A salvezza

117 a salvezza

A salvezza hè a risturazione di a cummunione di l'omu cù Diu è a redenzione di tutta a creazione da a schiavitù di u peccatu è a morte. Diu dà salvezza micca solu per a vita presente, ma per l'eternità à ogni persona chì accetta à Ghjesù Cristu cum'è Signore è Salvatore. A salvezza hè un rigalu di Diu, fattu pussibule da a gràzia, datu nantu à a basa di a fede in Ghjesù Cristu, micca meritatu da benefici persunali o boni opere. (Efesini 2,4-10; 1. Corinti 1,9; Rumani 8,21-23; 6,18.22-23)

Salvazione - un'operazione di salvezza!

A salvezza, a redenzione hè una operazione di salvezza. Per avvicinà u cuncettu di salvezza avemu bisognu di sapè trè cose: quale era u prublema; ciò chì Diu hà fattu; è cumu duvemu risponde à questu.

Chì omu hè

Quandu Diu hà fattu l'omu, u creò "à a so propria imaghjina", è hà chjamatu a so creazione "assai bona" ​​(1. Mosè 1,26-27 è 31). L'omu era una criatura maravigliosa: fatta di polvera, ma animata da u soffiu di Diu (1. Mosè 2,7).

L'"imaghjini di Diu" prubabilmente include intelligenza, putenza creativa è autorità nantu à a creazione. È ancu a capacità di entre in relazioni è di piglià decisioni murali. In certi modi simu cum'è Diu stessu, perchè Diu hà un scopu assai speciale per noi, i so figlioli.

U libru di Mosè ci dice chì i primi umani anu fattu qualcosa chì Diu li hà pruibitu di fà (1. Mosè 3,1-13). A so disubbidienza hà dimustratu chì ùn anu micca fiducia in Diu; è era una violazione di a so fiducia in ella. L'incredulità avia annebbiatu a relazione è hà fiascatu à fà ciò chì Diu vulia per elli. In u risultatu, anu persu una parte di a so similitudine à Diu. U risultatu, disse Diu, saria: lotta, dulore è morte (vv. 16-19). S'elli ùn vulianu micca seguità l'istruzzioni di u Creatore, anu da passà per a valle di lacrime.

L'omu hè nobile è mediu à u stessu tempu. Pudemu avè ideali alti è sempre esse barbari. Semu divini è ancu senza divinità. Ùn simu più « à u sensu di l’inventore ». Ancu s'è no avemu "currutti" noi stessi, Diu ci cunsidereghja sempre esse fattu à l'imaghjini di Diu (1. Mosè 9,6). U putenziale di diventà divinu hè sempre quì. Hè per quessa chì Diu ci vole salvà, hè per quessa ch'ellu ci vole riscattà è restaurà a relazione ch'ellu avia cun noi.

Diu vole dà una vita eterna, libera da u dulore, una vita in bona cundizione cun Diu è trà di noi. Vole chì a nostra intelligenza, creatività è putenza sia aduprata per u bè. Ellu vole chì simu cum'è ellu, chì simu ancu megliu chè e prime persone. Hè a salvezza.

U core di u pianu

Cusì avemu bisognu di salvamentu. È Diu ci hà salvatu - ma in un modu chì nimu ùn averia pussutu aspettà. U Figliolu di Diu hè diventatu omu, hà campatu una vita senza peccatu, è l'emu tombu. È questu - dice Diu - hè a salvezza chì avemu bisognu. Chì irunia! Simu salvati da una vittima. U nostru Creatore hè diventatu carne per pudè serve di sustitutu per u nostru peccatu. Diu u hà risuscitatu è per mezu di Ghjesù hà prumessu di guidà ci ancu à a risurrezzione.

A morte è a risurrezzione di Ghjesù riprisentanu a morte è a risurrezzione di l'umanità sana è li rendenu pussibili in primu locu. A so morte hè ciò chì meritanu i nostri fiaschi è i nostri sbagli, è cum'è u nostru Creatore, hà rimessu tutti i nostri sbagli. Ancu s'ellu ùn meritava micca a morte, l'hà pigliatu cun vuluntà nantu à ellu in u nostru postu.

