu. Cusì avemu bisognu di a verità in a nostra adorazione è truvamu a verità in a Parola di Diu. A Bibbia hè a nostra ultima autorità, u fundamentu di tuttu ciò chì facemu. I sermoni sò devenu esse basatu nantu à sta autorità. Ancu i nostri canti anu da riflette a verità.

Ma a verità ùn hè micca una vaga idea chì pudemu parlà senza emozioni. A verità di Diu afecta a nostra vita è i nostri cori. Esige una risposta da noi. Ci voli tuttu u nostru core, mente, anima è forza. Hè per quessa chì i sermoni anu da esse pertinenti à a vita. I sermoni deve trasmette cuncetti chì affettanu a nostra vita è cumu pensemu è agiscenu dumenica, lunedì, marti, ecc in casa è in u travagliu.

I sermoni deve esse veri è basati nantu à l'Scrittura. I sermoni deve esse pratichi, indirizzanu a vita reale. I sermoni anu da esse ancu emotivi è evucà bè una risposta sincera. U nostru cultu include ancu di ascolta a parolla di Diu è risponde di pentimentu per i nostri peccati è di gioia per a salvezza chì ci dà.

Pudemu à sente i sermoni in casa, sia in MC / CD sia in a radiu. Ci hè parechje boni sermoni. Ma questu ùn hè micca l'esperienza tutale di assistisce à u serviziu. In forma di culte, hè solu una participazione parziale. Ùn ci hè nisun aspettu cumunale di culte in quale cantemu lode inseme, rispondendu inseme a Parola di Diu, esortanduci unu à l'altru per mette a verità in pratica in a nostra vita.

Di sicuru, certi di i nostri membri ùn ponu micca vene à u serviziu per via di a so salute. Vi mancate - è a maiò parte di elli sanu di sicuru. Preghemu per elli è sapemu ancu chì hè u nostru duvere di visità elli per pudè aduràli inseme (Giacomo 1,27).

Ancu s'è i cristiani in casa ponu avè bisognu d'aiutu fisicu, ponu spessu ministri à l'altri emotivamente è spiritualmente. Tuttavia, un Cristianesimu in casa hè una eccezzioni ghjustificata da a necessità. Ghjesù ùn vulia micca chì i so discìpuli, chì eranu fisicamenti capaci, per fà cusì.

Discipline spirituali

I servizii sò solu una parte di u nostru cultu. A Parola di Diu deve entra in i nostri cori è menti per influenzà tuttu ciò chì facemu in a settimana. L'adorazione pò cambià u so furmatu, ma ùn deve mai piantà. Parte di a nostra risposta à Diu include a preghiera persunale è u studiu di a Bibbia. L'esperienza mostra chì questi sò assolutamente necessarii per u crescita. E persone chì crescenu spirituale anu a voglia di amparà à Diu in a so Parola. Sò ansiosi per affruntà e so dumande à ellu, di sparte a so vita cun ellu, di marchjà cun ellu, per esse cuscenti di a so prisenza constante in a so vita. A nostra devozione à Diu abbia u nostru core, mente, anima è forza. Duvemu avè un desideriu di preghiera è di studiu, ma ancu s'ellu ùn hè micca u nostru desideriu, avemu ancu bisognu di praticà.

Mi ricurdeghja di i cunsigli chì John Wesley era una volta datu. À quellu puntu in a so vita, disse, avia una comprensione intellettuale di u Cristianesimu, ma ùn sentia micca a fede in u so core. Dunque, era consigliatu: Predica a fede finu à quandu avete a fede - è se l'avete, certamente a predicarà! A sapia ch'ellu avia u duve di predicà a fede, allora duverebbe fà u so duveri. È cù u tempu, Diu hà datu ciò chì mancava. Da li dete a fede chì pudete sentete in u core. Ciò chì avia già fattu fora di un sensu di duvere, avà facia da u desideriu. Diu li avia datu u desideriu di chì avia bisognu. Diu farà u stessu per noi.

A preghiera è u studiu sò qualchì volta chjamati discipline spirituali. "Disciplina" pò sona cum'è punizione, o forse qualcosa di incunificatu chì avemu da forza à fà. Ma u sensu precisu di a parolla disciplina hè qualcosa chì ci face studiente, vale à dì, ci insegna o ci aiuta à amparà. I capi spirituali in tuttu l'età anu truvatu chì certe attività ci aiutanu à amparà da Diu.

