Cristu hè quì!

Unu di i mo stori preferiti vene da u famosu scrittore russu Leo Tolstoi. Scrissi nantu à un scarpier veddu chjamatu Martin chì una notte sunnì chì Cristu visità u so attellu u ghjornu dopu. Martin hà assai mullutu è vulia assicurà ch'ellu ùn sarà cum'è u Fariseu chì ùn riesce à salutà à Ghjesù à a porta. Allora s'hè alzatu prima di l'alba, u zuppa di cocia, è hà cuminciatu à guardà currettamente a strada mentre facia u so travagliu. Ellu vulia esse pronta quandu Ghjesù ghjunse.

Pocu dopu à l'alba, hà vistu un suldatu in pensione sgrossendu a neve. Quandu u vechju veteranu fece chjappà a pala per u riposu è u caldu, Martin hà simpatia per ellu è l'hà invitatu à pusà davanti à u fornu è à beie tè caldu. Martin hà dettu à u suldatu u sognu di a notte scorsa è cumu avia truvatu cunsulenza in leghje i vangeli dopu a morte di u figliolu. Dopu parechje tazze di tè è dopu intesu parlà di parechje storie nantu à a bontà di Ghjesù versu e persone chì eranu in u so puntu più bassu di a vita, abbandunò l'atelier è ringrazia Martin à nutrisce u so corpu è l'anima.
Più tardi à a matina, una donna poviri vestita si fermò davanti à l'atelier per affaccà megliu u zitellu chì hà chianciatu. Martin hà surtitu è ​​hà invitatu a donna per vene cusì chì puderia piglià cura di u zitellu vicinu à u fornu caldu. Quandu hà sappiutu ch'ellu ùn avia nunda di manghjà, li dete a sopa ch'ella avia preparatu, apposta cù una giacca è soldi per un mantellu.

A meziornu, un vechju peddler si firmò cù qualchi pomi restu in a so cesta à traversu u carrughju. Hà purtatu un saccu pisanti cù ceppi di legnu in a spalla. Quand'ella equilibrava a cestera in un postu per arrubbà u saccu annantu à l'altra spalla, un picciottu cù un cappellu stracciatu pigliò una mela è pruvò a scappà. A donna l'addisperu, tentò di pizzicallu è di trascinallu à a polizia, ma Martin hà scappatu di u so attellu è li dumandò di pardunà u zitellu. Quandu a donna prutestava, hà ricurdatu à Martin di a parabola di Ghjesù di u servitore à quale u so maestru pardunò un grande debitu, ma poi si ne andò è pigliò u so dibattore da u collu. Ellu hà fattu u zitellu scusatu. Duvemu pardunà tutti, in particulari i penseri, disse Martin. Pò esse, a donna si hè avvocata nantu à sti ghjovani picculi chì sò digià dannighjati. Allora ci tocca à noi, i vechji, d'insignà megliu, rispose Martin. A donna accunsentì è hà cuminciatu à parlà di i so nipoti. Allora guardò u malefattore è disse: Chì Diu sia cun ellu. Quand'ellu hà pigliatu u saccu per andà in casa, u zitellu si avvicinò avanti è disse: "No, lasciami portallu." Martin li hà osservatu andendu in strada è poi riturnatu à u travagliu. Subitu diventò scuru, cusì accende una lampada, mette e so arnesi da parte è pulita l'attellu. Quand'ellu si pusò à leghje u Novu Testamentu, hà vistu figure in un angulu scuru è una voce chì disse: "Martin, Martin, ùn mi cunnosci micca?" "Chi sei?", Hà dumandatu Martin.

Sò eiu, a voce sussurrò, eccu, sò eiu. U vechju suldatu surtì da u cantu. Hà surrisu è era andatu.

Hè di mè, a voce sussurò à novu. A donna è u zitellu hà scialbatu da u listessu angulu. Hanu surrisu è sò andatu.

Sò eiu! A voce sussurrò di novu, è a vechja è u zitellu chì hà robatu a mela surtì da l'angulu. Sorrivanu è sparìanu cum'è l'altri.

Martinu era cuntintatu. Si pusò cù u so Novu Testamentu, chì avia apertu da ellu stessu. Li leghje in cima di a pagina:

"Perchè eru fame è m'hà datu qualcosa da manghjà. Aviu sete è m'hà datu qualcosa à beie. Eru un stranieru, è m'avete accoltu. "" Qualunque cosa avete fattu à unu di questi più minimi di questi i mo fratelli, l'avete fattu à mè "(Matteu 2).5,35 è 40).

Infatti, chì hè più cristianu ch'è di mostrà amabilità è amabilità à quelli chì ci circundanu? Cum'è Ghjesù ci hà amatu è renditu à noi, Ellu ci attraversa à traversu u Spìritu Santu in a so gioia è amore di a so vita cù u Babbu è ci permette di sparta u so amore cù l'altri.

di Ghjiseppu Tkach


in pdfCristu hè quì!