Perchè Diu faci i cristiani soffre?

271 perchè soffrenu i cristiani?Cum'è servitori di Ghjesù Cristu, ci hè spessu dumandatu à dà cunsulazione à e persone mentre passanu diversi tippi di soffrenza. In tempi di soffrenza, ci hè dumandatu di donà cibo, rifugiu o ropa. Ma in i tempi di suffrenza, ci hè qualchì volta dumandatu di spiegà perchè Diu permette à i cristiani di soffre, in più di dumandà un aiutu fisicu. Questa hè una quistione difficiule da risponde, sopratuttu quandu hè stata dumandata à un momentu di disperazione fisica, emotiva, o finanziaria. Calchì volta a dumanda hè fatta in tale manera chì u caratteru di Diu hè interrugatu.

U cuncettu di i cristiani di soffrenu in una cultura occidentale industrializata hè spessu assai sfarente di quella di i cristiani chì soffrenu in una regione ecunomicamente più povera di u mondu. Cum'è i cristiani, chì duverebbe aspittà a nostra attenzioni in quantu à u soffrenu? Certi cristiani sò struiti chì una volta diventati cristiani, ùn devenu più soffre in a so vita. Sò amparatu chì a soffrenza cristiana hè causata da a mancanza di fede.

Ebrei 11 hè spessu chjamatu u capitulu di a fede. In questu, certe persone sò elogiati per a so fede di fiducia. Frà e persone listate in Ebrei 11 sò quelli chì anu bisognu, chì sò stati perseguitati, maltrattati, torturati, battuti è uccisi (Ebrei 11: 35-38). Hè chjaru chì u so soffrenu ùn era micca causatu da una mancanza di fiducia, cum'è sò listati in u capitulu "Fede".

U soffrenu hè una cunsequenza di u peccatu. Ma micca tuttu u soffrenu hè un risultatu direttu di u peccatu in a vita cristiana. Duranti u so ministeru terrenu, Ghjesù hà scontru un omu chì era natu cecu. I discìpuli anu dumandatu à Ghjesù per identificà a fonte di u peccatu chì hà fattu chì l'omu nasce cecu. I discìpuli cridianu chì, postu chì l'omu era natu cecu, u soffrenu era causatu da u peccatu di l'omu, o forse u peccatu di i so genitori. Quandu hà dumandatu à identificà u peccatu chì hà causatu a cecità, Ghjesù hà rispostu: Nè questu hà piccatu nè i so genitori; ma in ellu l'opere di Diu devenu esse revelate "(Gh. 9,1-4). Calchì volta Diu permette u soffrenu in a vita di i cristiani cum'è una opportunità per prisentà l'evangelu di Ghjesù Cristu.

I cristiani chì campavanu in u primu seculu di sicuru ùn s'aspittavanu micca una vita cristiana senza soffrenu. L'apòstulu Petru hà scrittu u seguente à i so fratelli è soru in Cristu (1 Pet. 4,12-16) : Amatu, ùn esse micca alienatu da u calvariu chì hè ghjuntu à mezu à voi, cum'è s'è qualcosa strana hè accadutu à voi ; ma à u puntu chì ti sparte in i suffrimenti di Cristu, rallegrate, per chì pudete ancu rallegra di a rivelazione di a so gloria. Benedettu sì quandu site invitu per u nome di Cristu ! Perchè u Spìritu di gloria [u Spìritu] di Diu riposa nantu à voi; cun elli hè blasphemed, ma cun voi hè glurificatu. Nimu di voi ùn deve dunque soffre cum'è assassinu o latru o malfattore, o perchè vi mischiate in cose strane; Ma s'ellu soffre cum'è cristianu, ùn deve esse vergogna, ma deve glurificà à Diu in questa materia!

U soffrenu ùn deve esse micca imprevistu in a vita di un cristianu

Diu ùn sguassate micca sempre a sofferenza da a nostra vita. L'apòstulu Paulu era in pena. Dumandò à Diu trè volte per caccià sta soffrenza da ellu. Mais Dieu n'a pas éliminé la souffrance parce que la souffrance était un instrument que Dieu utilisait pour préparer l'apôtre Paul à son ministère (2 Cor. 1 Cor.2,7-10). Diu ùn sguassate micca sempre u nostru soffrenu, ma sapemu chì Diu ci cunforta è rinforza à traversu u nostru soffrenu (Filippesi 4:13).

Calchì volta solu Diu cunnosce u mutivu di u nostru soffrenu. Diu hà un scopu per u nostru soffrenu, sia o micca revela u so scopu à noi. Sapemu chì Diu usa u nostru soffrenu per u nostru bonu è gloria (Rom. 8,28). Cum'è servitori di Diu, ùn pudemu micca risponde à a quistione di perchè Diu permette u soffrenu in ogni situazione particulare, ma sapemu chì Diu hè esaltatu è hè in u cuntrollu cumpletu di tutte e situazioni (Dan. 4,25). È questu Diu hè motivatu da l'amore perchè Diu hè amore (1.Joh. 4,16).

Sapemu chì Diu ci ama cun amore incondizionatu (1 Ghjuvanni. 4,19) è chì Diu ùn ci rinuncia o ùn ci abbanduneghja mai (Ebr. 13,5b). Mentre servimu i nostri fratelli è sorelle chì soffrenu, pudemu dimustrà li cumpassione autentica è sustegnu guardendu à elli in i so prucessi. L'apòstulu Paul hà ricurdatu à a Chjesa Corintia di cunsulà l'altri in i tempi di soffrenu.

Hà scrittu (2 Cor. 1,3-7): Lode sia à u Diu è Babbu di u nostru Signore Ghjesù Cristu, u Babbu di a misericordia è Diu di ogni cunsulazione, chì ci cunsuleghja in tutte e nostre angustie, per chì pudemu cunsulà quelli chì sò in ogni angustia, attraversu a cunsulazione. cun quale noi stessi simu cunsulati da Diu. Perchè cum'è e soffrenze di Cristu sboccanu in abbundanza nantu à noi, cusì a nostra cunsulazione scorri in abbundanza per mezu di Cristu.
 
Se simu in disgrazia, serà per u vostru cunsulazione è a salvezza, chì pruvarà à esse efficaci in a ferma resistenza à i stessi patimenti chì soffremu ancu; se semu cunsulati, hè per u vostru cunfortu è salvezza; è a nostra speranza per voi hè certa, postu chì sapemu: Quantu sparte in u soffrenu, cusì ancu in cunfortu.

I salmi sò boni risorse per quellu chì soffre; perchè esprimenu tristezza, frustrazione è dumande nantu à i nostri prucessi. Comu mostranu i Salmi, ùn pudemu micca vede a causa di u soffrenu, ma sapemu a fonte di cunsulazione. A fonte di cunsulazione in tutti i soffrenu hè Ghjesù Cristu u nostru Signore. Chì u nostru Signore ci rinfurzà cum'è servimu e persone chì soffrenu. Cerchemu tutti cunsulazione in u nostru Signore Ghjesù Cristu durante i tempi di soffrenu è stà in ellu finu à u ghjornu chì sguassate permanentemente tutte e soffrenze di l'universu (Apocalisse 2).1,4).

di David Larry


in pdfPerchè Diu permette à i cristiani di soffre?