Ci hè parechje pratiche chì ci aiutanu à camminà cun Diu. Parechji membri di a Chjesa sò familiarizati cù a preghiera, l'apprendre, a meditazione è u digiunu. È pudete ancu amparà da altre discipline, cum'è a simplicità, a generosità, e celebrazioni o i visitanti di vedova è orfani. L'assistenza à i servizii hè ancu una disciplina spirituale chì prumove e relazioni individuale cù Diu. Pudemu ancu più infurmazioni nantu à a preghiera, u studiu di a Bibbia, è altre abitudini spirituali visitendu gruppi picculi per vede cumu l'altri cristiani praticanu sti tipi di adurà.

A fede reale porta à una ubbidienza vera - ancu sì questa ubbidienza ùn hè micca piacevule, ancu s'ellu hè noiosu, ancu s'ellu ci vole à cambià u nostru cumpurtamentu. L'adoramu in spiritu è ​​in verità, in a chjesa, in casa, in u travagliu, è induve andemu. A Chjesa hè custituita da u populu di Diu è u pòpulu di Diu sia capace di venerazione privata è publica. E duie sò funzioni necessarie di a chjesa.

U discepulu

In tuttu u Novu Testamentu, vedemu i capi spirituali chì insegnanu à l'altri. Questu hè una parte di u stilu di vita cristiana; hè parte di a grande cummissione: "Per quessa, andate è fate discepuli di tutte e nazioni ... è insegni à ubbidì à tuttu ciò chì vi aghju urdinatu" (Matteu 2).8,1920). Ognunu deve esse o un discìpulu o un maestru è a maiò parte di u tempu simu tramindui à u stessu tempu. "Insegnate è ammonitevi l'un l'altru in tutta a saviezza" (Colossians 3,16). Avemu da amparà da l'altri, da l'altri cristiani. A chjesa hè un istitutu educativu.

Paul hà dettu à Timoteu: "E ciò chì avete intesu da mè in presenza di parechji tistimoni, cumanda à e persone fideli chì sò capaci di insignà ancu à l'altri".2. Timoteu 2,2). Ogni Cristianu deve esse capaci di insignà u fundamentu di a fede, per dà una risposta in quantu à a speranza chì avemu in Cristu.

Cosa circa quelli chì anu digià amparatu? Duvete diventà un maestru per sparta a verità cù e generazioni future. Ovviamente ci hè assai insegnamentu da i pastori. Ma Paulu cumanda à tutti i cristiani d'insignà. I gruppi chjuchi offrenu una opportunità per questu. I cristiani maturi ponu insegnà tramindui a parolla è l'esempiu. Pudete dì à l'altri cumu Cristu li hà aiutatu. Sì e so credenze sò debuli, ponu cercà l'incoragimentu di l'altri. Sì e so credenze sò forti, ponu pruvà d'aiutà i debuli.

Ùn hè micca bè chì l'omu hè solu; nè hè bonu per un cristianu à esse solu. "Allora hè megliu in dui cà solu; perchè anu una bona ricumpensa per u so travagliu. Sì unu d'elli cascà, u so cumpagnu l'aiuterà. Guai à quellu chì hè solu quandu casca ! Allora ùn ci hè nimu chì l'aiuti. Ancu quandu dui si trovanu inseme, si scaldanu; cumu si pò calà? Unu pò esse soprappulatu, ma dui ponu resistere, è un cordone triplu ùn hè micca facilmente rottu " (Eccl 4,9-12u).

Pudemu aiutà l'altri à cultivà travagliendu inseme. U discipulatu hè spessu un prucessu bidirezionale, un membru chì aiuta à un altru membru. Ma qualchì discipulatu scorri più decisivamente è hà un focusu più chjaru. Diu hà designatu alcuni in a so Chjesa per fà cusì: "Ed ellu hà designatu alcuni appòstuli, alcuni prufeti, altri evangelisti, altri pastori è insignanti, chì i santi puderanu esse adattati per u travagliu di u ministeru. . Questu hè di custruisce u corpu di Cristu, finu à chì tutti ghjunghjemu à l'unità di a fede è a cunniscenza di u Figliolu di Diu, l'omu perfettu, a misura cumpleta di a pienezza in Cristu " (Efesini 4,11-13u).

Diu furnisce i dirigenti chì u rolu hè di preparà l'altri per i so roli. U risultatu hè a crescita, a maturità, è l'unità se permettemu u prucessu per procedisce cum'è Diu hà pensatu. Qualchì crescita è apprendamentu cristianu venenu da i pari; alcune cose venenu da persone chì anu u compitu specificu in a Chiesa di insegnà è esemplificendu a vita cristiana. E persone chì si isolanu si perde stu aspettu di a credenza.