Ghjesù Cristu hè mortu per noi è hè statu risuscitatu ancu per noi (Rumani 4,25). I nostri vechji sò morti cun ellu, è cun ellu una nova persona hè stata risuscitata à a vita (Rumani 6,3-4). Cù un solu sacrifiziu hà servitu a pena per i peccati di "u mondu sanu" (1. Johannes 2,2). U pagamentu hè digià fattu; a quistione avà hè cumu avemu da prufittà di questu. A nostra participazione à u pianu hè attraversu u pentimentu è a fede.

contrition

Ghjesù hè vinutu à chjamà a ghjente à u pentimentu (Luca 5,32); ("Pentimentu" hè generalmente traduttu da Luther cum'è "pentimentu"). Petru hà dumandatu à u pentimentu è vultà à Diu per u pirdunu (Atti 2,38; 3,19). Pàulu urgeu à a ghjente à "pentite à Diu" (Atti 20,21:1, Elberfeld Bible). U repentimentu significa alluntanassi da u peccatu è vultà à Diu. Paul proclamò à l'Atene chì Diu ignorava l'idolatria ignorante, ma avà "cumanda à l'omi in ogni locu di ripentirvi" (Atti Cor.7,30). Dì: duvete desiste da l'idolatria.

Paul s'inquiète que certains chrétiens de Corinthe ne se repentissent pas de leurs péchés de fornication (2. Corinti 12,21). Per queste persone, u pentimentu significava una vuluntà di desiste da a fornicazione. L'omu, sicondu Paulu, duveria "fà opere ghjusti di pentimentu", vale à dì, pruvà l'autenticità di u so pentimentu per atti (Atti 2).6,20). Cambiamu a nostra mente è u nostru cumpurtamentu.

U fundamentu di a nostra duttrina hè u "pentimentu di l'opere morte" (Ebrei 6,1). Questu ùn significa micca a perfezione da u principiu - u Cristianu ùn hè micca perfettu (1 Ghjuvanni1,8). U pentimentu ùn significa micca chì avemu digià ghjuntu à u nostru scopu, ma chì avemu principiatu à andà in a direzione ghjusta.

Ùn campemu più à noi stessi, ma à u Salvatore Cristu (2. Corinti 5,15; 1. Corinti 6,20). Pàulu ci dice: "Comu avete datu i vostri membri à u ministeru di l'impurità è l'ingiustizia à l'ingiustizia sempre nova, cusì avà dà i vostri membri à u ministeru di a ghjustizia per esse santi" (Rumani). 6,19).

A credenza

Basta à chjamà a ghjente à u pentimentu ùn li salva ancu da a so falabilità. E persone sò state chjamate à l'ubbidienza dapoi migliaia d'anni, ma anu sempre bisognu di salvezza. Un secondu elementu hè necessariu è hè a credenza. U Novu Testamentu dice assai di più nantu à a fede chè da u pentimentu (penitenza) - e parolle per a fede sò più di ottu volte più cumuni.

Quellu chì crede in Ghjesù serà pardunatu (Atti 10,43). "Credi in u Signore Ghjesù, è voi è a vostra casa seranu salvati" (Atti 16,31.) L'evangelu "hè u putere di Diu, chì salva tutti quelli chì crede in ellu" (Rumani). 1,16). I cristiani sò soprannominati credenti, micca pentiti. A caratteristica decisiva hè a credenza.

Chì significà "crede" - l'accettazione di certi fatti? A parolla greca pò significà stu tipu di credenza, ma soprattuttu hà u sensu principale "fiducia". Quandu Paulu ci chjama à crede in Cristu, ùn significa micca primuramente u fattu. (Ancu u diavulu cunnosce i fatti di Ghjesù, ma ùn hè ancu salvatu.)