Cum'è chjesa, aviamu interessatu à amparà. Hè statu a nostra preoccupazione per cunnosce a verità di quanti temi pussibuli. Aviamu ansiosu di studià a Bibbia. Pè, pare chì una parte di quellu zelo si hè persu. Forsi questu hè u risultatu inevitabbile di i cambiamenti duttrinali. Ma avemu da ripiglià l'amore per amparà chì avemu avutu prima.

Avemu assai da amparà - è assai per applicà. I chjese lucali anu da offre studii biblichi, classi per i novi credenti, l'insignamentu in l'evangelisimu, etc.

Cumunità

A cumunità hè chjaramente una relazione mutuale trà i cristiani. Tutti avemu da dà è riceve borse. Tutti avemu da dà è riceve l'amore. I nostri riunioni settimanali mostranu chì a cumunità hè impurtante per noi, storicamente è in questu mumentu. Comunità significa assai di più di parlà unu di l'altru di i sportivi, di i pichjetti è di e nutizie. Significa spartera di a vita cù l'altri, di sparta di sentimenti, di carichi mutuali, di incuragisce l'unu à l'altru è d'aiutà quelli chì anu bisognu.

A maiò parte di a ghjente mette una maschera per ammuccià i so bisogni da l'altri. Se vulemu veramente aiutà l'altru, avemu da avvicinassi abbastanza per vede daretu à a maschera. È significa chì avemu da abbandunà a nostra propria maschera un pocu per chì l'altri ponu vede i nostri bisogni. I picculi gruppi sò un bonu locu per fà questu. Avemu cunnosce a ghjente un pocu megliu è sentimu più sicuru cun elli. Spessu volte sò forti in i zoni induve simu debuli è simu forti in i zoni induve sò debuli. Hè cusì chì tutti dui diventamu più forti supportendu l'un l'altru. Ancu l'apòstulu Paulu, ancu s'ellu era grande in a fede, si sentia rinfurzatu in a fede per mezu d'altri cristiani (Rumani 1,12).

In i vechji tempi a ghjente ùn si moveva spessu. E cumunità induve a ghjente si sapianu, eranu più faciuli di furmà. Ma in e società industriale di l'oghje, a ghjente ùn spessu ùn cunnosci i so vicini. A ghjente hè spessu separata da e so famiglie è amichi. A ghjente porta maschere tuttu u tempu, ùn si sentenu mai bè in sicuru per permette à e persone di sapè quale sò veramente dentru.

I chjesi precoce ùn anu micca bisognu di enfatizà i picculi gruppi - sò furmati da elli stessi. A raghjoni chì avemu bisognu di enfatizà oghje hè chì a sucità hè cambiatu tantu. Per veramente custruisce cunnessioni interpersonali chì devenu appartene à e chjese cristiane, avemu da piglià scursi per furmà amicizie cristiane / cerchi di studiu / preghiera.

Iè, piglià tempu. Ci piglia veramente u tempu per campà finu à e nostre responsabilità cristiane. Ci vole tempu à serve l'altri. Ci vole inoltre per capì ciò chì i servizii anu bisognu. Ma sè avemu accettatu Ghjesù cum'è u nostru Signore, u nostru tempu ùn hè micca u nostru. Ghjesù Cristu face esigenze in a nostra vita. Ellu esige dedicazione tutale, nisun falsu cristianisimu.

serviziu

Quì, quandu elencu "ministère" cum'è una categuria separata, enfatizendu u ministeru fisicu, micca u ministeru d'insignamentu. Un maestru hè ancu quellu chì lava i pedi, una persona chì mostra u significatu di u Cristianesimu fendu ciò chì Ghjesù faria. Ghjesù hà cura di i bisogni fisichi cum'è l'alimentariu è a salute. Fisicamente, hà datu a so vita per noi. A chjesa primitiva furnia aiutu fisicu, sparte a pruprietà cù quelli chì anu bisognu, cullendu offerte per i fami.

Paul ci dice chì u ministeru deve esse fattu in a chjesa. "Dunque, mentre avemu ancora tempu, femu u bè à tutti, ma soprattuttu à quelli chì credenu" (Galatiani 6,10). Qualchidunu di questu aspettu di u Cristianesimu manca da e persone chì si isolanu da l'altri credenti. U cuncettu di rigali spirituali hè assai impurtante quì. Diu hà stabilitu ognunu di noi in un corpu "per u benefiziu di tutti" (1. Corinti 12,7). Ognunu di noi hà rigali chì ponu aiutà l'altri.