Quandu avemu cridutu in Ghjesù Cristu, avemu fiducia in ellu. Sapemu chì hè fidelu è fiduciale. Pudemu cuntà cun ellu per piglià cura di noi, per dà ci ciò ch'ellu prumette. Pudemu cunfidassi chì ellu ci salverà da i peghju prublemi di l'umanità. Quandu ci appughjemu nantu à ellu per a salvezza, ammettemu chì avemu bisognu d'aiutu è ch'ellu ci pò dà.

A fede per sè stessu ùn ci salva micca - deve esse fede in ellu, micca in qualcosa altru. Ci affidemu à ellu è ellu ci salva. Quandu avemu fiducia in Cristu, smettemu di cunfidassi in noi stessi. Mentri strivemu à cumportà bè, ùn avemu micca cridutu chì u nostru sforzu ci salverà ("striving" mai hà fattu nimu perfettu). Per d 'altra banda, ùn avemu micca dispiratu quandu i nostri sforzi fallenu. Avemu fiducia chì Ghjesù ci purterà a salvezza, micca chì avemu da travaglià per ellu stessu. Avemu cunfidendu in ellu, micca in u nostru successu o fallimentu.

A fede hè a forza motrice di u pentimentu. Quandu avemu a fiducia in Ghjesù cum'è u nostru Salvadore; quandu avemu capitu chì Diu ci ama tantu ch'ellu hà mandatu u so Figliolu à more per noi; quandu sapemu ch'ellu vole u megliu per noi - ci dà a vuluntà di campà per ellu è di piacelu. Facemu una decisione: rinuncemu à a vita senza sensu è frustrante chì avemu guidatu è accettemu u significatu, a direzzione è l'orientazione data da Diu in a vita.

Fede - questu hè u cambiamentu internu impurtante. A nostra fede ùn "guadagna" nunda per noi, nè aghjunghje nunda à ciò chì Ghjesù hà "guadagnatu" per noi. A fede hè solu a vuluntà di risponde, di risponde, à ciò chì unu hà fattu. Semu cum'è schiavi chì travaglianu in una fossa d'argilla, schiavi à i quali Cristu proclama: "Ti aghju riscattatu." Semu liberi di stà in a fossa di argilla o di fidà di ellu è di lascià a fossa di argilla. A redenzione hè accaduta; hè u nostru duvere di accettà elli è agisce in cunseguenza.

Grazia

A salvezza hè un rigalu di Diu in u sensu literale: Diu ci dà per via di a so gràzia, per mezu di a so generosità. Ùn pudemu micca guadagnà ùn importa ciò chì facemu. "Per via di a grazia, avete statu salvatu per via di a fede, è questu ùn hè micca da voi stessu; hè u rigalu di Diu, micca di l'opere, perchè nimu ùn si vantassi" (Efesini 2,8-9). A fede hè ancu un rigalu di Diu. Da quellu mumentu, ancu s'è no ubbidimu perfettamenti, ùn meritemu micca una ricumpensa7,10).

Semu creati per e boni opere (Efesini 2,10), ma i boni travaglii ùn ponu micca salvà. Seguinu l'attenzione di a salvezza, ma ùn ponu micca fà. Cum'è Paul dice: Se unu puderia vene à a salvezza per guardà e lege, Cristu seria mortu in vain (Galati). 2,21). A grazia ùn ci dà micca licenza à u peccatu, ma ci hè datu mentre pechemu sempre (Rumani 6,15; 1 Ghjuvanni1,9). Quandu facemu boni travaglii, duvemu ringrazià à Diu perchè li face in noi (Galati 2,20; Filippini 2,13).

Diu "ci hà salvatu, è ci hà chjamatu cù una santa chjama, micca secondu e nostre opere, ma secondu u so scopu è a grazia" (2 Tim.1,9). Diu ci hà salvatu "micca per l'opere di ghjustizia chì avemu fattu, ma secondu a so misericordia" (Titus) 3,5).