Chì rigali spirituali avete? Pudete pruvà per sapè, ma a maiò parte di a prova s'appoghja veramente in a vostra sperienza. Chì avete fattu in u passatu chì hè stata riescita? À chì pensate chì site bonu? Cumu avete aiutatu l'altri in u passatu? A megliu prova di rigali spirituali hè u serviziu in a comunità cristiana. Pruvate diverse roli in a Chjesa è dumandate à l'altri ciò chì fate u megliu. Iscriviti voluntariamente. Ogni membru duverebbe avè almenu un rolu in a chjesa. In novu, i picculi gruppi sò una excelente opportunità per u serviziu mutuu. Offrenu parechje opportunità per u travagliu è parechje opportunità per feedback per ciò chì fate bè è ciò chì vi piace.

A cumunità cristiana serve dinò u mondu intornu à noi, micca solu in a parolla, ma ancu attraversu l'azzioni chì accumpagnanu ste parolle. Diu ùn parlava micca solu - hà agitu ancu. I fatti ponu dimustrà chì l'amore di Diu travaglia in i nostri cori aiutendu i poveri, dendu cunsulazione à i disprezzi, aiutendu e vittime à truvà significatu in a so vita. Sò quelli chì necessitanu aiutu praticu chì spessu rispondenu à u messagiu di l'evangelu.

U serviziu fisicu in certi modi puderia esse vistu cum'è un supportu di l'evangelu. Pò esse vistu cum'è un modu per sustene l'evangelisimu. Ma parechje serviziu duverebbe esse realizatu senza cundizione senza pruvà una volta di fà nunda. Servemu semplice perchè Diu ci hà datu alcune opportunità è hà apertu i nostri ochji per ricunnosce una necessità. Ghjesù hà alimentatu è guarì parechje persone senza fà un chjamatu immediatu à elli per diventà i so discìpuli. Hà fattu perchè era fattu è hà vistu un bisognu chì puderia allevà.

evangelism

"Andate in u mondu è predicà u Vangelu", Ghjesù ci cumanda. Per esse onesto, avemu assai spaziu per migliurà in questa zona. Semu troppu abituati à mantene e nostre credenze per noi stessi. Di sicuru, a ghjente ùn pò micca esse cunvertita, salvu chì u Babbu li chjama, ma questu fattu ùn significa micca chì ùn deve micca pridicà u Vangelu!

Per esse funzionari effettivi del messaggio evangelico, avemu bisognu di un cambiamentu culturale in a chjesa. Ùn pudemu micca esse soddisfatti di lascià l'altri persone fà questu. Ùn pudemu micca esse cunfurmati di impiegà altre persone per fà questu in a radiu o in una rivista. Questi tipi di evangelizazione ùn sò micca sbagliati, ma ùn sò micca bastanti.

L'evangelisimu hà bisognu di una faccia persunale. Quandu Diu vulia mandà un missaghju à e persone, Ghjesù hà usatu per quessa. Mandò u so propiu figliolu, Diu in carne, à predicà. Oghje manda à i so figlioli, e persone in quale vive u Spìritu Santu, per predicà u missaghju è dà a forma ghjusta in ogni cultura.

Avemu da esse attivi, disposti è ansiosi di sparte a fede. Avemu bisognu di l'entusiasmu per l'evangelu, un entusiasmu chì dà à i nostri vicini almenu qualcosa di u Cristianesimu. (Anu ancu sapemu chì simu cristiani? Ci sentimu cuntenti di esse cristiani?) In questu sensu, cresce è migliurà, ma avemu bisognu di più crescita.

I incurage à tutti di noi à pensà à cumu noi ognunu pò esse un testimone cristianu di quelli chì ci circundanu. Invità ogni membru à ubbidiscia u cumandamentu per esse pronta à risponde. Invità ogni membru à leghje nantu à l'evangelisimu è à appiecà ciò ch'elli anu lettu. Tutti pudemu amparà inseme è stimulare l'altri in boni opere. I picculi gruppi ponu offre una furmazione per l'evangelizazione è i picculi gruppi spessu ponu realizà prughjetti evangelizatori stessi.

In certi casi, i membri puderanu amparà più rapidamente ch'è i so pastori. Hè bè. Allora u pastore pò amparà da u membru. Diu li hà datu diversi rigali spirituali. Hà datu à alcuni di i nostri membri u rigalu di l'evangelisimu chì deve esse svegliatu è purtatu. Se u pastore ùn pò micca furnisce à questa persona i strumenti necessarisi per questa forma di evangelizazione, u pastore duverà almenu incuraghjene a persona à amparà, à esse un esempiu à l'altri, è à fà l'evangelisimu per chì tutta a chjesa possa crecerà. In questu schema di sei parte di u travagliu di a Chjesa, mi trova assai impurtante per enfatizà l'evangelisimu è per enfatizà stu aspettu.

di Ghjiseppu Tkach


in pdfSei funzioni di a chiesa