A grazia hè in u core di l'evangelu: a salvezza vene cum'è un rigalu di Diu, micca per mezu di e nostre opere. L'evangelu hè "a parolla di a so grazia" (Atti 1 Cor4,3; 20,24). Cridemu chì "per a grazia di u Signore Ghjesù Cristu seremu salvati" (Atti 1 Cor5,11). Semu "justificati senza meritu da a so grazia per via di a redenzione chì hè per Cristu Ghjesù" (Rumani 3,24). Senza a gràzia di Diu seremu impotenti à a misericòrdia di u peccatu è di a dannazione.

A nostra salvezza ferma o casca cù ciò chì Cristu hà fattu. Hè u Salvatore, quellu chì ci salva. Ùn pudemu micca vantà di a nostra ubbidienza perchè hè sempre imperfetta. L'unicu ciò chì pudemu esse fieru hè ciò chì Cristu hà fattu (2. Corinti 10,17-18) - è hà fattu per tutti, micca solu per noi.

justificazzioni

In a Bibbia, a salvezza hè discritta in parechji termini: riscattu, redenzione, perdonu, riconciliazione, figliulanza, ghjustificazione, ecc. U mutivu: a ghjente vede i so prublemi in luce diversa. Cristu offre purificazione à quelli chì si sentenu brutti. Offre u riscattu à quelli chì si sentenu schiavi; quellu chì si sente culpevule, dà u perdonu.

Offre riconciliazione è amicizia à quelli chì si sentenu alienati è trascurati. Chiunque si sente senza valore riceve un novu, sicuru sentimentu di valore. Offre a salvezza cum'è zitellina è eredità à quelli chì ùn sentenu micca appartene à nimu. Dà significatu è scopu à quelli chì si sentenu senza scopu. Offre riposu à i stanchi. Dà pace à i spaventosi. Tuttu què hè salvezza è ancu di più.

Fighjemu un sguardu più vicinu à un unicu termini: ghjustificazione. A parolla greca vene da u campu legale. L'accusatu hè pronunzianu "non culpèvule". Hè esoneratu, riabilitatu, assoltu. Quandu Diu ci justifica, Ellu dichjara chì i nostri peccati ùn sò più imputable à noi. U contu di u debitu hè statu pagatu.

Quandu accettemu chì Ghjesù hè mortu per noi, quandu ricunnosce chì avemu bisognu di un Salvatore, quandu ricunnosce chì u nostru peccatu merita una punizione è chì Ghjesù hà purtatu a pena per noi, allora avemu fede è Diu ci dà assicuranze chì simu perdonati.

Nimu pò esse ghjustificatu - ghjustificatu - da "opere di a lege" (Rumani 3,20), perchè a lege ùn salva micca. Hè solu un standard chì ùn campemu micca; nimu ùn campa à stu standard (v. 23). Diu ghjustificà quellu "chì hè per a fede in Ghjesù" (v. 26). L'omu diventa ghjustu "senza l'opere di a lege, ma solu per a fede" (v. 28).

Per illustrà u principiu di a ghjustificazione per a fede, Paul cita à Abraham: "Abramu hà cridutu à Diu, è li hè statu cuntatu per a ghjustizia" (Rumani). 4,3, una citazione da 1. Mosè 15,6). Perchè Abraham hà fiducia in Diu, Diu hà cuntatu ghjustu. Longu prima di u codice di a lege hè stata elaborata, questu era evidenza chì a ghjustificazione hè un rigalu di Diu ricevutu da a fede, micca guadagnatu da mantene a lege.

A ghjustificazione hè più cà u pirdunu, hè più cà sbulicà u contu di u debitu. A ghjustificazione significa : da avà simu cunsiderati ghjustu, ci stamu quì cum'è qualchissia chì hà fattu qualcosa di bè. A nostra ghjustizia ùn vene micca da e nostre opere, ma da Cristu (1. Corinti 1,30). Per mezu di l'ubbidenza di Cristu, Paul scrive, u credente hè ghjustificatu (Rumani 5,19).

Ancu à i "gattivi" a so "fede hè cuntata cum'è a ghjustizia" (Rumani 4,5). Un peccatore chì fiducia in Diu hè ghjustu à l'ochji di Diu (è dunque serà accettatu à l'Ultimu Ghjudiziu). Quelli chì anu fiducia in Diu ùn volenu più esse senza deu, ma questu hè una cunsequenza, micca una causa, di salvezza. Paul sà è enfatizeghja una volta è una volta chì "l'omu ùn hè micca ghjustificatu per l'opere di a lege, ma per a fede in Ghjesù Cristu" (Galatiani). 2,16).

Un novu principiu

Alcune persone venenu à crede in un mumentu. Qualcosa clicca in u so cervellu, una luce accende, è prufessanu à Ghjesù cum'è u so Salvatore. Altri venenu à a fede in un modu più graduale; si rendenu lentamente contu chì per ghjunghje à a salvezza ùn si basanu più nantu à sè stessi, ma nantu à Cristu.

In ogni modu, a Bibbia u discrive cum'è una nova nascita. Se avemu a fede in Cristu, simu nati di novu cum'è figlioli di Diu (Ghjuvanni 1,12-13; Galati 3,26; 1 Ghjuvanni5,1). U Spìritu Santu cumencia à campà in noi (Ghjuvanni 14,17), è Diu mette un novu ciculu di creazione in muvimentu in noi (2. Corinti 5,17; Galati 6,15). U vechju sè mori, una nova persona cumencia à diventà (Efesini 4,22-24) - Diu ci trasforma.

In Ghjesù Cristu - è in noi se credemu in ellu - Diu annulla e cunsequenze di u peccatu di l'umanità. Cù u travagliu di u Spìritu Santu in noi, una nova umanità hè furmata. A Bibbia ùn ci dice micca cumu succede; ci dice solu chì accade. U prucessu principia in questa vita è si compie in a prossima.

U scopu hè per noi di diventà più cum'è Ghjesù Cristu. Hè l'imaghjini perfetta di Diu (2. Corinti 4,4; Colossesi 1,15; Ebrei 1,3), è avemu da esse trasfurmatu in a so sumiglia (2. Corinti 3,18; Gal4,19; Efesini 4,13; Colossesi 3,10). Avemu da diventà cum'è ellu in u spiritu - in amore, gioia, pace, umiltà è altri attributi di Diu. Questu hè ciò chì u Spìritu Santu face in noi. Rinuvà l'imaghjini di Diu.

A salvezza hè ancu descritta cum'è cunciliazione - a risturazione di a nostra relazione cù Diu (Rumani 5,10-11; 2. Corinti 5,18-21; Efesini 2,16; Colossesi 1,20-22). Ùn avemu più resiste o ignurà à Diu - l'amemu. Da i nemici diventemu amici. Iè, à più di l'amici - Diu dice chì ci accetta cum'è i so figlioli (Rumani 8,15; Efesini 1,5). Semu di a so famiglia cù diritti, duveri è una eredità gloriosa (Rumani 8,16-17; Galati 3,29; Efesini 1,18; Colossesi 1,12).

À a fine ùn ci sarà più dolore o soffrenza1,4), chì significa chì nimu ùn face più sbagli. U peccatu ùn ci sarà più, è a morte ùn ci sarà più (1. Corinti 15,26). Ddu scopu pò esse assai luntanu quandu avemu cunsideratu u nostru statu avà, ma u viaghju principia cù un passu - u passu di accettà Ghjesù Cristu cum'è Salvatore. Cristu compie u travagliu ch'ellu principia in noi (Filippesi 1,6).

È allora diventeremu ancu più cum'è Cristu (1. Corinti 15,49; 1. Johannes 3,2). Immortale, immortale, gloriosu è senza peccatu seremu. U nostru corpu-spiritu averà putenzi soprannaturali. Averemu una vitalità, intelligenza, creatività, forza è amore chì ùn pudemu micca avà sognu. L'imaghjini di Diu, una volta contaminata da u peccatu, brillarà cù più brillantezza chè mai.

Michael Morrison


in pdfA salvezza